Câștigați un ultrabook Dell XPS 9310 dacă-mi spuneți cum v-ați adaptat la noile condiții de muncă

N-am mai evoluat si noi de la share, follow, tag la 5 prieteni daca nu iti cade cucul?

Biroul meu este în dormitor, niciodată nu am ajuns așa de prompt la muncă în viața mea :D. Zilele trecute când ploua de zor am avut un moment de apreciere pentru lucratul de acasă în loc să fiu la munca ud și prost dispus.

Dimineața este cu cafea, duș, mișunat prin casă, băgat pisicile in seamă.

Pentru job trec de la pijama la tricou și pantaloni ca să schimb cumva starea de acasă cu una mai profi de birou. Plus ca dacă e cu Skype, trebuie să arăt decent.

Fac pauze în timpul zilei, mai verific pisicile proprii și cele din spatele blocului, mă mișc pentru că atâta stat pe scaun duce la dureri în diverși mușchi.

Am ajuns să vorbesc mai mult la telefon și un headset edifier mă ajută pentru că îmi lasă mâinile libere și pot să îmi notez deja ce e de făcut. Tot nu îmi place vorbitul la telefon, dar măcar e mai comod.

Pentru comfort am investit în niște ochelari noi cu lentile tratate pentru lucrul la PC, nu îmi mai făcusem unii de câțiva ani și ajută. Cu ei albul ecranului este mai aproape de nuanța hârtiei. Anul ăsta am avut cel mai puțin nevoie să folosesc Tobradex ca să îmi calmeze iritațiile ochilor.

Locul meu de muncă presupunea muncă de oriunde de mulți ani, așa că nu a fost nevoie neapărat de adaptare. Mai ciudat după lockdown când i-a apucat nevoia de mers la biroul pe care îl avem pentru a depozita acte. În plus, am avut și un control de la Curtea de Conturi, deci soțul meu a fost nevoit să fie mama, tată și șofer pentru copilul nostru de 3 ani multe zile la rând. În lockdown a fost problematic, noi stăm în garsonieră și biroul era în bucătărie pentru soț, eu pe unde apucam. Dezavantajul era cu preparatul mesei, totul pe repede înainte ca să nu îl țin prea mult din treabă. Eu și băiatul am exploatat la maxim balconul deschis și camera. Nu ne-am omorât în perioada aceea, însă nu a fost nici ușor, cumva, în mod nescris, ajunsesem să ne ignorăm pentru că ne vedeam prea des 🤣

La mine “trucul” a fost un “Eat the frog first!”.

Ai de făcut cumpărături? Mergi la prima oră, să fii printre primii în magazin.

Ai de mers la bancă? Mergi nu doar la prima oră, ci luni dimineața la prima oră.

Ai de lucrat ceva acasă? Fă în prima parte a zilei lucrurile mai dificile, în a doua cele mai puțin, și seara te poți relaxa cu un film / lectură.

Vrei să faci sport? Fă înainte de micul dejun niște exerciții fizice (vreo 10 minute), înainte de masa de prânz câteva alte mișcări, după prânz o plimbare de 20-30 de minute, și lasă seara pentru relaxare.

M-am ținut destul de bine de programul de mai sus.

Cu vreo 12 ani în urmă, când trăiam într-o garsonieră, glumeam că am patul nefăcut la birou. Adică am exersat de ceva vreme lucrul de acasă.

Îmi iese destul de bine și în această perioadă. Ba chiar foarte bine. Prezint știrile la un studio local de radio. Când hotelul unde aveam sediul a devenit centru de carantină, prin martie, mi-am luat microfonul și am improvizat un studio de înregistrări acasă, în sufragerie. Știrile mele erau ascultate de zeci de mii de oameni, fără ca ei să aibă habar că vocea aia este în pijamale. :)

Din când în când îi fac câte o vizită în bucătărie soției. Nu, nu e locul gospodinei. Este biroul ei, locul fiind mai spațios decât dormitorul. Ea are nevoie de spațiu mai mare pentru că lucrează pe două monitoare și trebuie să se întindă cu ele.

Merge să tragi și câte un pui de somn la biroul de acasă. Dacă nu mi-ar lipsi interacțiunea cu oamenii, aș decreta lucrul de acasă ca fiind ideal. Dar, totuși, nu. Însă ne descurcăm.

Sper să nu mai revină starea de urgență, dar suntem pregătiți, logistic și sufletește, să facem față unei noi perioade de lockdown. Au trecut ei bunicii noștri prin război, și nu putem noi trece de perioada asta, cu Netflix și scaune ergonomice?!

Pai am facut si noi mici trucuri.

Odata la 2 saptamani schimbam locul in care lucram. Unul in living, altul in dormitor si tot rotim.

In perioada de izolare facut temeinic curat in casa si aruncat toate rahturile de care nu mai aveam nevoie. Incredibil cat spatiu am castigat.

Cumparat filtre de aer pentru ca praf ….

Cumparat banda de mers ca sa ne facem minimul de pasi din cand in cand …

De 3 ori pe saptamana obligatoriu iesim sa ne plimbam prin cartier. Mai vedem o matza, mai analizam ce au facut prin curte oamenii de stau la case. Inainte de pandemie rar ne mai plimbam .

Achizitionat matza care sa ne delecteze cu dragalasenia si sa ne ocupe timpul cu alintat , hranit, curatat litiera.

Daca pranzul il mai halim la ore diferite ca call uri , seara cina la comun … mereu in ultimele 8 luni.

Si da , anul asta nu ca nu ne am certat nici macar nu am discutat in contradictoriu.

Si nu in ultimul rand urmeaza sa ne mutam la apartament mai mare in zona mai linistita ca cine mai are nevoie de metrou la scara acum ?

In martie dupa ce ne-am intors din Mauritius am fost trimisi acasa, atat eu cat si sotia. Desi Mauritius nu era pe nici o lista. Pentru “doar” 2 saptamani. Atunci am zis cu sotia ca e perfect momentul sa ne apucam sa renovam, varuim tot prin casa(am luat un pistol de la bosch), schimbam parchetul din zona biroului meu(asa e acum https://ibb.co/JqhD63y ), terminam cu balconul etc. Eram ocupati si cu munca, cu treaba prin casa…pe la sfarsit iunie am terminat.A trecut foarte repede perioada respectiva. Apoi pe la sfarsit iulie am plecat 6 saptamani prin afara(luxembourg&berlin) si am lucrat de acolo. Iar o perioada care a trecut repede. Acum nu mai avem mari proiecte. Sotia urmeaza sa aiba un examen pentru un nivel de istqb asa ca invata, eu am inceput sa dorm in pauza de pranz, life is good. La inceputul pandemiei am lucrat cam 2 saptamani in aceeasi camera, nu a mers, eu faceam prea multa galagie. Acum lucram din camere diferite. E o perioada interesanta, dar nu am avut probleme de adaptare. Daca am avea si apa calda non stop ar fi perfect.

Eu am ajuns sa lucrez de acasa din martie si inca o fac. Aveam posibilitatea asta si inainte insa nu eram mare fan, am preferat tot timpul atmosfera de la birou celei de acasa.

Ca si rutina, ma trezesc la 7 fac un dus, pun de-o cafea si mananc. Pe la 8:30 deja deschid laptopul si ma apuc de treaba. Constat dupa 7 luni ca timpul petrecut pentru job, pe zi, este mai mare decat atunci cand lucram din birou si estimez ca lucrez cu ~1-2 ore mai mult. Recunosc ca si conditiile de lucru sunt ok, compania la care lucrez s-a dat peste cap si ne-a acordat buget pentru diverse chestii necesare (birou, scaun, accesorii) ca sa nu ne lipseasca nimic.

Singurul dezavantaj e ca avand si doi scolari in clasa trebuie sa mai renunti la birou in favoarea unui pici si mai lucrez de pe canapea sau de prin bucatarie insa altfel incep sa gasesc din ce in ce mai multe avantaje fata de lucrul de la un birou “ca pe vremuri”.

Ma vad mai des cu copiii, cu doamna si overall petrecem mai mult timp impreuna.

TLDR: nu m-as mai intoarce la birou, incep sa apreciez munca din confortul apartamentului :)

Eu lucrez din bucatarie, sotia din sufragerie.
Baietelul, cand are ore on-line, “lucreaza” din camera lui.

Este haios cateodata cand suntem toti 3 simultan in conferinte, iar cel mic se simte si el foarte important :)

Ne-am obisnuit cu acest stil de lucru, deja a devenit normal.
Desi productivitatea si concetrarea poate sunt ceva mai scazute de acasa, ma gandesc ca si la birou aveam factori perturbatori printre colegi.

Ce se pierde intr-adevar este interactiunea fizica cu colegii si de aici timpii mai scurti in care poate rezolvai lucruri. Au si aparut din acest motiv multe conferinte on-line.

Pentru mine n-a fost asa usor, din cauza de copil mic de 2 ani. Desi merge la cresa in fiecare zi (cand nu e inchisa), tot are nevoie de foarte multa atentie si trebuie bagat in seama des astfel ti se urca in cap (uneori la propriu).

In rest a trebuit sa-mi iau birou, scaun confortabil, si monitor pentru o sanatate optima a spatelui/ochilor.

Totusi nu e atat de ok pe cat m-as fi asteptat, si lipsa de miscare si aer “curat” se simt.

Well, WFH din martie şi eu şi soţia. Ne-am adaptat repede, lucrăm în IT. Mai dificil a fost cu copiii, care se aştepta(u) să le dăm permanent antenţie. Încă îi mai apucă să facă gălagie atunci când unul dintre noi are vreo videoconferinţă.

Cumpărăturile le-am făcut fie online, fie m-am dus doar eu. În timpul lock-down-ului am stat foarte mult în casă, ca să facem mişcare am abuzat la greu de jocul “Just Dance” de pe Nintendo Switch. Aşa am învăţat să dansez “Con Calma”.

A fost destul de simplu la inceput: eu am stat acasa, IT, copilul de gradinita acasa, sotia jumate acasa, jumate din timp la serviciu (spital non-covid, dar in asteptare sa devin covid suport, contabila, nu cadru medical).

Copilul:
– Lectiile online pentru copiii de gradinita au fost un fiasco, nu era nimic pregatit. A incercat doamna ceva, s-a straduit, dar nu a mers. Cum sa poti tine atenti in fata ecranului 26 de copii ce inca nu stiu sa-si traga chilotii pe ei dupa un pisu, desi erau grupa mare? Harmalaia era incredibila si total neproductiva. Multi erau dati la gradinita sub virsta de 3 ani, grupa mare dar nu merg la scoala, mai stau un an la gradinita. A mai trimis doamna niste lectii sa le facem offline, ne-am tinut de ele. Fetita mea deseneaza si danseaza bine, stie literele si cifrele, am continuat in directia asta in ritmul ei. Acum e clasa zero si face lectii de acasa deja de o saptamina, doamna invatatoare e contact negativ al unei alte invatatoare confirmata pozitiv. De azi toata scoala e in scenariu rosu, doua saptamani toti elevii scolii stau acasa. Fie-mea mai are o saptamina de stat acasa, dupa care merge la after-school, ca acolo platesc si are lectii optionale, engleza, dezvoltare personala, etc. Merge online bine, pentru ca scoala este pregatita, au departament IT ce a facut conturi google fiecarui copil, googleclass si meet functioneaza ireprosabil. Au invatat copiii sa dezactiveze microfonul si sa-l activeze cand vorbesc. I-am luat tableta, alta faza enervanta cu emag si marirea pretului produselor puse la preferate.

Sotia:
– in plina stare de urgenta am dus-o la serviciu zilnic cu masina si am luat-o de la servicu, sa aiba contact cat ma redus in mijloacele de transport in comun. Chestia cu program redus si pastrarea distantei in birouri a fost ok, a avut timp si pentru ea. Tot de azi spitalul unde lucreaza sotia devine covid, va lucra normal. Nu inteleg logica, pina acum lucra 3 zile, statea acasa 3 zile, faceau cu schimbul la contabilitate, sa pastreze distanta si sa reduca contactul intre ele. Nici o infectare. Acum, cind vor avea bolnavi de covid in spital, cand personalul medical va fi practic cu virus pe costum, personalul auxiliar trebuie sa stea gramada in spital sa se infecteze, probabil din solidaritate cu cel medical.

Eu:
– lucratul de acasa mi-a dovedit ca nu sunt foarte organizat. Politica companiei permite lucrul de acasa maxim doua zile pe luna, am certificat de vpn pe pc-ul personal, totul e pe serverele companiei. Nu eram pregatit, nu sunt nici acum, pentru lucrat de acasa atita timp. Stau la casa de 4 ani, am ceva iarba in curte si conifere. PC-ul, un laptop vechi cu win7, era cam la final de viata. I-am refacut bateria, am inlocuit elementele de litiu, a mers ok cateva luni, dar win7 a inceput sa arate limitele, iar win7 nu mai e suportat de politica de securitate. Cind certificatul vpn a expirat prin aprilie, noul certificat a necesitat win10 instalat pe sistem. Asa ca am trecut sa lucrez pe … Lenovo Yoga Book, tableta 2 in 1 cu procesor Atom X5-8550 de 2 wati, luat in 2018 ca arata foarte sexy la cele 600 grame si 10 ore bateria. Dar ecranul de 10 inch nu e pentru lucru, e pentru Netflix si browsing. Am cam acumulat stres la ochi si randamentul meu a scazut drastic. A trebuit sa muncesc practic vreo 10-12 ore pe zi, prelungind programul mult in noapte, pentru a face aceeasi treaba pe care la birou o fac in 6 ore din cele 9 petrecute acolo. Cind s-a trecut la starea de alerta, am mers la birou 2 zile pe saptamina si am teminat tot ce aveam restant, cu doua monitoare de 22 inch parca lucrurile erau mai aerisite. Compania mi-a oferit un laptop din cele ce zac asa vai de ele, pline de praf, prin niste sertare. Decit sa ma chinui cu un Thinkpad vechi de 8 ani, cu bateria moarta de mult si ventilatorul scirtiind, am preferat tableta de 10 inch. Salariul s-a redus cu 10%, ca sa trecem peste criza, dar banii ii voi primi dupa ce trece criza. Nu ma pling, cheltuieile s-au redus acum, concediu nu am mai facut, am iesit 5 zile pe la munte al afinal de august, nu era nimeni, nu exista mic dejun, masca pe figura.

Statul acasa mi-a redus apetitul pentru miscare. In fiecare vara faceam ceva constructiv, in anii trecuti am ajutat vecinii cu ceva lucrari pe linga casa, am plantat pomi, am instalat niste gratare din lemn de molid pe garduri, pe care sa agat ghivece cu flori, chestii care sa ma tina activ fizic. Anul asta nimic, pentru ca la ora 16:00 eu nu am nimic terminat, procrastinarea e un cosmar. Hai ca ma apuc la 10:00, pina atunci fac nu stiu ce. La 12:00 apare ceva, trebuie sa merg sa cumpar ceva si pun stop. La 14:00 copilul trebuie sa manince, sa treaca la somn, tati stai cu mine un pic sa adorm. Uit ce faceam la 12:00 si de ce. Apare o problema gasita de un coleg, meeting pe Teams, nu ne lamurim, investighez problema, parca e alarma falsa, s-a facut ora 16:00. Hai ca mai vad pe la 22:00 ce era, pina atunci fac o pauza. La 22:00 creierul vrea un film. Am o sedinta saptaminala de aliniere cu colegii de peste 10 fuse orare, e la 17:00. Intr-o zi am adormit cu capul pe masa, m-a trezit notificarea de inceput a sedintei, eram buimac si a trebuit sa raspund la niste chestii, un coleg trimisese un email la 16:00, daca eram treaz l-as fi citit si as fi putut sa raspund. Am baiguit destul de convingator ca nu intrerup programul pina nu lamuresc problema, asa am facut, pe la 19:00 am trimis email sa vada toti ca muncesc, nu glumesc. Am bagat o bere satisfacut, bai ce de treaba am facut azi, colegul ala stie ca are un om bazat in Romania, nu se culca pina nu rezolva.
In 2017 am construit singur, dupa program si in weekend, in doua luni, o terasa de vara lipita de casa, cu tot dichisul, din lemn imbinat cu suruburi metalice, pus pe ciment turnat, cu pavele peste. Acum nici sa-i dau un strat complet de lazura nu sunt in stare, bine ca i-am dat atunci 3 straturi.
In 2018 am supraizolat podul cu vata minerala si lambriu, am marit rezistenta termica a etajului. Ma minunez ca am fost in stare sa fac asa ceva.
Acum am in plan sa ma apuc in weekend sa fac un birou in mansarda (am mansarda, sunt burghez), o masa de lucru, scaun, poate si o canapea. Asta trebuie sa incapa pe gura podului, deci masuratori. Poate si niste rafturi pentru incaltamintea nefolosita. Ma mult de 4 zile adunate nu ar trebui sa-mi ia, va anunt daca termin pina la final de noiembrie.

M-am hotarit sa-mi iau totusi un laptop, am studiat piata, XPS-ul ala e bijuterie, dar nenica ce pret are in Romania. 9400 lei la avstore. Daca nu castig, iau un hp sau un lenovo, ca trebuie sa-mi ramina bani si de un monitor suplimentar. Ma rog, s-ar putea sa nu mai fie nevoie cand termin eu setup-ul asta de lucrat de acasa productiv. Voi ce ziceti, ne revenim la anul pe vrema asta?
Sanatate si chef de munca!

Vad ca multi, inclusiv eu, isi doresc laptop-ul asta, ai viata grea la alegerea castigatorului. :)))

Fie-mea e singurul copil, se plictiseste singura, are nevoie de socializare. Acum nu are voie sa ia contact cu nimeni, se plimba ca un leu nervos in cusca. “Joaca-te cu mine” e leit-motivul. Incerc sa ma joc cu ea, dar tot cu gandul la lipsa mea de eficienta. Pina la urma cred ca ies mai castigat daca ma joc o ora pe zi cu copilul.

Am inceput WFH din 12 martie deci am cam 7 luni de atunci. DIn fericire am curte si am unde sa ies cu WFH asta. Discutiie cu colegii le fac pe Slack si e bine ca pot face si share ca sa ne intelegem bine despre ce e vorba. La inceput aveam un birou mic de 90cm latime dar cum la job lucram pe laptop +2 monitoare am luat cam la 2 luni unu mai lat sa incapa bine monitoarele. Aaa si am si un Mac ca mai e nevoie sa mia testez si el cate ceva + chromebook si ca sa fie pt toate net am luat si un switch mic de 4 porturi. Acum incap toate. Dupa 4 luni am schimbat si scaun ca nu mai puteam de spate si am facut un suport din lemn pt Mac ca sa stea mai sus ca celelalte monitoare sa pot sa-l vad in acelasi timp.
Am si eu 2 pisici si cind vor mancare vin la geam si miau….ca e ora de masa (de fapt motanelul mic ca mama lui nu zice nimic doar sta pe geam cand vrea mancare).
Programul meu 9-18 citeodata si 19 il cam incurca pe cel mic care tot vroia atentie dar a inceput acum scoala si are treaba….
Mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost un pic mai greu, între timp e mult mai ok.

Pentru noi a fost cu suisuri si coborasuri, sotia oricum lucra si inainte 100% de acasa, si eu lucram 1 zi pe saptamana de acasa, nu asta a fost problema, aveam deja camerele amenajate, infrastructura necesara pentru asa ceva.
Insa cu 2 copii mici, de 2 si 5 ani, care in mod normal mergeau la gradinita,
perioada de lockdown total a fost destul de grea, cu ambii 100% din timp acasa. Educatoarele de la gradinita au incercat un fel de gradinita online, dar ce sa-i ceri
unui copil de 2 ani sa fie atent la laptop, ca incepea sa bata cu pumnii, scotea tastele, inchidea clapa, ce mai , teste hardcore asupra laptopului, am renuntat
dupa prima incercare, nici cu cel mai mare nu am avut mai mult succes.
La copii asa mici nu poti spune ca le dai ceva de joaca si ei stau acolo si doar ii supraveghezi, pur si simplu veneau din minut in minut sa arate sau sa intrebe ceva, nu puteai efectiv sa lucrezi nimic. Am chemat intariri, cele 2 bunici, insa nu le puteam tine non stop. Asa ca am facut un plan pe saptamani, o saptamana bunica care statea in oras cu noi, vedeam dimineata si pleca seara, si pe cealalta
o aduceam Lunea si o duceam Sambata la 70km distanta. Asa am trecut prin
primele 3 luni de pandemie. A ajutat si ca stateam la casa si copii puteau iesi afara sa se joace cu bunica, caci in casa faceau multa galagie, nu puteai avea sedinte chiar data erai in alta camera incuiat. Pentru cei care se plang ca e greu cu copii de scoala, nu-si imagineaza cum e cu mai multi copii prescolari.
In rest a fost destul de bine, s-a redus foarte mult timpul petrecut in masina,
si odata cu asta si cheltuielile, am mancat mai sanatos gatind acasa mai mult si mancand la un program regulat, dupa programul copiilor, am petrecut mai mult timp cu ei. Am reusit sa mai termin mici proiecte prin casa, incepute de mult si amanate pana atunci.

Din 2010 am avut biroul acasa. Freelancer. Graphic Designer. Din 2015 mi s-a alaturat si prietena, care acum a devenit sotie. Practic, asa cum zici si tu, fiecare aveam cate o camera pe care o facusem birou si ne mai intalneam prin casa pentru diferite chestii. Nu ne-am simtit niciodata ingramaditi, blocati sau nervosi unul pe altul. Ne place atat de mult sa stam impreuna incat daca am lucra separat (s-a intamplat la un moment dat) nu ne-am simti in largul nostru.

La mijlocul lui 2019 am zis sa riscam un pic si sa incercam sa ne extindem un pic business-ul. Am deschis un studio foto, chestie care practic mergea mana in mana cu ce faceam noi deja. Ne-am mutat si birourile de acasa in noul spatiu si eram foarte entuziasmati. Dupa 7 luni, stie toata lumea ce s-a intamplat… Cu studioul foto nu mai puteam sa facem nimic si am ramas doar cu multe echipamente si bani bagati care acum nu produc. Asta e, nu regret nimic!

Asa ca in martie 2020, am decis sa ne intoarcem acasa cu birourile. Si asta am facut. Spatiul inchiriat inca e acolo, inca platim chirie si avem o parte din echipamente acolo, ma mai duc din cand in cand si imi aduc aminte de entuziasmul de anul trecut cand aveam cu totul alte planuri. Cand am inchis usa biroului pe 20 Decembrie si cu mandrie am zis: “Noi am realizat asta! Si e doar inceputul!” Si cu siguranta e doar inceputul, ca nu am renuntat la planuri, doar le-am pus pe hold.

Asa ca, dupa 7 luni de lucrat acasa, practic nu s-a schimbat mare lucru, doar ne-am intors de unde am plecat. Ne simtim la fel de bine ca si inainte, mai mult, avem si o fetita de aproape 6 luni care ne face viata mai frumoasa zi de zi (chiar daca mult mai obositoare decat as fi crezut vreodata).

Long story short: noi suntem cazul fericit care am putut sa ne adaptam rapid la situatia actuala. Altii nu au fost atat de norocosi si in unele domenii e foarte nasol. Incerc sa ma impac cu ideea asta si sa nu ma uit la cat de nasol a fost 2020 si cate oportunitati am pierdut. Viata merge inainte si trebuie sa te adaptezi. Poate 2021 o sa fie mai bun. Sper!

Pentru mine totul a început cu o vizită de lucru în Polonia pe 8 martie care s-a prelungit pe 16 apoi pe 23 și apoi deloc că GUVID. Din 16 martie am început să stăm home office, iar din aprilie s-a trimis notificare din global că toată lumea acasă. Și uite așa au trecut 7 luni de zile (chiar azi) de când lucrez doar de acasă.
La mine totul a fost ok la început, la soție fiind nevoiți în starea de urgență să lucreze de acasă și-a luat laptopul și împărțeam livingul împreună. David nu mergea la grădiniță că era închisă, era cu noi non stop.
Prima lună e mișto, a două lună așa și așa apoi din a 3-a lună vrei să ieși afară, vrei să socializezi, vrei puțină libertate ca să ieși din starea de muncă/birou/acasă. Noi am avut noroc că în cartier am putut ieși cu cei mici la joacă, în parcul de copii sau prin grădină.
După starea de urgență și prima sau a doua stare de alertă, soția a început lucrul și am rămas eu cu cel mic pe acasă. Greu, cu o ureche la el, cu o ureche în meeting, share screen, mute, unmute … fun stuff.
Partea cea mai dificilă, e că din 14 septembrie a început grupa 0. Dimineața dus la școală, la amiază luat de la școală, adus acasă și dat de mâncare, puțină joacă și apoi stat cu ochii pe ceas (David) până la ora 17 ca să iasă afară să se joace cu copiii.
Overall, e mișto să lucrezi de acasă până când îți dai seama câtă nevoie ai de aer, de plimbări, de ieșit în weekenduri și cât de mult contează libertatea.
Stay safe!

Extrem de greu, și nu datorită prezentei soției și a progeniturii in același apartament.
Strict datorită faptului ca o droaie de timp din activitatea personală era setat “sa merg la serviciu”, la un birou anume, intr-o locație pentru lucru.
More to come…

Sunt elev(ă) pe online aka zona roșie de la începutul pandemiei vietii. Asta e telemunca mea . Toate zii trezesc la ora x şi încep să pregătesc pentru şcoala. După şcoală fac temele şi învăț lecțiile. Cred că învăț mult , pentru că am note destul de mari. Materialul mea preferat este x . Din materialul asta învăț cel mai mult. Nu înnebunesc inchis in casa deoarece omor rest timp cu LOL, Netflix si Kodi..
Da…ştiu . E foarte scurt şi nu este corect . Dar am vrut să partikip. Trebuie să ştieţi că sunt maghiară în clasa a X a şi nu prea ştiu în limba româna .
Am încercat…!♡

În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea. Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.
“Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

– Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
– Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
– Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
– Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
– De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
– Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
– O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

Echilibrul este cuvântul cheie. Sănătate și voie bună tuturor!

Am scapat de casti! am luat un stand pentru boxe si acuma ascult cateva albume pe zi cu difuzoarele la nivelul urechilor.

Contextul pe scurt: nu am lucrat niciodată de acasă, la momentul începerii pandemiei bebe avea cam jumătate de an.

Wfh s-a transformat ușor din haos dezorganizat in haos organizat. La început părea că nimic nu funcționează, dar ușor ușor am început să ne organizăm. Un copil in viața unei familii schimba destul de multe (program, obiceiuri, priorități), iar pandemia părea că aduce un stres suplimentar.

Partea frumoasa este că jobul îmi permite sa imi fac singur programul, astfel încât majoritatea mailurilor, răspunsurilor le trimiteam undeva in jur de 10 seara. Pentru cazuri urgente, biroul mobil (aka laptop) se muta in camera libera. Este clar că pentru partea familiala plusurile sunt evidente. Surprinzător, desi mă așteptam că jobul sa fie afectat negativ, până în prezent lucrurile sunt ok.

In situația dată nu am reușit să separ cu claritate zona de office de zona familiala, dar lucrurile funcționează (deși uneori stresul ajunge la cote maxime).
Overall, desi pandemia a venit cu o serie de restricții, nu cred că aș fi avut o alta posibilitate de a fi atât de aproape de junior, iar acest lucru mă face să mă gândesc și altfel la viitor.

Lucrez de acasa de peste 2 ani, deci multe schimbari nu a trebuit sa fac din punctul de vedere al muncii.
Interesant a fost insa ca si copiii au trebuit sa lucreze de acasa si sunt amandoi inca la scoala primara. Am cumparat deci un laptop si un desktop. Instalat pe ele zoom, teams, configurat conturi noi de google. Invatat copiii cum sa ajunga la mailuri, cum sa se conecteze la meetinguri, cum sa foloseasca google classroom. In fiecare zi pozam o gramada de teme, le converteam in pdf-uri si uploadate in classroom. In rest faceam lectii si teme cu ei pe langa munca, ce sa zic, seara eram o leguma. Cand ma vedeau cu castile pe urechi, incercau sa se descurce cum puteau, stiau ca sunt intr-o sedinta.
In timpul lockdown-ului ieseam in curtea blocului si ne jucam o prinsa, mai schimbam niste pase etc.
Pentru ca nu mai trebuiau dusi copiii la scoala si nici ei nu mai incepeau la 8, ne-am decalat toti somnul cu 2-3 ore.

Adi:
Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici

Iartă-mă dar eu nu înțeleg problema ta. În momentul în care îți cumperi tu cu banii jos un produs la preț întreg poți avea ce pretenții dorești. În momentul în care îl primești gratis în urma oricărei promoții/concurs de tip promoție etc., mergi după regulile promoției. Mie mi se pare o idee foarte bună asta, în care toată lumea cîștigă: și firma își face reclamă, și site-ul, și userii.
Nu înțeleg dorința asta ca totul să fie fără nici un fel de marketing. Ăsta era comerțul socialist pe vremea lui Ceașcă. Am trecut prin asta, nu mersi.

:D sa vedem, am inceput sa lucrez de acasa in contextul pandemiei de la sfarsitul lui februarie. de atunci am facut multe mici ajustari, achizitii, adaptari:
– primul lucru pe care l-am facut cand s-a anuntat starea de urgenta a fost sa imi iau un scaun ergonomic… dupa cateva luni bune nu s-a dovedit foarte ergonomic si i-am luat si o perna medicala pentru coccis; also, o saltea, zic ei yoga, cu tepi pe care te pui cu spatele, te doare de te innebuneste la inceput, si in timp te obisnuiesti… sau nu. oricum stimuleaza circulatia sangelui. pe mine ma ajuta cu durerile de spate, de stat prea mult pe scaun/ la birou…
– am reinceput sa gradinaresc in casa – a vedea cum creste busuioc plantat de tine, iti da o satisfactie, un sentiment de realizare;
– am o problema cu micul dejun, in a il prepara de dimineata… imi pare ca dureaza prea mult si pana termin de preparat mor de foame… o solutie pe care am gasit-o e sa fierb 2 oua seara si le las in frigider peste noapte, ca sa nu “pierd” timpul cu asta diminieata.
– mai ales in perioada in care nu prea se putea iesi afara, dar chiar si dupa pentru activitate fizica nu prea gaseam solutii fun. mi-am adus aminte ca am xbox360 cu kinect si am dance dance revolution si diverse jocuri sportive. primele zile am avut full body muscle aches.
– mai incoace cand am inceput sa iesim: early morning / late night power walks – evit aglomeratia, ba chiar e pustiu… mai ales ca decat sa merg pana in parc prefer sa dau ture de cimitir, care e la 2 pasi de mine… I know sounds creepy, but it’s true. p.s. pe exterior
– casti cu noise cancelling. daca nu le aveam cred ca ma urcam pe pereti de mult. oricat de cu bun simt ar fi vecinii mei, este inevitabil sa nu faca activitati care sa produca diverse zgomote care la un moment dat sa ajunga sa te scoata din sarite. o zi, merge… doua zile hai treaca-mearga… dupa 200+ zile de stat in casa ai nevoie de o solutie care sa de izoleze fonic fara sa iti umpli peretii de bureti.
– day time naps – mai ales daca ai program flexibil si daca mai si lucrezi cu colegi din alte tari (de pe alt fus orar), cand lucrezi de acasa tinzi sa te intinzi cu munca muult peste program (inainte sau dupa orele normale)… ajuta sa iti pui in calendar niste nap times pentru a iti reincarca bateriile, si sa poti trece ziua cu brio.
– tot comandand online chestii, si perioada asta nu a fost foarte diferita din perspectiva asta, poate chiar mai intensa.. si am ajuns sa am foarte multe old stuff pe care nu le mai foloseam. am gasit un grup de facebook de donatii/reutilizare (freecycling) si am inceput sa le donez. ajuta cu moralul si chiar sunt oameni care au nevoie de unele chestii pe care nu le mai folosim.
– asta nu e chiar o chestie pe care am facut-o in context pandemic, dar sa zicem ca s-a nimerit. In decembrie anul trecut mi-am luat pian si “norocul” meu cu pandemia ca am avut timp mai mult sa il petrec in fata pianului si sa invat sa cant la el. e genul de activitate in care pierd notiunea timpului si uit de tot si toate din jurul meu. Acum nu zic sa isi ia toti pian :)) ideea e sa fie un hobby care sa-i deconecteze, asa cum face pianul pentru mine.

Shared: https://www.instagram.com/p/CGdr7nRDrR-/

Cum ne-am adaptat? Greu.
Suntem o familie alcătuită din patru persoane ,doi adulți și doi copii.Locuim într-un apartament ,,open,, ,practic în două camere in care zilnic au loc meeting-uri ,doua in același timp .Acum ascult istorie ,,A doua revoluție industrială,, .
Daca la inceputul carantinei situația părea funny,multe informații interesante ,acum la mijlocul lunii octombrie am obosit sa aud in ambele camere zeci de timbre vocale.
Costientizez cat de mult se modifică vocea după câțiva ani în care ești nevoit să vorbești copiilor câteva ore pe zi.
Mă străduiesc să reglez fluxul verbal pentru că nu-mi place ,,ascuțimea,, ce o aud zilnic .
Am curățat cartofi in balcon,în frig pt că ,,nu face gălăgie! Mama , trebuie sa deschid microfonul! Când un paralelogram este romb?..daca într-un paralelogram diagonalele sunt perpendiculare ,da
a început următoarea ora de mate.
In cealaltă cameră aud verificarea temei tot la matematica.
Ascult doleanțele colegilor mei profesori în cadrul ședințelor,consiliilor și tac.Ei spun așa: transmiteți părinților,bunicilor sa nu mai stea in camera copilului ,sa nu mai asiste la ore,să-și cumpere căști,sa nu le mai sufle răspunsuri.Imi vine sa tip, ,,Poate nu au spațiu,nu au bani pentru căști!,
Așa am ajuns sa programez ora la care sa spăl vase,sa fac mâncare,sa aspir casa.
Ce se întâmplă în pauza? Lasă telefonul din mana! Ți-a crescut miopia! Manca ce am pregătit !
Fetița cea mică termina mai devreme online-urile.La prânz avem aceeași discuție: Mer gem afara? Nu ,incep orele la 12.
Seara e mai frig,vreau acum.Problema nerezolvată.
Gata cu scrisul,trebuie sa fug la școală .Este ziua în care am acces la catalog(pun absente,note,notez ce este în catalog pentru a comunica părinților situația în cadrul ședinței de luni,online).De la 12 incep orele,termin la 18,ultima ora am dirigenție .
NU MAI FACE GALAGIE!!!!asta aud,spun timp de 10 ore pe zi.
Ce înseamnă că au interioare disjuncte?…. încă nu s-a terminat ora de mate,intre timp un copil,,cuminte,, i-a tăiat microfonul domnului profesor.Domnu’ , iar sunteți pe “mute”.

Nu a trebuit sa ma adaptez pentru ca eram deja adaptat. Nu s-a schimbat nimic in stilul meu de viata.

La începutul pandemiei a fost mai greu, că Ioana mura de fiecare dată preșul de la intrare cu clor. Dar cu timpul s-a găsit și cantitea ideală pentru el.

Altfel, pentru că lucram de acasă și înainte să fie nevoie, schimbarea nu a fost dramatică. Însă pentru că am primit pachet de la părinți — suntem din Botoșani, so that’s that — câteva zeci de pliculețe de praf de copt (făină deja aveam în prostie), ne-am hotărât să începem să ne gătim noi chestii și să reducem frecvența coborâtului la Mega. Am slăbit nouă kilograme, pentru că probabil mâncăm mai rar, că gătim mai rar; sau mai sănătos. Cine știe. Important e că am rămas cu obiceiul ăsta bun.

Pentru noi soluția contra plictiseală a fost simplă: când ni se ia de apartament, mutăm mobila prin casă, relocăm spațiile de lucru. Cam la trei luni se întâmplă. Suficient timp cât să se plictisească și pisicile de setupul din casă.

Iar când rămânem fără soluții de amenajare, schimbăm apartamentul, cartierul sau chiar orașul, după caz: din August ne-am mutat din București la Brașov, ca să ne holbăm la munți în fiecare dimineață. Lucrăm cu ce avem și profităm de contextul ăsta ca să ne îmbunătățim aptitudinile privind adaptarea la mediu.

Personal, lucrez in cea mai mare parte a timpului de acasa dinainte de acesta perioada, deci nu mi-a fost foarte greu sa ma adaptez noilor conditii. Chiar si in aceste circumstante m-a incercat un sentiment de lipsa de libertate (poate e o expresie cam exagerata, insa cred ca descrie cel mai bine starea de spirit resimtita). Intamplarea a facut ca pe intreaga perioada a situatiei de urgenta sa fiu singur in apartament, ceea ce poate avea si avantaje si dezavantaje. Avantajul evident este acela ca nu am avut factori “perturbatori”, insa asta s-a transformat in timp si in dezavantaj. Nu am laptop, doar PC, ceea ce din nou e cu doua “taisuri”. Faptul ca sunt “obligat” sa am un spatiu fix de munca imi creeaza o rutina folositoare si m-a ajutat sa delimitez asta de perioadele de relaxare. Cum spuneam, in perioada situatiei de urgenta am fost singur in apartament, asa ca nu a fost o problema, insa dupa aia a fost nevoie sa improvizez ceva mai multa mobilitate. Ce am mai incercat in acea perioada a fost sa tin mai mult legatura cu cei apropiati, chiar si virtual, bicicleta de camera a fost utilizata mult mai mult ca inainte si in general am inceput sa fac mai multa miscare (evident in conditiile date), am terminat cateva carti si seriale pentru care gaseam mereu scuze de lipsa de timp, ba chiar am incercat si sa gatesc retete ceva mai complicate (cu accent pe incercat :) )… toate astea pentru a atenua acel sentiment de care spuneam la inceput. Imediat dupa starea de urgenta situatia s-a schimbat radical, apartamentul gol pana atunci a devenit aproape neincapator pentru 6 persoane, din vari motive, evident pentru o perioada limitata. Atunci s-au trezit in mine calitati organizatorice pe care nici nu stiam ca le am :) Dupa 2-3 zile de usor haos, am facut un program acceptabil pentru toata lumea si astfel am reusit sa trecem de aceasta perioada chiar frumos. Nu sunt ceea ce se numeste o persoana sociabila, insa acum mi s-a dovedit inca o data ca omul este in general un animal sociabil, indiferent de firea noastra. Acum lucrurile au revenit la “normal” cu doar 2 locatari si cu mici adaptari nu mai sunt mari schimbari fata de perioada dinainte de aceasta pandemie. Pana la urma sunt experiente din care ar trebui sa invatam ceea ce ne va ajuta si in viitor si sa fim pregatiti pe cat posibil pentru orice situatie.

Lucrul de acasa pentru mine a fost o binecuvantare avand si o licenta pe cap al carei deadline se apropia vertiginos. Imi faceam probleme legate de cum o sa imi impart timpul intre munca, facultate, licenta, plimbatul prin Bucuresti de la facultate pana la job si sa mai am timp si sa fac lucrurile necesare pentru mine (gen dormit macar 4 ore pe noapte #viatalapoli). Astfel, a venit pandemia si brusc m-am trezit ca pot face totul din confortul casei. Pentru prima data in viata am devenit o persoana punctuala si am ajuns la timp “la munca”. Problemele au inceput cand trebuia sa fac multitasking pe 2 laptopuri intre laboratoarele de la facultate si sedintele de la munca pentru ca in graba mai incurcam laptopurile. Note: o sa ii dea cu virgula laborantului daca ii spui ca estimezi un task la 5 story points. Desi unele persoane spun ca au redus cheltuielile in pandemie, eu am simtit cum consumul de cafea cumparata de mine creste mai ceva decat cazurile pe zi. Acum ca am terminat cu licenta si ma pot concentra doar pe munca (si un ocazional master pe ici, pe colo) duc o viata mult mai linistita si mi-ar placea sa continui sa lucrez de acasa. Zilnic sunt nevoita sa fac un du-te vino intre sufragerie si bucatarie cu un monitor in brate pentru ca si prietenul meu lucreaza tot de acasa si se intampla sa avem sedinte in acelasi timp. I really want and need and deserve a new laptop.

Eu oricum nu lucram nici înainte de pandemie… Deși cu pandemia am încercat sa lucrez câte ceva de acasa și pentru asta stau în dormitor la laptop… Un laptop cam depășit de situație dar am încercat sa ma adaptez

Lucrez in constructii, iar anul acesta ritmul de lucru a fost mult mai aler datorita faptului ca totul a fost mai liber, mai lejer. Nu jumatate din timp intre santiere, materialele au sosit mai repede, oamenii s-au focusat mai mult pe munca, nu s-a mai pierdut vremea la cafele.
Prietena lucreaza de acasa la o multinationala in IT, i-am organizat un birou in living, am cumaprat un aparat de cafea si malaxor pentru frisca, am trecut de la cafea normala la cafea de specialitate si totul este foarte bine :)

Pandemia de Covid-19 ne-a demonastrat că ne putem adapta în orice condiții. Unii mai greu, alții mai ușor, anumite sectoare mai deloc (din cauza specificului). Totodată, pandemia a scos ceea ce e mai bun din oameni (donații, programe de voluntariat, acces la resurse etc.), dar și ceea ce e mai rău (vezi exemple de oameni care spun „covrig”, vezi grupurile „anti-botniță” etc.). După ce va trece, cred că vom fi mai buni și mai puternici. Se vor cerne multe aspecte în lunile acestea.
Acum, referitor la noua normalitate. Lucrez de acasă de pe 16 martie (e foarte interesant că toți reținem precis ziua de când am început astfel) și pot să spun că mă simt OK. Aveam implementat de companie sistemul de remote working, aveam posibilitatea de a lucra o zi/săptămână de acasă. O făceam rar, aveam multe ședințe care necesitau prezența mea în sală. Eh, iată că pandemia ne-a arătat că ne putem adapta și să mutăm toate aceste lucruri în online.
Mental sunt OK. Îmi lipsesc interacțiunile de la birou cu colegii, discuțiile de la țigară (de cele mai multe ori productive, not just small talk) și drumul cu metroul spre zona Pipera (sună ciudat, dar era parte din rutina zilnică).
Fac mai puțin sport, am luat câteva kilograme deși regimul alimentar e mai OK (gătesc mai des acasă). Înainte mergeam la sală de 3-4 ori pe săptămână pentru a menține un tonus bun. Din martie și până în octombrie, sportul s-a rezumat la plimbări prin cartier sau la mers cu bicicleta (iulie-septembrie). În rest, prind rădăcini pe scaun, în fața calculatorului. De o săptămână am început antrenamentele în apartament cu un prieten pasionat de fitness. Și simt că sunt pe drumul cel bun.
Legat de viața personală, pot să spun că îmi merge bine. Perioada de lockdown a fost frumoasă, dar m-a consumat destul de mult relația de la acel moment. Apoi, din iunie, am adoptat un motan care îmi face zilele mai frumoase. Nu știu de ce nu m-am gândit să adopt un animăluț încă din martie. Momentan, sunt într-o nouă relație și este în regulă. Chiar acum ea lucrează din sufragerie, iar eu din bucătărie. Am avut bucuria unui mic dejun în doi astăzi, un lucru frumos și rar (încă nu am luat decizia de a ne muta împreună, ea vine periodic la mine).
Am două regrete pentru perioada scursă: că nu am găsit răbdarea să citesc mai mult seara și faptul că nu am putut să călătoresc mai mult. Dacă la primul este exclusiv vina mea, pentru cel de-al doilea nu cred că putem face ceva.
Ca o concluzie: am pierdut bani (două zboruri anulate), am consumat multă energie (în discuții inutile cu fosta parteneră), am ratat lucruri unice în viață (reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului a fost anulată), nu mi-am revăzut prietenii plecați în străinătate și am câștigat câteva kilograme.
Dar cel mai important: am câștigat timp cu mine, mi-am demonstrat că mă pot adapta extraordinar de bine unor situații neprevăzute, am înțeles mai bine importanța tehnologiei în/din viața noastră. Sunt pregătit să duc un astfel de stil de viață, dar cu mai multă mișcare, și în următorii 1-2 ani.
Sunt vesel și optimist și m-aș bucura să vă văd pe toți la fel.

Am mai lucrat de acasa in 2009-2011, a fost frumos, eram tanar si evident nu era pandemie.
Lucrez de acasa din 16 martie, cand s-a instituit starea de urgenta, fix de ziua mea :).
Primele zile au fost ok, nu am simtit lipsa socializari sau biroului, orasului sau traficului din oras. Dupa prima luna deja s-a instalat oarecum dorul de birou sau de activitatile after work.
Intre timp a aparut si un nou membru in familie, suntem 3 iar acum timpul petrecut in casa parca nu mai lipsit de sens sau plictisitor.

Pozitive:
– I still have a job
– Vizitele in magazine au devenit scurte si la obiect
– Mai multe economii, consum carburant cu 70% mai putin de exemplu
– Mai mult timp pentru familie
– Lucrez mai mult, nu mai pierd timp prin oras, trafic sau altele, cred e de bine pana intr-un punct.

Negative:
– Lipsa socializari face to face, intalnirile cu familia si prieteni sau redus drastic
– Iesirile la plimbare in oras sau parcuri, etc sunt mai rare
– 5kg in plus

Cafeluta aburinda, copil linistit, ne conectam unul la munca,altul la scoala online,totul decurge minunat…hehehehe…si Dumnezeu rade de noi la faza asta..Cum e de fapt?Haos..panica..nu ma pot loga ..se aude un carait,nu ma aude doamna…eu in fundal trebuie sa tin training-uri …scuza-te ca a intervenit o problema..du-te,rezolva problema copilului..si cand scoala online se termina..incepe batalia temelor…si tot asa play, stop,repeat…dar noi sa fim sanatosi ..

La mine primul efect a fost disparitia vietii sociale – s-a prabusit complet la intrarea in starea de urgenta, si-a revenit un pic peste vara, dar precautiile de distantare au ramas.

Si in mod surprinzator, dupa socul initial am descoperit ca pot lucra precum acum vreo 10 ani – zi si noapte la proiectul cel mai urgent, fara nici o grija pentru ce se intampla in jur (pentru ca nu se intampla nimic). Si cam asta a fost strategia mea in ultimele 7 luni – sa lucrez non-stop pana cand ori terminam ce aveam de facut ori crapa mintea si fugeam cateva zile la tara. Oarecum m-a ajutat sa trec mai usor peste perioada asta foarte proasta.

Salut….Da greu de spus…După ce am trecut (sincer) printr-o mare depresie,de am spus ,nu eu,familia ma împins ,”hai la un psiholog”…deci cum spuneam …prin februarie mi-am găsit un nou job la o firma de curierat (pentru piese auto)eu având 49 ani între timp am făcut 50….am stat la ei doar o luna ,apoi venind pandemia mau tras pe dreapta…așa am ajuns din nou acasă stând vreo 2 luni…in care mi-am mâncat nervi pe net tot căutând la un job …după multe plasați de CV-uri(peste 30..dintre care doar vreo 3..4 vizualizate și un 2 interviuri) într-un târziu am avut noroc să mă cheme cineva la interviu prin Comuna Vidra (langa București) ulterior și angajand-uma’ la ei pe un post de lăcătuș mecanic….aceasta meserie facand-o in urma cu 10 ani…. mi-a venit foarte greu după 5 ani de hotelarie’ și 5 de agent vânzări….dar cu greu m-am adaptat și mergând mai departe cu viața…
Mulțumesc frumos…..

NU

Ia uite cine bate la usa
Pandemia ca o intrusa
Insa oare ce se intampla
Apare ca un pistol la tampla

Draga, insa nu fii panicata
Zice doamna pisica alintata
Stau aicea eu de garda
Torc si facem ambuscada

Ia picteaza, ia gateste
ca azi maine iei medicamente
Tu pe tine sa te accepti
Si nu mai crede povesti

Inainte de pandemie firma la care lucrez nu concepea wfh. Imediat ce s-a anuntat starea de urgenta am plecat spre casa la mijlocul programului, iar neincrederea in wfh s-a concretizat in doua statusuri daily, unul la inceput de program si unul la sfarsit.
Fiind o persoana destul de introvertita lucrul de acasa mi s-a potrivit de minune, desi am vazut ca overall am inceput sa lucrez mai mult. Da, ma trezesc la 8:30 si la 9:00 ma loghez, asa ca scutesc cel putin doua ore de drum in fiecare zi. In acelasi timp pauza de pranz vad ca s-a mutat si apuc sa o iau abia dupa 15:00.
Colega de apartament a tot fost la munca in perioada asta, asa ca in principiu am ramas Singur Acasa 35, am reinvatat sa gatesc, am slabit o parte din grasime.
Imi lipsesc pauzele de la serviciu de la o tigara (chiar daca nu fumez, acolo se afla chestiile juicy din companie) si drumul spre munca in care ascultam un podcast de tehnologie.
Toate ca toate 9/10, would pandemie again.

La început a fost frumos, și după 2 luni era tot frumos, ne-am împărțit casa, eu am biroul în bucătărie, iar mândra în sufragerie. Din păcate simt lipsa biroului, pauzelor de țigară (nu sunt fumător), până și meetingurile pe care le uram îmi lipsesc. E bine că nu trebuie să mai pierd timpul prin trafic dimineața, e trist că nu mai interacționez cu colegii.

La munca ne-am adaptat dupa conditiile impuse de firma: masca mereu,distantare sociala in cantina&birou. Am stat acasa in aprilie 3 saptamani in concediu si somaj tehnic. Am si muncit de acasa 2 zile/saptamana timp de 3 saptamani(pana s-a prins seful ca o frecam). Sotia lucreaza o saptamana de acasa, copiii fac scoala online (cel mic e clasa intai si nu se prea concentreaza la ceea ce ii spune invatatoarea, dar fetita fiind a3-a si mai constiincioasa e ok).
Concediul l-am facut in RO(am calatorit in timp in anul 1996 mergand la Ocna Sibiului aka “marea Sibiului”).
In rest….la magazinele mari mergeam oricum doar o data /saptamana, am iesit mai putin oras dar ne-am vizitat prietenii mai mult.

Din cauza ca stau intr-o casa cu o singura camera si am fost obligat sa lucrez de acasa, a trebuit sa amenajez o magazie/bucatarie de vara ca birou. Mi-am pus jaluzele la geam, am tras internet si mi-am montat o masa si un scaun de birou. Mi-am pus si un calorifer electric si un instant de apa la chiuveta. In pauza de masa, dupa ce mancam imi faceam ordine in scule, etichetam cutiile etc. Bine ca pe 15 mai ne-a primit inapoi la birou, ca altfel trebuia sa montez si aer conditionat. In urmatoarele saptamani se aude ca ne vor trimite iar acasa.

La inceputul anului mi-am cumparat apartament. Toate bune si frumoase, am inceput sa mobilez. Covid-ul era deja big news prin China si aparuse in cateva locuri prin Europa. Mi-am continuat treaba, m-am dus la munca, stand aproape, faceam 20 minute pe jos (dar de lene mai luam si masina). La inceputul lui Martie am inceput sa ma simt rau, febra, frisoane, respiram greu, ma dureau oasele si m-am cam panicat. Am sunat la organele ‘competente’, dupa multe intrebari au ajuns la concluzia ca ar trebui sa stau in casa 2 saptamani, dar fara test, fara vizite. Parea sa fie Covid, probabil a fost, a trecut in 5 zile, cea mai naspa gripa pe care am avut-o.
Ok, back to mobilat. In martie inca nu aveam bucatatie, afara greu de iesit, n-aveam birou, doar pat si canapea. Sotia lucra din pat, eu de pe canapea. Mancare? Glovo si uber eats (perioada aia de 1+1 a fost de aur). In rest, am comandat mobila pentru bucatarie, a durat doua luni. Ne-am adus aminte ca avem un crockpot nou nout (cadou pe care i l-am facut ei in primele luni de dating – nu foarte inspirat). Am invatat sa facem mancare la crockpot, de la gulas la peste.
A venit mai, cu tot cu bucataria, ne-am distrat putin, dar a intervenit plictiseala. Deja ratasem doua city break-uri, dar ne uitam optimisti catre sfarsitul lui Octombrie (acum ar fi trebuit sa fim in Saigon).
Perioada asta a fost mai mult buna, vorba aia, you do what you gotta do. M-am si casatorit, am si mobilat apartamentul, am dat o fuga pana-n Grecia si cateva la noi la mare. Am invatat sa avem amandoi mai multa rabdare, am inceput sa invat lucruri noi, apoi sa ma plictisesc de ele si sa caut altceva. Gata, am call in 15 minute, g2g.

Ceau,
Are dreptate Adi!
de urmărit urmăresc nw, zs, ct,…
NW, începi să te transformi în share share…. păcat:(

Adi:
Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici nu ai precizat asta. Dar ăsta nu e nici măcar un concurs, o întrecere. Lăsând la o parte subiectivismul pe care-l recunoști si tu, partea ,,ascunsă,, a afacerii este cea cu share pe Facebook și instagram. Nu mă așteptam de la tine. Da, știu, tu primești produsul de la sponsor si cumva trebuie….,,plătită,, campania. Dar speram că nu intri în categoria Morodan, Ich, sau alte….am vrut să zic parașute. Sorry dar îmi pare ceva de genul,, eu fac vizualizări, tu( Dell) reclamă , toată lumea mulțumită. Dar cititorii? Parcă sunt luați de fraieri. Sper sa nu te superi. Chiar încă mai credca ești altfel decât Zoso sau Cetin.

Am incercat sa creez acasa mici spatii zen unde as putea sa ma simt ok. Sa lucrez langa o fereastra, pe balcon (ce bine ca nu l-am inchis), sa cumpar mult mai des flori si plante astfel cat sa am senzatia de armonie. Mi-am amenajat un birou in sufragerie si am noroc ca este sufrageria mare, asa ca l-am plasat intr-un colt mai retras, astfel cat sa spun ca “plec de la birou” si ma deconectez cat de cat de acea zona. Mi-am luat tot ce aveam nevoie, scaun special + perna lombara, veioza cu incarcare wireless, birou cu sertar pentru depozitare documente etc. Mi-am amenjata coltisorul asta si cu chestii care imi plac, lumanari, poze pe pereti cu cei dragi + o vaza cu flori, ofc. L-am facut destul de personal pentru work, dar am vrut foarte mult sa am sentimentul ca e un spatiu linistit si al meu doar, in care ma pot concentra la task-uri. In rest, multa miscare, chiar si in casa (yoga, fitness, sesiuni de dans) si mancat oarecum healthy.