Cred că este nevoie de un program amplu anti-suicid

“mă bucur că armele nu sunt la liber în România, că altfel ar fi apărut destule mass shootings și pe aici”

Genial!!!
Cere si interzicerea autoturismelor, ca apoi sa te poti bucura ca a scăzut numarul deceselor din accidente.
Serios acum, exista un motiv pentru care blogul tau este in folderul “blogeri simpli”
Motivul esti tu.

Am văzut acum câteva săptămâni o știre despre un bărbat care s-a sinucis într-un poligon de tir din sectorul 6, împușcându-se în cap cu pistolul cu care trăgea la țintă.

Eu din asta inteleg ca e nevoie de un program care sa ofere un cadru mai facil si mai comod sinuciderii, ca sa nu mai fie nevoie sa mearga omu’ la poligonul de tir sa se sinucida in vazul lumii si pe riscul lor, adica e o activitate intima si nu e OK sa fii nevoit s-o faci in vazul lumii.
Le face probleme celor de acolo, mai risca sa omoara si pe altii, ca stii cum e, iti vin idei, te gandesti poate ca daca tot ma duc, ia sa fac si o aroganta, ca n-au ce-mi face.

Am putea avea “poligoane” special pentru sinucideri. Intri singur intr-o camera, gasesti acolo pistolul/pusca/grenada pe masa, daca te razgandesti si vrei sa iesi , poti doar fara arma. Inainte de asta ai un consult psihologic, sa incerce un profesionist sa determine daca e decizia ta sau esti grabit / confuzat de imprejurari sa faci asta, eventual sa incerce sa te ajute. Daca esti sigur pe tine, go for it, dar nu implica raspunderea nimanui altcineva.

O armă nu e o simplă jucărie să-ți satisfaci testosteronul, de aceea nu ar trebui permis oricui să se joace cu ea. Îți trebuie niște reflexe care se formează de mic și în timp, nu e ca și cînd dai click pe șoarec și împuști inamicii. Asta v-o spune unul care la 16 ani dormea cu AKM-ul la capul patului, iar în gardă eram cu cartuș pe țeavă.

Cred ca nu e rau sa aducem in discutie si alte lucruri, din sfera suicidului. Spre exemplu, psihologii. N-as vrea sa zic ca sunt inutili, probabil nu sunt, dar ajutorul lor e foarte limitat. Spre exemplu, daca esti depresiv psihologul nu te mai ajuta, ci psihiatrul, pentru ca depresia intra in sfera bolilor psihice, iar psihologul nu are competenta sa trateze boli psihice, ci psihiatrul. Apoi, sa zicem ca nu esti inca depresiv ci esti doar putin trist, treci peste stigmatul de rigoare si mergi la pshiholog. Daca nu elimini din viata ta factorii care te-au facut sa fi trist, vei avea nevoie de foarte multe sedinte la psiholog, pe parcursul a cel putin catorava luni, daca nu chiar ani sau toata viata, ca sa iesi din starea respectiva, sau macar sa nu te afunzi mai rau in ea. Avand in vedere ca o sedinta la psiholog costa vreo 200 lei, si in general se recomanda vizite macar o data pe saptamana (daca nu chiar de doua ori), inseamna vreo 800 lei pe luna, bani care nu sunt decontanti si nici nu exista posibilitatea sa mergi la stat. Cati oameni isi permit sa dea banii astia pe o perioada lunga, cu efecte care apar greu, aproape imperceptibil? Cu atat mai mult un sinucigas, care are nevoie de o scapare rapida, si care de cele mai multe ori are si probleme cu banii care probabil l-au si adus in starea asta…
Asta cu pshihologii, ca tot ii recomanda toata lumea. La psihiatru este alta discutie. Ai posibilitatea sa mergi si la stat, gratuit, poate sa iti dea si niste pastile (ceea ce, btw, psihologul nu poate) si psihiatrul poate sa trateze si cazuril clinice, spre exemplu oamenii depresivi. Dar aici apare alta problema: va trebui sa admiti ca esti bolnav psihic. Pe langa stigmatul natural, mai vin si niste probleme logistice: angajatorul va avea acces la informatia asta? Cu alte cuvinte, vei avea probleme la angajare daca vei figura cu probleme psihice?
Cu toate astea, parerea mea e ca e foarte, foarte dificil pentru cineva cu tendinte sinucigase sa iasa din starea asta chiar mergand la doctor si incercand sa isi rezolve problemele. Cat de eficient ar putea sa fie un program national, un call center sau niste afise pe strada care sa iti zica ca e ok, o sa treci peste?