Oamenii vor ca influencerii lor să fie modele perfecte… și world peace

Starcom a făcut un studiu despre campaniile cu influenceri și rezultatele lor. Îl găsiți aici, cu tot cu niște explicații.

Personal nu l-am înțeles prea bine, fiind prea axat pe o comparație cu trendurile din 2019, și adevărul este că nici n-am încercat prea tare să-l înțeleg. Am mai zis și cu alte ocazii că mie încă nu-mi este clară o definiție a influencerului, iar “persoană urmărită de mulți alții pe Internet” nu pare deloc suficient. Sunt o mulțime de tipuri de persoane care au mulți urmăritori, dar nu m-ar influența cu nimic, ci poate chiar din contră.

Nici măcar faptul că cineva cumpără un produs recomandat de influencer nu mi se pare că-l face influencer. Poate doar îi arăți o ofertă bună sau îi dai detaliile de care avea nevoie, dar în opinia mea asta te face o sursă bună de informație, nu un influencer.  Aș spune mai degrabă că influencer este acel om care mă determină să-mi iau și eu o șapcă verde după ce l-am văzut purtând o șapcă verde, indiferent de câți urmăritori are sau ce meserie practică în rest.

Then again, așa sunt eu. Alții ar putea rapid spune că, statistic vorbind, un număr mai mare de urmăritori înseamnă deci și un număr mai mare de oameni ce vor fi influențați într-un fel sau altul de persoana pe care o urmăresc. Cum spuneam, este greu de trasat o definiție exacte.

Înapoi, însă, la our main story tonight, că nu are rost să divaghez mai mult. Bucata din studiu care mi-a atras atenția este cea de mai jos. Arată ce campanii au avut influencerii în perioada de pandemie versus ce campanii și-ar fi dorit urmăritorii lor să vadă:

Bănuiesc că-i vorba de campanii plătite, deși aici deja riscăm bănuind că cei ce-au răspuns la sondaj au înțeles corect care postare este parte dintr-o campanie și care nu.

Ce vreau eu să spun este că rezultatele de mai sus nu spun nimic. Sunt genul de statistici pe care le vezi și, indiferent de care parte a sistemului te afli, îți zici “da… uite ce chestie” și treci mai departe, că nu le poți influența (sic) în nici un fel și nici nu te poți adapta decât foarte greu la ele în viitor.

De exemplu, observați că cei chestionați au răspuns aspirațional, ca să zic așa. Toți ar prefera să vadă mai multe campanii de responsabilitate socială, de educație, dezvoltare profesională, sustenabilitate, cultură și altele la fel de înălțătoare. Fashion și lifestyle, în schimb? “Meh, mai puțin dacă se poate!”

Bine, dar cine ar putea finanța campanii de educație, de exemplu? Ministerul Educației sau cine? Cu ce bani? Sau dacă sunt bani, de ce să te bagi singur în scandalul inevitabil legat de “au fost plătiți instagrammeri de la bugetul de stat în loc să construim autostrăzi”?

Campanii pe subiecte legate de cultură? Ce înseamnă asta, mai exact, promovarea muzeelor? A vreunui nou roman de-al lui Cărtărescu? Cine să facă asta și cu ce fonduri?

Plus că aici putem intra în alt subiect: eu cred că termenul “cultură” este mai mare decât îl percep mulți oameni, care au impresia că se poate numi așa numai ceva ce-ar primi aprobarea scorțoșilor de la Academia Română. În realitatea, cultura înseamnă toate elementele materiale sau spirituale apreciate de o parte a populației, eventual de anumite segmente ale ei.

Manelele fac parte din cultură, la fel și clipurile video de tip boomerang, muzica 5Gang sau obiceiul de a mânca shaorma noaptea după ieșit în club. Cultură este și fenomentul festivalurilor de amploare și hainele specifice acelor nopți.

Unele fenomene sunt doar prea noi pentru a fi incluse în termenul de “cultură”, care are o inerție mare și se împotrivește natural la schimbări, dar mai stați niște ani. Nu uitați că și muzica jazz a început ca o muzică a sclavilor și sunt sigur că la începuturile ei era desconsiderată de diverși “culți”, iar astăzi este printre cele mai mișto stiluri muzicale din lume.

Ideea este că dorința de a vedea mai multe campanii într-un domeniu nu înseamnă nimic dacă nu are și cine să bage bani în acel domeniu. În România nu se fac bani din YouTube, e prea mic venitul acela pentru ca simpla popularitate a unui creator de conținut să-i asigure veniturile necesare pentru a continua și crește activitatea. De bloguri nici nu mai zic, că grosul banilor și audienței sunt pe YT, iar dacă acolo veniturile doar din vizualizări sunt mici…

Numărul persoanelor care donează bani este, de asemenea, mic, așa că singurul venit care să facă posibilă creșterea sosește tot de la branduri și campanii. Iar brandurile care bagă bani sunt, după cum zice graficul de mai sus, în zona de beauty & fashion, lifestyle, gastronomie și ce mai vedeți popular mai sus.

Ce mă miră acolo este ponderea mică a campaniilor pe home deco. Aș fi zis că într-un an cu work from home și stat acasă, acestea ar fi trebuit să fie mai multe. Părerea mea este că pandemia i-a prins nepregătiți pe toți, fără magazine online bine puse la punct pentru a vinde bine produse de acest tip, și prin urmare n-au avut de ce să investească în influencer marketing dacă nu aveau unde conduce în beneficiul propriu toată această “influensăreală”.

Sau poate au vândut oricum foarte mult și deci n-a fost nevoie de marketing suplimentar, nu știu.

Cred și că la mijloc sunt prea multe dorințe de a da bine în sondaj. Cred că mulți oameni dau skip mai rapid la conținutul despre reciclare sau despre o carte bună. Trei ținute pentru toamnă, prezentate pe TikTok cu deja clasica tranziție de sărit dintr-una în alta? Un nou gloss? Acolo se fac vizualizările!

Nici nu-i de blamat acest lucru. Oamenii, în general, sunt foarte interesați de aparențe, look și chestiuni materiale, chiar dacă în sondaje se declară mai degrabă interesați de dezvoltare culturală și spirituală. Știți cum se zice, like-urile pe Facebook și declarațiile aspiraționale în sondaje nu costă nimic.

Altă secțiune de studiu arată ce vor urmăritorii de la influenceri. Mă mir că n-au zis și că vor să vindece cancerul și să facă pacea mondială. Nici nu mai zic că unii par să vrea de la influenceri ceea ce ar trebui să ceară de fapt de la primarii sau vecinii lor, că devine un articol prea lung.