Star Citizen m-a dezamăgit, dar are și multe aspecte promițătoare

Eu sunt fan de jocuri space-sim de când mă știu, crescând cu TIE Fighter, Freespace și altele asemănătoare, culminând cu Freelancer, care a fost extraordinar.

Așa că zilele trecute, când cei care fac Star Citizen au anunțat că jocul lor poate fi jucat gratuit pentru o vreme, m-am înfipt în el cu poftă. Din păcate, am fost dezamăgit. Jocul este promițător, dar în acest moment, deși este în dezvoltare de vreo 8-9 ani, nu oferă o experiență plăcută. Și prin asta zic că nu mi-a oferit-o mie, desigur. Your mileage may vary.

Un pic de istorie ca să înțelegeți de ce Star Citizen este important (“important”), în caz că nu știți deja proiectul. Omul care a lucrat la Wing Commander și Freelancer, adică Chris Roberts, și-a făcut propria companie și din 2011 lucrează la acest Star Citizen. Nu lucrează doar el. În 2013 a avut o campanie de finanțare prin Kickstarter care i-a adus câteva milioane de dolari în buget, iar apoi a dezvoltat o mică parte din joc, a primit noi finanțări, a lansat o variantă Alpha cu acces pe bani șamd. În total, Wikipedia spune că Star Citizen a fost crowd-funded cu 250 de milioane de dolari până acum!

250 de milioane de dolari! Nu știu pe ce s-au dus banii, având în vedere că jocul este de 8-9 ani tot în stadiul alpha, are problemele enumerate mai jos și pare departe de o lansare ca produs finit, dar acesta este contextul său.

Star Citizen este un joc de tip Elite (sau Eve Online), adică îți permite o libertate mare de a face ce vrei tu pe acolo cu nava ta spațială, de exemplu comerț, vânătoare de recompense, minerit șamd, acceptând diverse misiuni sau făcând ce vrei tu într-un univers populat și cu alți jucători reali. Jocul are loc într-un sistem solar populat cu diverse planete, asteroizi, stații spațiale și multe altele.

CE MI-A PLĂCUT

Universul jocului pare bine realizat și te simți parte din ceva foarte mare. Ca exemplu, începi jocul într-o cameră de hotel și trebuie să ajungi la nava ta, da? Eh, camera ta este la unul dintre cele 7 niveluri ale clădirii respective, nava este la Spaceport, către care trebuie să iei metroul, iar metroul are mai multe linii spre diverse părți ale orașului respectiv.

Chiar m-am simțit ca într-un aeroport de mari dimensiuni, ajungând cu trenulețul la Spaceport, trecând pe la vamă, văzând în jurul meu alți jucători reali văzându-și de treaba lor, cerând ca nava mea să fie scoasă din “depozit” și apoi mergând până la hangarul ei. Nu sunt doar o serie de ecrane din care alegi o misiune și apoi te găsești direct în nava ta.

Practic, Star Citizen modelează omul, nu nava. Chiar și după ce te urci în ea, ești “tu” în cockpit. Ai shortcut-uri pentru diversele funcții, dar la o adică poți apăsa butoane pe bordul navei. Te poți ridica din scaun pentru a vizita cala navei șamd. Ai haine, arme personale pentru lupte cu alți oameni, trebuie să te hrănești din când în când.

Sistemul solar din Star Citizen este mare și complex, sunt foarte multe locuri de vizitat. Inclusiv decolarea și aterizarea se fac cerând permisiunea turnului de control (în locurile civilizate, cel puțin), iar modelarea este completă, adică ai ocazia să zbori de la sol până în spațiul cosmic sau înapoi, fără ecrane de loading.

În interior, stațiile arată ca mai jos, fiind frumos modelate cu acel aspect de mall futurist pe care-l vedem în diverse filme sau seriale. Mi-a plăcut mult asta. Jocul are multe zone de explorat la pas.

Am luat la un moment dat o misiune simplă de “cărăuș”, du un pachet de la stația spațială A la planeta B, clădirea unei corporații. Odată acceptată misiunea din interfața pentru așa ceva, tot a trebuit să merg vreo 3-4 niveluri prin stația spațială respectivă pentru a găsi birourile companiei de la care am preluat pachetul, pe care apoi l-am cărat în mână până unde parcasem nava spațială. Acolo l-am pus jos, m-am urcat în cockpit, m-am dus în cală, am deschis trapa de încărcare a navei, am luat coletul de unde-l lăsasem și i-am dat “drop” în cală.

Planeta de destinație s-a dovedit una friguroasă, -100 grade C, cu multă beznă. Am intrat în atmosferă și, întrucât mă apropiam de waypoint, am aprins luminile pentru a vedea că zbor printre zgârie-nori în viscol. Mi-am identificat destinația după firma de pe clădire și am aterizat pe acoperișul ei. Jocul mi-a spus că pot supraviețui maxim 15 minute cu costum meu actual. N-a fost problemă, că singurul meu drum a fost de la rampa de aterizare a navei până în interiorul clădirii, unde am lăsat cutia respectivă și am primit banii, dar unele zone din Star Citizen au condiții atmosferice dure și un upgrade de echipament este necesar.

Există și o componentă de lupte spațiale, desigur. Ai mai multe tipuri de arme pe navă, poți face upgrade-uri, poți schimba multe tipuri de nave, în funcție de activitatea pe care vrei să o faci. Luptele sunt o combinație de manevră, tras bine la țintă și arme puternice, desigur.

Navele au combustibil limitat, așa că din când în când trebuie să faci plinul. Asta limitează un pic traseele disponibile, că ai nevoie de câte un pit-stop ca să iei benzină pentru călătoriile interplanetare pe distanțe mari.

Per total, mi s-a părut genul de joc pentru oamenii care vor să piardă sute de ore în universul său, pentru cei care vor doar să mineze asteroizi sau să viziteze toate stațiile spațiale sau să-și construiască un imperiu comercial sau militar. Sunt destui astfel de jucători, dovadă și crowd funding-ul amplu de-a lungul anilor, dovadă și succesul de durată al EVE Online și altor jocuri similare.

CE NU MI-A PLĂCUT

Pentru 8-9 ani de dezvoltare și atâția bani investiți, Star Citizen arată rău și merge greu de parcă ar fi fost codat în câteva luni.

În primul rând, am întâlnit multe buguri. S-a blocat de 2-3 ori, iar de vreo tot atâtea ori a picat conexiunea cu serverul, ceea ce înseamnă tot un fel de crash. La reluare te trezești din nou în camera ta de hotel și iei lifturile și metroul spre Spaceport.

Altădată nu mai puteam ridica de pe jos cutia pe care o transportam. Nu mai apărea ca obiect cu care să pot interacționa, deși o vedeam în fața mea. S-a rezolvat ieșind din zonă și intrând la loc.

Știu, e alpha, are buguri… dar este alpha de 9 ani!

Un bug foarte amuzant este legat de foarte mulți oameni care stau în picioare pe diverse scaune:

Apoi, grafica nu mi-a plăcut. Adică pe la sol și în stațiile spațiale ai grafică de calitate, simți un oraș mare și futurist în jurul tău. În spațiu, însă, jocul arată ridicol de simplu, cu o grafică de zici că este 1995. Freelancer-ul din 2003 era superb prin comparație, cu acele nebuloase pe fundal, cu câmpuri de asteroizi și structuri parcă mai bine desenate și iluminate. Am jucat recent Everspace, care-i un joc simpluț rogue-like făcut de un mic studio independent, dar spațiul cosmic arată excelent acolo față de Star Citizen.

Mai trebuie lucrat și la echilibrul din joc. În unele misiuni se pierde mult mai mult timp găsind biroul care-ți dă misiunea respectivă decât durează în spațiu misiunea în sine. Dacă nu se lucrează un pic la acest echilibru, riscă să devină walking-simulator, nu space-simulator.

Problema acestui echilibru este dată și de interfața defectuoasă și de lipsa oricărui tutorial. Cauți ceva pe o stație spațială? Ai un indicator pe ecran care-ți spune la câți metri distanță este, dar nu-i clar la ce nivel se găsește sau cum se ajunge acolo. De multe ori am ajuns la 30 de metri de obiectiv, dar fără să mai mă pot apropia – traseul corect fiind pe la alt etaj și pe alte scări.

La prima decolare m-am învârtit 20 de minute în jurul navei spațiale pentru că nu știam să intru în ea. Trebuie să știi că lângă cockpit este un fel de buton cu care poți interacționa pentru a cere coborârea scării. Apoi am pierdut 20 de minute încercând să decolez și neștiind cum. Am căutat pe Google ca să aflu că în chat-ul jocului, ăla cu oameni reali de pe același server, este o secțiune Friends unde nu se află doar prietenii tăi care se joacă pe acolo, ci și “bot-ul” stației spațiale de la care ceri permisiunea de decolare și care astfel îți deschide hangarul ca să poți ieși de acolo.

OK, le afli și după aceea nu mai ai probleme, dar experiența n-a fost fun, ci frustrantă. Și rămâne frustrantă în orice zonă nouă în care ajungi pentru că uneori chiar ușile sau butoanele lor de acționare sunt bine disimulate (adică arată ca-n realitate, un buton mic pus lângă ușă) și jocul nu le scoate în evidență pentru tine, așa că orientarea poate fi dificilă.

Harta sistemului solar este și ea foarte greu de manevrat, ceea ce te împiedică să o studiezi ca să planifici mai bine ce vei face în viitor. Adică tu ai o destinație, dar o hartă bine făcută ți-ar permite să vezi că te poți abate un pic din drum pentru a transporta niște marfă pentru bani în plus și o realimentare.

Vă trebuie și hardware puternic, apropo. Adică n-ai zice că un joc în care zbori prin spațiu fără vreo grafică extraordinară sau efecte speciale sau milioane de obiecte modelate simultan pe ecran necesită hardware puternic, dar l-am rulat în Full HD cu grafica la mediu pe un GTX 1060, instalat pe SSD, și uneori se mișca prost, cu mici freeze-uri sau framerate sub 30.

Sigur că astfel de probleme ar putea fi îmbunătățite în trecerea la beta și la jocul final. Când va fi, însă, acest joc final? Privind lucrurile în următorul context:

• este în dezvoltare de 9 ani, de zici că-i metroul din Drumul Taberei
• costă 55 de dolari să-l joci, că nu-i oferit gratuit nici măcar în alpha
• nu-i foarte prietenos cu începătorii și nu explică bine ce trebuie făcut sau măcar principiile de bază (care-i treaba cu combustibilul, cum decolezi etc)

nu cred că merită investiția în acest moment. Păstrați-vă banii pentru varianta finală, deși nu se știe când va veni. X4 sau Elite Dangerous s-ar putea să fie jocuri mult mai bune de luat acum.