500 de aplicații de mobil conțin cod de tracking pentru servicii de informații

Uitați începuturile unui viitor scandal legat de urmărirea cetățenilor. Peste 500 de aplicații de mobil conțin cod ascuns de tracking, iar datele colectate despre utilizatorii acelor telefoane ajung la autoritățile SUA.

Mai pe larg, codul aparține unei companii numite Anomaly Six, care lucrează de obicei pentru agențiile de informații și pentru autoritățile americane. Compania are sediul în Virginia și a fost fondată de doi foști angajați ai serviciilor de informații. În broșurile lor, se laudă că pot aduna date despre poziția sau mobilitatea utilizatorilor din peste 500 de aplicații de mobil.

Cum fac asta? Păi plătesc dezvoltatorii unor aplicații de mobil (jocuri, editare foto, magazine… ce-o fi) ca să includă și codul lor de tracking în aplicația respectivă, astfel încât utilizatorul telefonului să poată fi monitorizat. Nu se știe care sunt cele 500 de aplicații, că Anomaly Six nu le declară, iar dezvoltatorii acelor aplicații nu sunt obligați prin lege să te informeze că există și acel cod de tracking.

Situația este asta pentru că există un vid legislativ în domeniul privacy-ului și tracking-ului prin aplicații. Anomaly Six vinde datele culese unor agenții guvernamentale din SUA, dar nu pentru publicitate sau marketing, așa că aplicațiile de mobil ce integrează codul lor nu sunt obligate prin lege să te informeze în legătură cu asta. Practic, totul este legal conform legilor americane.

Datele sunt anonimizate. Altfel spus, Anomaly Six și autoritățile nu știu că John Smith s-a dus la Starbucks, ci doar că cineva a făcut asta, cineva identificat printr-un ID oarecare alocat de aplicație. Vor ști însă că acel ID s-a dus de trei ori pe săptămână la Starbucks, că face în jur de 18 km pe zi cu mașina, că o dată pe săptămână merge la Walmart șamd, plus probabil ce tip de telefon are, ce aplicații mai are instalate prin el, poate și alte date despre utilizare.

În practică, ne putem închipui că Anomaly Six știe foarte multe despre cum și unde folosește cineva telefonul mobil, dar nu și cine este exact acea persoană.

Treaba asta, la pachet cu anonimizarea datelor, este o practică destul de frecvent întâlnită în industria aplicațiilor mobile. De exemplu, producătorul unui joc este interesat să știe ce tip de telefoane au jucătorii, câte ore se joacă în fiecare zi, dacă o fac seara sau dimineața sau în timp ce fac naveta cu trenul șamd. Asta îl ajută să facă jocul sau ofertele mai bune, iar concluzii de acest gen pot fi trase statistic de pe urma datelor anonimizate. Producătorului unui joc nu-i pasă dacă eu, Radu, mă joc dimineața sau seara, ci câți fac asta din totalul jucătorilor.

Datele anonimizate nu mai sunt însă chiar anonime atunci când ajung pe mână guvernului. Explicația este simplă:

1. guvernul are la dispoziție și restul bazelor de date uzuale, precum cele de la evidența populației, hărți detaliate șamd.
2. guvernul are la dispoziție putere practic infinită de procesare.

Cele două, în combinație, fac foarte posibilă identificarea unei persoane pornind de la datele sale anonimizate. De exemplu, cum bine zice articolul sursă, dacă știi că un telefon a stat nemișcat timp de vreo 6 ore pe perioada nopții într-un loc, cel mai probabil poți trage concluzia că acolo este casa respectivului utilizator. Iar guvernul are la dispoziție datele de la evidența populației pentru a vedea cine locuiește la acea adresa, așa că dintr-o dată poate asocia un identificator numeric cu familia care locuiește la o anumită adresă.

Apoi intervine puterea de procesare practic infinită. Tot felul de algoritmi pot parcurge acele date anonime și pot trage concluzii pe baza lor. Dacă aplicația care le-a generat este un joc video cu mașini, este mai probabil ca persoana respectivă să fie băiatul de 11 al al familiei, nu tatăl de 46 de ani. Iar dacă datele anonimizate au venit din trackerul inclus într-o aplicație de monitorizare a ciclului menstrual, e mai probabil ca acel telefon să fie al fetei de 18 ani sau al mamei din respectiva familie, nu al bărbatului, așa că dintr-o dată un identificator numeric poate fi asociat cu o persoană anume din acea casă, nu cu întreaga familie.

(Cum faci mai departe? Nu-i greu, să zicem că dacă, persoana respectivă merge la Starbucks, un algoritm poate concluziona că e telefonul fetei de 18 ani, pe când dacă merge downtown și stă 8 ore pe zi într-o clădire de birouri, atunci probabil este al mamei.)

Așa că da, guvernul SUA cel mai probabil își monitorizează cetățenii. Nu-i prima oară, să ne amintim de PRISM și Edward Snowden și ce program uriaș de monitorizare a cetățenilor a fost dezvăluit atunci.

Scopul nu-i musai unul malițios. Cred că asta este diferența principală dintre supravegherea făcută de americani față de cea făcută de diverse alte țări cu regimuri dictatoriale. Americanii vor, cel mai probabil, să prevină acte de terorism sau trafic de droguri șamd. Regimurile dictatoriale vor să-i găsească și să-i aresteze pe cei care se plâng de conducători, de programul politic, mersul țării șamd. Oamenii se plâng și la americani de astfel de lucruri, dar acolo au libertatea de exprimare și o pot face pe față. Nu trebuie vreun program mare de spionaj pentru a-i găsi, acolo lumea postează direct astfel de mesaje pe rețeaua socială, cu nume și prenume și video, pentru că sunt liberi să facă asta fără repercusiuni.

Cum oprești terorismul cu cod de tracking inclus în diverse jocuri, din moment ce acel cod nu poate intercepta mesajele din WhatsApp sau Telegram sau apelurile telefonice? Nu știu. Mă gândesc însă că pot exista diverse metode. Un algoritm mișto (din nou, puterea aia practic infinită de procesare intră în acțiune) se poate uita prin date după comportamente atipice, de exemplu trei oameni din orașe diferite care se întâlnesc în secret noaptea în parcarea unui magazin. De ce fac asta? Nu se știe, dar poate merită investigat.

Sau o iei invers. Deja îl suspectezi pe John Smith care stă pe New Road Drive la numărul 28, așa că te uiți în datele “anonime” după cineva care are telefonul la aceeași adresă, îi afli astfel ce identificator a primit în cadrul datelor anonime și apoi de acolo cercetezi ce-a făcut, pe unde merge, ce alte telefoane a avut în preajmă șamd.

Nu-i simplu și este nevoie de multe date. 500 de aplicații cu acest cod ascuns prin ele generează însă un volum mare de date interpretabile. Să ne aducem aminte că cei de la Cambridge Analytica spuneau că pe baza a 10 like-uri pot deja evalua mai bine o persoană decât colegii de muncă, iar analizând 300 de like-uri, mai bine decât partenerul de viață.

Poate că, în mod surprinzător, eu sunt destul de chill în legătură cu asta. O parte din chilleală vine din faptul că m-am obișnuit ca jumătate din viața mea să fie publică, o prezint chiar eu pe blog, YouTube, Instagram șamd. Îmi plac oamenii deschiși, care și-o prezintă similar pe a lor, pentru că deschiderea aceasta ne face de fapt tuturor viața mai bună.

Apoi, sunt conștient că aceasta este tehnologia modernă și era de așteptat ca cineva să o folosească și în astfel de moduri. E ca la automobile, sunt utile pentru a te duce din A în B pentru motive benigne, dar unii le vor utiliza și pentru curse ilegale. Asta e lumea în care trăim. Câtă vreme nu este folosită împotriva libertății de exprimare sau a altor drepturi ale omului, ci doar pentru a preveni incidente neplăcute, situația este good enough.

Ar cam fi însă cazul, poate într-un orizont chiar scurt de timp, ca astfel de chestiuni să fie totuși discutate nu la nivel de țară sau UE, ci chiar la nivel mondial. De-a lungul timpului, țările s-au organizat la un astfel de nivel pentru un set de legi sau măcar bune practici în diverse chestiuni, precum utilizarea anumitor tipuri de arme sau reducerea poluării. Funcționale, nefuncționale, e mai puțin important acum, ci contează că discuția s-a purtat și se fac pași mici în direcția respectivă.

Mi se pare că trebuie avută o discuție similară și în privința acestor tehnologii de tracking și a analizei de date. Tehnologia nu-i chiar nouă pe piață, scandaluri au fost destule, e timpul să fie tratată și la cele mai înalte niveluri ca un subiect important, poate chiar pentru a completa convenția generală a drepturilor omului.

surse: Android Authority, WSJ.