Care este scopul propagandei ruse

Este plin netul și am văzut că ajunge tot mai des și în mass-media subiectul propagandei rusești care vrea să te facă să crezi că aproape orice, de la 5G la corporații, vaccinuri, crimele de la Caracal, măști de protecție și munca în străinătate, sunt rele pentru tine ca individ. Că există interese ascunse și conspirații ale unor forțe oculte care, mână în mână cu autoritățile statului, vor să-ți facă ție rău pentru profitul lor.

Au fost multe exemple de-a lungul timpului. Unul bun și recent ce trebuie citit îl are Lucian Mândruță despre o tânără care se dă româncă și care pune pe Internet fotografii cu decolteul ei, dar însoțite de mesaje despre cum votul democratic trebuie boicotat, serviciile secrete servesc NWO, băncile te țin în sclavie, ONG-urile străine conduc țara, DNA-ul vrea să dea o lovitură de stat, neo-marxiștii de la USR-PLUS șamd.

Mai mult de un an de astfel de mesaje. Știți voi… preocupări normale pentru o tânără care se fotografiază lasciv pe plajă, deși se pare că unele imagini sunt oricum furate de la alte femei. Ce femeie nu milita împotriva conspirațiilor și pentru boicotarea votului la vârsta aceea?

Și treaba continuă în alte țări. Un articol din NY Times scrie despre cum propaganda rusă amplifică zvonurile despre cum 5G este rău. În 2014, ziarul The Guardian scria despre cum primește aproape 40.000 de comentarii zilnice de la boți sau trolli pro-ruși. Astfel de exemple conturează un fenomen de o amploare foarte mare, care n-ar putea exista fără sponsorizarea statului.

Sunt sigur că mulți oameni au auzit despre această presupusă propagandă rusă și își spun “băi, dar ce rost are? Adică de ce fac asta? De ce le îi pasă Rusiei dacă noi ne vaccinăm copiii sau dacă crimele de la Caracal au fost rezultatul unui monstru sau o conspirație cu trafic de persoane? Ce legătură pot avea acestea cu politica internațională și interesele țărilor?”

Ei bine, are legătură. Una indirectă, dar tot mai puternică.

Scopul acestei propagande este să slăbească încrederea individului în autoritățile statului. În toate autoritățile, mici sau mari, cruciale sau nu pentru mersul societății.

Vor să te îndoiești că ANCOM știe ce trebuie făcut cu 5G și că monitorizează puterea emisă de antene. Vor să te îndoiești că medicii și Ministerul Sănătății îți spun adevărul despre vaccinuri. Vor să te îndoiești că ancheta poliției într-o crimă a fost corectă și nu ascunde interesele unor grupuri din umbră. Vor să te îndoiești că o bancă te poate ajuta să-ți cumperi casă sau să-ți dezvolți afacerea și să crezi că este doar un instrument care suge sângele poporului. Vor să te îndoiești când autoritățile îți spun că un termometru este doar un termometru.

(Sorin Ioniță identifică 6 teme mari de propagandă, dacă doriți să vedeți o clasificare.)

Nu acesta este scopul final. Îndoiala reprezintă doar drumul către acesta. Toate aceste mici îndoieli însămânțate în mintea oamenilor cu fiecare ocazie posibilă se adună treptat într-una mare: că democrația de tip vestic este un eșec!

Scopul acestui haos, ale acestei panici stârnite artificial și de obicei cu fake news, este să-l facă pe omul de rând să-și spună: “Peste tot este debandadă și corupție, iar mafioții din umbră ne țin în sclavie. Avem nevoie de o mână forte care să-i pună pe toți la punct, care să restabilească țara pe un făgaș cinstit! Unde ești tu, Țepeș-doamne?!“.

O mână forte… precum este cea a lui Putin în Rusia, care-i la conducerea țării din 1999! Iar după noile schimbări constituționale pe care le planifică, probabil va rămâne la putere și după 2024, când îi expiră ultimul mandat legal de președinte.

Se lucrează pe mai multe planuri. Primul este cel intern. Rusia nu a trecut niciodată la o democrație reală după dezbinarea URSS, așa că Putin le arată cetățenilor ruși că o astfel de democrație este oricum “defectă” pentru a-i face să accepte mai ușor un lider pe viață.

Există o carte excelentă în acest sens: The Road to Unfreedom de Timothy Snyder. Ar trebui să o citiți dacă vă interesează acest subiect. În cuvintele autorului, Rusia “exportă eșecul propriei democrații”. Încearcă să demonstreze că democrația este rea, la fel cum și propaganda URSS de pe vremuri arăta obsesiv imagini cu cerșetori americani ca dovadă a vieții proaste din “imperialismul” vestic.

Un al doilea plan de acțiune este legat chiar de crearea unei situații mai favorabile Rusiei în restul țărilor din jur și asta ne afectează puternic pe noi aici în România.

Dacă le repeți oamenilor ani la rând că autoritățile sunt corupte și corporațiile și iluminații conduc totul din umbră, în cele din urmă tot mai mulți oameni vor spune: “poate au dreptate cei care spun astea“. În fond, nu poți dovedi că ceva nu există, așa că ușa este mereu deschisă către îndoieli și o minciună repetată de multe ori devine adevăr după un timp.

Dacă scade încrederea în autorități și în sistemul democratic și deschis către UE, se creează premisele necesare ascensiunii naționalismului. Apar politicieni care câștigă voturi printr-un discurs anti-bănci, anti-corporații, anti-UE, anti-importuri și tot ce prinde la omul de rând care-i convins că are o viață proastă pentru că l-au sabotat alții, nu pentru că atât s-a putut.

Apar politicieni care spun că oamenii ce vorbesc engleza nu sunt români adevărați. Nu vă mirați, istoria are antecedente; regimul lui Pol Pot a condamnat la închisoare oameni doar pentru că purtau ochelari sau pentru că știau limbi străine (intelectualii, educații, au fost mereu dușmani de clasă).

Sună cunoscut din România? Cu astfel de noțiuni a câștigat PSD un scor remarcabil la alegerile din 2016, mobilizând la vot oamenii la care un astfel de discurs prinde al naibii de bine, pe fondul absenței de la voi a celor care-și vedeau de viața lor uzuală crezând că politica nu-i poate afecta. Anterior, Vadim a ajuns în turul doi în 2000 promițând inclusiv că-i va ancheta pe cei ce au două mașini.

În Franța, Marine Le Pen și partidul Frontul Național au câștigat voturi tot cu un discurs anti-UE, anti-imigrație și puternic naționalist și socialist. În politica internațională, Le Pen voia o apropiere de Rusia și ieșirea din UE. Partidul ei a luat peste 9 milioane de euro împrumut de la o mică bancă din Moscova, una cu legături dubioase, bancă ce între timp a și dispărut și nu știu dacă împrumutul a fost vreodată plătit. Bani cadou, cum ar fi. Puteți citi despre asta aici și aici.

Liderul unui partid de extremă dreaptă din Austria a demisionat după ce a fost înregistrat discutând despre cum Rusia i-ar putea finanța campania electorală.

În Italia a fost scandal anul trecut după ce un trimis al vicepremierului Salvini a discutat în Moscova, în secret, despre o afacere legată de petrol ce-ar fi asigurat finanțare cu bani rusești partidului său. În discuția înregistrată se vorbește pe față despre cum partidul său va adopta o poziție pro-rusă. Salvini, ca și partidul său Liga, este asemănător cu cei de mai sus: eurosceptic, naționalist și, desigur, un admirator al Rusiei și susținător al invaziei din Crimeea.

De Viktor Orban din Ungaria și prietenia sau cu Putin sau toate modificările pe care le-a făcut în stat pentru a-și crește puterea sper că nu mai este cazul să zic în alte detalii.

Asta este deja etapa doi a propagandei. După ani de zile de semănat neîncredere în autorități, lideri naționaliști care promit poporului că ei vor rezolva toate problemele țării se ridică în atenția publică și în sondaj folosind și bani rusești. Gălețile și făina și uleiul costă, la fel și trollingul pe net, la fel și mitingurile în cămașă albă și articolele laudative din presă.

Odată ajunși la putere, cresc astfel și influența Rusiei în regiune, iar asta se cunoaște și în contracte privind gaze, petrol, armament, bănci șamd. Războiul direct, cu arma în mână, este prea brutal și nepopular în ochii oamenilor, iar cultura de tip vestic l-a câștigat în 1989. Războiul modern este subtil, de durată, purtat în social media și în știri pentru a influența mințile oamenilor, dar scopul său rămâne același: putere și bani.

Trăim vremuri în care terenul este și mai bine pregătit pentru astfel de discursuri extremiste. Epidemia dă ample motive de neîncredere în autorități, iar criza economică ample motive pentru demagogie naționalistă și populistă. Crizele de orice natură au scos mereu la iveală politicieni ce-au profitat de toate temerile oamenilor pentru a câștiga putere. Niciodată în istorie nu s-au dovedit și altruiști, mânați doar de dorința binelui comun.

Calea ce mai simplă de a evita această campanie mi se pare cunoașterea acestui fenomen, înțelegerea mecanismelor sale. Și poate câteva cunoștințe de istorie nu strică, dar istoria adevărată legată de cauze și efecte, nu doar o enumerare de ani și evenimente fără context. Știu, e de muncă pentru asta.