Cum ar fi trebuit să comunice autoritățile pe limba oamenilor de rând

Am reproșat deseori autorităților că nu știu să comunice bine despre pandemie, măsuri, necesitatea lor. Că nu știu să-și facă poporul un partener în lupta împotriva virusului, ci doar dau ordine seci, slab explicate, și se așteaptă ca omul de rând să le respecte cu un “da să trăiți” rostit cu entuziasm milităresc. Grupul de Comunicare Strategică nu știu de ce se numește așa, n-am văzut nici o strategie acolo.

Emisiunea de mai jos, cu trei specialiști în comunicare, explică perfect și de ce autoritățile greșesc, dar și cum ar fi putut fi îmbunătățită comunicarea.

Idei simple, de genul:

• anunți cu patriarhul lângă tine că interzici pelerinajul, ca prezența sa să întărească mesajul și necesitatea mesajului. Unor oameni religioși te adresezi prin intermediul sau alături de cineva la fel de religios. Nu dai o interdicție seacă și discriminatorie, și le spui oamenilor pe limba lor de ce sănătatea lor este mai importantă în acest an.
• campanii targetate local. Omului din Cluj trebuie să-i vorbească cineva din Cluj, cu accent local. Orban sau Arafat nu sunt potriviți pentru toată România, nu când știi ce au în spate.
• trebuie vorbite multe limbi. Unora le explici pericolul folosind logica și știința, că le spui cum se propagă un virus. Omului care nu crede sau nu înțelege așa ceva îi explici apelând la sentiment, la nevoia de a-i proteja pe cei din jur respectând măsurile recomandate chiar dacă nu le înțelege. Tânărului de 16 ani îi explici prin intermediul vedetei de Instagram sau streamerului de pe Twitch la care se uită des.

Uitați-vă la emisiune, să nu credeți că am rezumat-o eu aici, ci e mult mai complexă de atât.

Problema rămâne, desigur, că nu are cine să pună la punct o astfel de comunicare. Autoritățile noastre nu au competența necesară. Prea mulți ani de leșin politic, prea mulți politicieni aflați de deja 30 de ani în posturi călduțe, unde semnau ca primarii și încasau spor de lucru cu calculatorul, că acesta era pericolul cel mai mare din țară până în februarie 2020. Spuneți-mi dacă știți cum îl cheamă pe prefectul vostru, care este reprezentantul guvernului în teritoriu.

Și știți care-i culmea? Că nu cere nimeni chiar autorităților să comunice bine. Nu mă aștept la asta de la Orban sau de la prefect. Mă aștept să angajeze însă unul sau mai mulți specialiști în comunicare, că sunt destui în țară și autoritățile au toate mecanismele necesare de a-i contracta și pune la treabă și plăti regește pentru asta.

Nu fac nici asta. Nu o fac pentru că cei de la conducerea țării, indiferent de culoarea lor politică, s-au considerat întotdeauna conducătorii perfecți, trimișii lui Dumnezeu pentru a conduce România spre înalte culmi ale perfecțiunii, așa că nici nu le trece prin cap că nu fac treabă bună și că ar avea nevoie de specialiști în jurul lor. Cei din subordinea lor, apoi, nici atât nu se gândesc la așa ceva. Păi dacă șeful nu cere, ei nu știu, nu fac, nu-i responsabilitatea lor.

Politicienii care comunică bine în țările lor, mai ales în situații de criză, devin lideri. Rămân celebri și admirați în istorie, spun și cetățenii altor oameni despre ei că “așa ne-ar trebui și noi”. Politicienii noștri nici măcar nu-și dau seama că toate cele de mai sus ar fi în avantajul lor direct și imediat.