Sunt curios cum s-ar putea realiza practic unirea României cu Basarabia

Sunt curios cum cred cei ce militează pentru unirea Basarabiei și Bucovinei cu România că ar trebui făcute aceste uniri. Până și AUR, cu 9% la alegerile recente, cere unirea cu Basarabia, deci există o voce oficială în Parlament pentru această direcție.

Bine, dar cum? Îi batem la cap până când Basarabia cedează psihic și se unește cu România?

Realist vorbind, Basarabia reprezintă aproape în totalitate astăzi Republica Moldova, un stat autonom, independent, recunoscut pe plan mondial de toate celelalte țări ale planetei.

Vor moldovenii astăzi ca țara lor să devină un județ al României? Unii da, dar majoritatea nu. Doar 30% își doresc unirea, conform unui sondaj din septembrie 2020, în scădere față de anul anterior. Doar 3 din 10!

Asta este normal; oamenii în general vor să facă parte din structuri mici și independente, nu să fie la grămadă parte din ceva mare. Uitați-vă cum cele 10-12 localități din jurul Bucureștiului nu vor nici în ruptul capului să dispară ca unități administrative și să devină cartiere ale capitalei. Pe de o parte există acolo primari și consilieri locali care preferă să fie la putere în sat decât să nu mai fie nimic în oraș, ca să zic așa, iar până și cetățeanul de rând preferă de multe ori să se lupte cu primăria lui mică din Roșu sau Domnești, nu cu cea care deservește 2 milioane de bucureșteni și este plină de birocrației și proceduri lente.

Mai bine fruntaș la sat decât codaș la oraș, nu?

Și deci care ar fi soluția concretă pe care o propun cei care scriu “Basarabia e România” pe garduri sau cei din AUR sau alți fani ai ideii de România Mare? Mobilizăm armata, invadăm mâine Republica Moldova în numele reîntregirii patriei? Cucerim o altă țară, devenim vecini cu rușii și vedem noi cum ne descurcăm cu problema Transnistriei?

Bunica mea s-a născut în Cernăuți pe vremea când acel oraș era parte din România. Locuia pe strada Ion Creangă din acea localitate. Acum Cernăuți este în Ucraina, la 40 km de granița cu România, parte din Bucovina de peste granițe. Ce facem, invadăm și Ucraina, o țară de două ori mai mare și mai numeroasă decât România, ceva mai bine înarmată și deja încercată de conflicte interne? Sau, pentru că Ucraina nu-i o țară ușor de învins, de asta nu zicem și “Bucovina este România”? Ori mergem până la capăt ori nu mai mergem.

Apoi vine problema economică.

Adevărul în prezent este că economia României abia poate susține țara noastră și n-ar putea susține și extinderea ei cu Basarabia. Republica Moldova este în urma României în toți indicatorii economici, iar aducerea ei la același nivel ca România ar costa enorm. Ar fi nevoie de zeci sau sute de miliarde de euro investiți acolo pentru a ridica nivelul de trai, salariile, infrastructura și orice altceva.

De ce trebuie adusă regiunea la același nivel? Pentru că altfel toți cei de acolo ar emigra în restul europei sau în zonele mai bogate ale României, acolo unde pot avea salarii mai mari sau pot trăi mai bine. Moldova (regiunea noastră) deja este cea mai săracă din România, cu probleme pe toate fronturile. Basarabia ar fi și mai și, în aceeași zonă geografică, complicând suplimentar lucrurile.

74% dintre români își doresc unirea cu Republica Moldova, spre deosebire de 30% dintre cetățenii moldoveni. Sunt curios dacă toți ar rămâne la fel de fermi pe poziția lor dacă ar afla că pentru asta trebuie să li se dubleze taxele sau să le crească mult mai puțin salariul în următorii 10-15 ani pentru că statul investește în alte părți și economia încetinește.

Treaba asta a fost deja experimentată de alte țări. Un raport din 2009 dă la 1.900 de miliarde de dolari costul reunificării Germaniei de Est cu cea de Vest. 30 de ani mai târziu, diferențele dintre cele două regiuni încă sunt vizibile în indicatorii economici deși reunificarea Germaniei a fost un efort masiv susținut nu doar de partea vestică, ci si de SUA și alte țări vestice ce doreau să ridice rapid acea zonă din influența URSS-ului sub care stătuse atâția ani de zile.

Un exemplu mai bun vine din Asia, unde diverși analiști spun că Coreea de Sud ar trebui să injecteze în jur de 3.000 de miliarde de dolari în Coreea de Nord în cazul în care regimul dictatorial al lui Kim Jung-Un ar dispărea și cele două țări s-ar uni. 3.000 de miliarde de dolari!

Ca idee, unele analize spun că nici măcar Coreea de Sud nu-și mai dorește cu adevărat o astfel de unire, chit că oficial nu pot declara asta. Costul economic ar fi prea mare pentru economia lor, iar beneficiile ar apărea abia peste câteva decenii sau deloc. Majoritatea scenariilor spun că, după o posibilă unire, populația Coreei de Nord ar migra cu milioanele în Coreea de Sud atrași de… tot, de salariile mai mari, sistemul de sănătate mai bun, Coca-Cola, supermarketuri, cinematografe și orice altceva.

Chiar și cu investiții masive în Nord, puțini ar aștepta să le vadă puse în practică. Asta ar crea un dezechilibru serios în Coreea de Sud, că dintr-o dată ar apărea forță de muncă ieftină sau vagabondaj sau alte fenomene specifice valurilor migratoare de amploare.

Pe termen lung, România ar fi ok. Soluții economice se găsesc, iar o regiune în plus nu strică niciodată unei țări. Soluții militare pentru învecinarea cu Rusia… nu știu.

Pe termen scurt și practic, însă, unirea este imposibilă momentan prin comun acord. Cum s-ar putea face altfel, dacă nu prin anexare militară? Și să sperăm că nu le vine și străinilor ideea unei Austria Mare sau a altceva similar, că atunci ar fi bine să mobilizăm armata și la granița de vest. Probabil ați observat că fanii ideii România Mare sunt automat împotriva altor țări ale Europei în variantă “Mare”, că n-ar însemna vești bune pentru noi.

Sigur că o țară mai mare ne-ar plăcea tuturor, inclusiv mie, că în general nimeni nu spune nu la “mai mult”. Practica însă ne omoară. Chiar ar trebui puși la putere cei din AUR sau alții care militează pentru România Mare și văzut apoi cum vor face asta. Nu pot? N-au soluții? Bine, mulțumim, acum dispăreți din politică și să renunțăm la ideea aceasta până când nu va fi un context geopolitic și economic complet diferit de cel de astăzi.