Facebook a devenit un cancer al societății

Facebook era, pe vremuri, acel loc plăcut în care puteai vedea pe unde au mai fost prietenii tăi și ce cărți recomandă ei. Oferea un mod neintrusiv de a ține legătura cu diverse persoane, chiar un mod de a cunoaște mai bine oameni cu care altfel interacționai rar. Plus multe fotografii cu pisici. Așa era în 2007, când mi-am făcut cont.

În prezent doar fotografiile cu pisici au rămas din acea atmosferă de bună dispoziție. Facebook a devenit un cancer al societății, adică un element care corupe până și bucățile sănătoase din prezent și le strică.

Cândva în acești ani anteriori, Facebook a încetat să mai ofere plus-valoare societății noastre. Poate că încă oferă unor anumite persoane, în funcție de cum folosesc rețeaua, dar per total sunt convins că balanța înclină de ceva vreme în jos. La nivel macro, face mai mult rău decât bine.

S-a zis multă vreme că Facebook a oferit celor care erau deja nebuni sau paranoici un loc unde se pot desfășura. Oameni de care în lumea reală se râde atunci când deschid gura și-și spun teoriile lor nebune pe diverse subiecte s-au găsit între ei prin Facebook și, văzând că sunt mai mulți, s-au validat reciproc în paranoia lor și au prins curaj să urle tot mai tare de la balconul “digital” pe care Zuckerberg l-a pus la dispoziția lor.

O vreme asta a fost considerată problema cea mai mare, dar văd în jurul meu că s-a trecut la etapa următoarea, cea cu adevărat gravă.

Răspândirea fantastică a Facebook în toate categoriile sociale și de vârstă a dus apoi la coruperea minților oamenilor normali.

Vedeți, majoritatea oamenilor sunt un fel de “blank slate”, cum se spune, un spațiu de stocare liber, o tablă ștearsă. Prin astea vreau să spun că-și văd de viața lor normală, de crescut copii și mers la muncă și ieșit în parc, așa cum trebuie să se întâmple în grosul unei societăți normale, lăsând chestiuni avansate sau de nișă în seama experților sau autorităților din domeniu. Așa cum ar trebui să fie.

Acești oameni, care nu știau multe despre vaccinuri, 5G, datoria externă a țării, cum funcționează o bancă, ce interese au China, Rusia sau SUA în lume, ce puteri are președintele sau dacă viața copiilor din orfelinate n-ar fi mai bună într-o familie de homosexuali șamd au fost expuși dintr-o dată pe Facebook tuturor nebunilor și conspirațiilor pe care aceștia le împing agresiv în spațiul public.

Și, în lipsa unor informații alternative, a unora care să contrazică și să demonteze toate nebuniile din lumea asta, oamenii respectivi le-au crezut. Poate nu imediat, dar le-au văzut astăzi, le-au văzut mâine și, dacă o minciună este repetată de multe ori, până la urmă prinde sau măcar seamănă îndoială.

De asta spun că Facebook a devenit un cancer, adică o boală în care celule bolnave corup celule sănătoase, le îmbolnăvesc și propagă mai departe boala respectivă.

A devenit un cancer și pe fondul lipsei de informații din restul mass-mediei. Televiziunile sunt preocupate cu show-uri lacrimogene, iar știrile sunt superficiale și caută angertainmentul. Ziarele au devenit tabloide, iar online “n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat!”, adică s-au dus în clickbait.

YouTube? Conținutul cel mai popular este cel în care influencerii fac mișto de clipuri cu proști, iar eforturile se concentrează pe a face parte din activarea realizată de un detergent la vreun festival. Bloguri? Probabil veți spune că sunt subiectiv aici, dar mi se pare că unele încă încearcă, dar capacitatea de a ajunge la oameni (reach?) este mic față de alte forme de conținut cu potențial de viralizare.

Pe fondul acestei situații, Facebook a adăugat Messenger și WhatsApp pentru sharing și mai ușor de conținut, deși cel care se viralizează cel mai repede este exact cel care ar fi trebuit ascuns.

Rezultatele s-au văzut în ultimii 5 ani. Oamenii “tabula rasa” au căzut imediat în capcana întinsă de algoritmii Cambridge Analytica de profilare și targetare, cum a fost pe la alegerile SUA din 2016 sau în Brexit. În India, statul a cerut Facebook să limiteze posibilitatea de forwarding/sharing pe WhatsApp după ce mai mulți oameni au fost linșați de săteni convinși că venise ambulanța neagră să le fure copiii. Oameni nevinovați au murit în toată lumea din cauza rețelelor sociale sau viața le-a devenit un calvar și încă ne întrebăm dacă Facebook este o problemă?

Dovada cea mai bună a modului în care ne corupe societatea a apărut chiar zilele trecute. Pe fondul unui scandal în care Twitter a marcat un mesaj de-al președintelui Trump ca “informații false”, Mark Zuckerberg de la Facebook a declarat că rețeaua socială n-ar trebui să decidă dacă ceva este adevărat sau nu.

În original, “I just believe strongly that Facebook shouldn’t be the arbiter of truth of everything that people say online“. Așa grăit-a Zuckerberg, care a devenit miliardar profitând de datele personale ale oamenilor cărora le-a dat un loc să se adune, iar acum nu-i pasă dacă aceștia sunt bombardați cu minciuni și dezinformare în acel spațiu.

Este ca și cum ai deschide casa ta sau cafeneaua ta pentru public și ai spune că nu-ți pasă dacă apoi oamenii se omoară între ei acolo, ba chiar stai și te uiți cum fac asta. OK, nu-i răspunderea ta în fața legii, dar asta nu este o scuză pentru a nu încerca să iei măsuri ca ceva rău să nu se întâmple în casa ta. Lipsa de răspundere nu poate scuza nepăsarea, nu când ai miliarde de dolari la dispoziție pentru a gestiona lucrurile.

S-ar putea spune că Zuckerberg se recunoaște astfel învins de avalanșa de fake news, având în vedere că acum doi ani susținea contrariul, că platformele trebuie să se implice mai mult pentru a preveni dezinformarea. Nu este așa. Sunt ferm convins că de fapt vrea banii pe care-i câștigă permițând fake news, propagandă, ură și desfășurarea intereselor big corn, big pharma, big guns, big Russia, big oricine și orice are interes în a schimba opinia oamenilor.

Iar cum de multe ori chiar țări puternice au interesul să modifice opinia oamenilor de rând în legătură cu tot felul de chestiuni aparent neimportante și deci investesc în asta, banii ajung la Zuckerberg. Nu există fallout în urma acestor probleme. Acțiunile Facebook au căzut cu 24% în martie 2018 pe fondul scandalului Cambridge Analytica, compania pierzând 134 de miliarde de dolari din valoare de piață. Pe 10 mai în același an, nici două luni mai târziu, deja recuperase la bursă întreaga pierdere.

Nu știu dacă Zuckerberg este forțat de bursă și acționari să ia această poziție sau dacă crede chiar el cu tărie în ceea ce spune. Cert este că tânărul cu față de tocilar care a inventat în camera sa de cămin de la Harvard o rețea socială prin care oamenii să țină ușor legătura avantajați de tehnologia modernă a fost înlocuit de omul de afaceri cu ambiții politice, iar spațiul făcut să adune oameni pentru a-i face mai fericiți acum mai degrabă îi dezbină.

Există și posibilitatea ca Zuckerberg să aibă această poziție doar când vine vorba de societatea americană, că nu vrea să-l supere pe Trump și să sperie milioanele de dolari ce vor fi rulate pentru alegerile din 2020. În apărarea rețelei, dacă vreți, Facebook n-a avut probleme în a demasca conturi aparținând propagandei rusești, eliminând tot felul de grupuri și persoane ce se dădeau drept membri ai comunității afro-americane sau activiști politici americani. Sau poate doar a făcut-o de formă, ca să arate că din când în când mai ia și măsuri?

Nu, la final de articol nu veți afla că mi-am șters contul de Facebook. Încă îl am, doar că nu-l mai folosesc decât puțin și mai degrabă ca login pentru Messenger. Acum câteva luni mi-am dat seama că am avut o perioadă de vreo 3 săptămâni în care nu intrasem deloc pe Facebook și nu dădusem nici un mesaj pe acolo. Se întâmplă în toată lumea, sunt diverse studii despre cum oamenii au încetat să mai spună chestiuni personale acolo și se rezumă la dat share impersonal câte unui articol sau să posteze câte o fotografie.

Încă am contul, dar nu-mi pasă prea mult de activitatea de pe Facebook. Mă gândesc să încep să dau unfollow la cât mai multe pagini de brand, să dau unfollow la oameni pe care nu-i cunosc sau care nu mă interesează în mod special și să încerc să forțez astfel Facebook să fie ceea ce era la începuturile sale. Pentru că, înainte ca cineva să spună obositul “dacă e gratuit, înseamnă că tu ești de fapt marfa vândută”, nu mă deranjează că Facebook câștigă de pe urma mea câtă vreme și eu simt că primesc suficiente (interacțiune, conectare cu alți oameni etc) în schimb.