KFC testează un kiosk touchless, unde comanzi fără să îl atingi

Uitați o invenție mișto pe care KFC o testează prima oară în România: un kiosk touchless, adică nu-i atingi deloc ecranul atunci când alegi produsele pentru a da o comandă. În vremurile acestea, când oamenii preferă să atingă cât mai puține obiecte din spații publice, este bună ideea.

L-am testat chiar eu, este instalat în KFC Olteniței Drive-Thru, care-i un KFC cu drive-through aflat chiar lângă Sun Plaza. Și da, nu ai de ce să atingi ecranul chioșcului dacă nu vrei, însă display-ul este în continuare tactil dacă ai nevoie de el. Chiar m-am gândit după aceea că, întrucât am plătit la final cu cardul contactless, singurul lucru pe care l-am atins în acel KFC a fost punga cu mâncare (și bonul), când mi-a fost înmânată la final după “asamblarea” comenzii.

Unul dintre cele patru chioșcuri din interior a fost transformat în acest prototip touchless și arată ca mai jos.

Pe lângă afișul cu “comandă touchless” de pe el, are în plus senzorul acela de deasupra, care-i un sistem de detecție a mișcărilor. Nu știu exact ce senzori sunt integrați acolo, dar par a fi trei camere video pentru detecție de gesturi (deget întins spre ecran, probabil) și senzori cu infraroșu sau chiar LiDAR pentru detecția precisă a poziției degetului clientului, că unele butoane sunt așezate unul lângă altul pe ecran și deci trebuie o “rezoluție” foarte bună în detecție.

Și o are. Întreg kiosk-ul este mai precis decât mă așteptam la început, mi-a detectat toate gesturile și toate apăsările de butoane. Trebuie să apropii degetul până la 1-2 cm de ecran, ca și cum ai vrea să-l apeși, dar oprindu-te la o astfel de distanță de acesta. Senzorul de deasupra îți detectează gestul și “apasă” pentru tine pe ecran.

Ecranul este mare, probabil are vreo 60 x 40 cm, și totuși mișcarea este bine detectată. Senzorul acela de profunzime probabil stabilește înălțimea degetului pe ecran. Dacă-l considerați un tabel ca de Excel, senzorul detectează pe ce rând al ecranului ai degetul și o face cu o precizie suficient de mare ca să nu încurce butoane între ele atunci când sunt unul lângă altul.

Probabil camerele video detectează poziția degetului pe orizontală, pe “coloana” tabelului virtual din Excel. Este la fel de posibil ca senzorul de profunzime să detecteze sau să ajute și la această detecție pe axa X. Odată stabilită poziția ta pe X și Y, e clar pe ce ai vrut să apeși.

Sistemul nu-i la fel de rapid ca un ecran tactil, dar nu din vina senzorului, ci mai degrabă a ta pentru că trebuie să-ți oprești degetul înainte de a atinge ecranul. Per total, însă, am dat fără probleme o comandă complexă, la final am plătit tot contactless la POS-ul de sub chioșc (acolo am testat Google Pay prima oară, după cum spuneam cu altă ocazie) și am plecat de acolo atingând doar punga cu mâncare.

Ușa am împins-o cu umărul. Dacă montează acolo și un senzor de prezență cu motor pentru deschiderea ușii, întreg localul se poate numi touchless.

Evoluția sistemul de comandă la KFC a fost foarte mare. Acum câțiva ani mă plângeam că singurul kiosk pe care-l aveau în România era unul complicat de utilizat, cu niște design flaws evidente, de exemplu chitanța ieșea uneori în interiorul carcasei și era greu de scos de acolo. După aceea, însă, au introdus kiosk-uri moderne în (acum) 36 de restaurante, au lansat recent și comenzi online prin delivery.kfc.ro, iar acum testează întâi în România un kiosk fără atingere și devin practic cel mai high-tech lanț fast-food.