Cum mi-am pierdut încrederea în multe statistici

Până acum n-am dat mare atenție statisticilor din lumea largă privind covid-19 pentru că, în practică, mă interesează doar cele din România. M-am jucat la un moment dat cu niște grafice exponențiale pentru a vedea cum putem estima evoluția cazurilor din România față de alte țări, dar m-am lăsat păgubaș după ce am înțeles rapid că aceste comparații sunt bune doar în condiții identice.

În practică, evoluția numărului de cazuri și decese depinde de mulți alți factori precum cantitatea de teste disponibile medicilor, procedura de testare (testezi toți contacții sau doar pe cei care au simptome?), dotările din spitale șamd, iar astfel de date nu sunt disponibile.

(În caz că vă plictisiți acasă și “grafice de funcții!” este răspunsul la întrebarea “ce să mai fac?”, evoluția din România poate fi trasată momentan ca y = 196e^(0,07x) cu R^2=0,94, dar la fel de bine puteți utiliza graficele interactive și configurabile de aici și informațiile de aici)

Am intrat și într-un mod numit de mine “outside be dragons”, adică eu îmi văd de viață aici în incintă, așa cum se poate, și ce-o fi o fi. Presupun că mulți simțiți că datele anunțate periodic de autorități au devenit doar cifre seci, după un anumit prag pierzându-și încărcătura emoțională pe care o aduceau știrile despre primele cazuri și primele decese. Nu-mi place treaba asta, dar este un mecanism subconștient de adaptare la tragedii.

Recent m-am uitat însă din nou pe statistici și grafice (yey, în sfârșit ajungem la subiectul articolului după această scurtă introducere) și patru dintre ele mi se par atât de dubioase încât nu le mai cred.

Prima bănuială: mortalitatea este mult mai mare.

Asta este chiar bazată pe diverse studii recente, nu-i doar intuiția de fată mare care nu mă-nșală (era un cântec de pe vremea mea), precum la următoarele două.

De exemplu, în Anglia și Țara Galilor numărul deceselor a fost crescut peste noapte cu 50% pentru că Office of National Statistics a dat publicității cifre mai precise decât cele venite din Department of Health.

Altfel spus, zilnic se raportau doar decesele din spitale, iar persoanele decedate la domiciliu ajungeau în statistici cu o întârziere mult mai mare și poate cu alte cauze ale decesului.

Englezii au cercetat mai cu atenție totul și au descoperit că până la 17 aprilie muriseră 22.000 de oameni, nu vreo 17.000 cum se raportase în acel moment. Acele decese suplimentare probabil că ar fi fost în cele din urmă corect contabilizate, dar este important să ai în timp real date corecte pentru că în funcție de asta iei sau nu măsuri în țară.

Cea mai bună cercetare este însă în New York Times. Jurnaliștii au luat mortalitatea generală (toate cauzele) raportată în 12 țări diferite și au comparat-o cu mortalitatea de acum un an. Diferența este mult mai mare decât cea explicată prin decesele suplimentare cauzate în această perioadă de covid-19.

Adică dacă în Olanda mureau anterior în medie cam 3000 de oameni/săptămână din diverse cauze, iar acum au murit câte 5.000/săptămână, dar oficialitățile spun că doar câteva sute din diferență au fost cauzate de covid-19, restul de ce au murit?

NY Times găsește 6.200 de decese în plus față de media anuală în perioada 9 martie – 12 aprilie, dar care nu au covid-19 ca motiv oficial. Ce le-ar fi putut provoca? De ce ar fi urcat numărul de decese mult peste media uzuală în toate țările studiate?

Păi, o explicație foarte bună este tot covid-19, că-i singurul factor nou care influențează decesele. Pot fi și alte explicații, de exemplu din afecțiuni care altfel ar fi fost tratabile, dar acum spitalele erau blocate cu pacienții de covid-19 și carantină.

Mi se pare tragic că în toate țările, inclusiv în România de altfel, au murit “cu zile” oameni care poate așteptau un transplant sau un tratament oncologic sau vreo altă intervenție ce în mod normal le-ar fi prelungit viața. Sunt victime indirecte ale acestei boli și ar trebui mereu amintiți în acest mod.

Pe de altă parte, cât de mulți pot fi? Plus că cel mai probabil a scăzut numărul deceselor în accidente auto, de exemplu, că-i traficul mult mai mic, deci se compensează cumva.

Și concluzia NY Times și a The Economist, care face o cercetare foarte asemănătoare, este că numărul de decese din cauză de covid-19 este mult mai mare decât se raportează. Poate că datele n-au fost încă centralizate bine sau poate că unii mor pe acasă și pe certificat se trece bătrânețe sau pneumonie, în lipsa unor teste edificatoare.

A doua bănuială: chinezii au mințit masiv privind numărul de decese.

Adică nu pot să cred că, la aproape 90.000 de cazuri, au avut doar 4.633 de decese, în timp ce alte țări au de două sau trei ori mai mult.

Puteți spune argumentele că Italia a avut o populație foarte îmbătrânită și atunci virusul a făcut ravagii pe la ei, dar nu pot să cred că în China au fost doar 4.600 și ceva în condițiile în care au aglomerații urbane de milioane de oameni.

Ba chiar să nu uităm că de la ei a pornit virusul, adică a trecut ceva timp în care acesta a acționat în timp ce medicii abia își dădeau seama că este o epidemie, că se transmite fără simptome, că va fi rău șamd. Și apoi alt timp până când partidul a decis să ia alte acțiuni decât să închidă gura medicilor care trăgeau atenția asupra problemei, dar asta e altă discuție.

Și nu, nu-mi arătați articolul despre cum au dispărut 20 de milioane de SIM-uri din China sau ceva așa. Nu o cred nici pe aia. M-aș aștepta mai degrabă la cifre asemănătoare cu cele din Marea Britanie, Spania sau chiar SUA.

Nu zic, cifrele din China sunt posibile. De exemplu, Canada are 48.500 de cazuri și doar 2.707 decese, cam același raport ca în China, iar de cifrele canadienilor nu mă îndoiesc.

Zic doar că-i improbabil, nu imposibil, mai ales dacă punem în ecuație faptul că doar în orașul Wuhan trăiau 11 milioane de oameni, în timp ce Canada are 38 de milioane cu totul, deși este a doua țară ca mărime din lume, mai mare și decât China.

Și mi-am dat seama că treaba asta ne-a influențat și pe noi, deși teoretic nu contează așa tare ce-a fost în China. De fapt, nu mi-am dat eu seama, ci am auzit-o spusă de britanici, dar sunt de acord cu ei: mințind în statisticile inițiale, China a făcut alte țări să creadă că această boală este mai puțin gravă, mai puțin contagioasă decât este de fapt, așa că alte țări n-au luat din prima măsuri dure. În total, UK, Germania, Italia, Spania și Franța au peste 100.000 de decese, deci le înțeleg pe deplin poziția în această privință.

(Ați observat că țările cu regimuri semi-dictatoriale au cele mai puține decese? Iran 91.000 de cazuri, 5.800 decese. Rusia 93.500 de cazuri, 867 de decese. Uitați-vă și pe Pakistan, Filipine și altele).

A treia bănuială: în România sunt mult mai multe cazuri decât se raportează oficial.

Bănuiala asta vine din faptul că majoritatea celor testați sunt cei care se prezintă la spital cu simptome. În România, însă, e la modă auto-medicația la domiciliu și cred că au fost mulți cei care au făcut simptome ușoare și s-au tratat cu paracetamol acasă, nespunând nimănui asta de teamă de a nu fi luați cu izoleta și internați cu forța.

Că aici se cumulează două temeri fundamentale românești: cea de a fi luat cu forța de acasă, că sigur îți fură unii totul până te întorci (plus că cine ar uda mușcatele), și cea de a fi internat în spital, unde-i plin de bacterii și trebuie să dai constant bani ca să-ți schimbe cineva cearșaful.

Îmi pot închipui ușor o mulțime de oameni spunând “lasă că am luat eu pastile, beau ceai și stau în pat la căldură și-mi trece, nu mă dau pe mâna lor!”. Statistici vorbind, la mulți chiar le trece și așa, dar alții ajung oricum la spital sau în statisticile NY Times.

Faptul că sunt mai multe îmbolnăviri decât se raportează este, de fapt, valabil peste tot în lume. De exemplu, în New York s-a făcut un studiu statistic, adică au fost testați la întâmplare 7.500 de oameni și s-a dovedit că 20% din cei din oraș aveau anticorpi pentru sars-cov-2, adică au avut virusul și n-au știut asta pentru că n-au făcut simptome de boală.

Extinzând statistic concluzia, rezultă că în statul New York este posibil ca deja 2,7 milioane de oameni să fi avut deja virusul, nu 250.000 cum ziceau statisticile oficiale din acel moment.

(Testarea asta statistică, apropo, este ceea ce voiau să facă în București primarul Firea și doctorul Streinu-Cercel. Diferența este că americanii au făcut până acum peste 5,7 milioane de teste și vor să urce până la o rată de 2 milioane de teste pe săptămână, în timp de România a făcut 145.000 de teste în total în 6 săptămâni. Ba chiar, în momentul celebrului plan făcut pentru ca bucureștenii să-și poată vota supereroii, în România se făceau doar câteva sute de teste pe zi și cele existente ar fi fost mai bine direcționate spre personalul medicale din focare, nu pe cercetări statistice).

A patra bănuială: că nu stăm mai bine decât alte țări din jur.

Aud uneori asta de la diverși oameni, de obicei în discuții despre relaxarea măsurilor de izolare: “hai că nu-i așa rău la noi, avem puține cazuri”.

Dacă ne comparăm cu Italia, Spania și Franța – da, avem puține cazuri. Și le avem tocmai datorită măsurilor respective.

Dacă ne comparăm cu alte țări, însă, situația nu mai pare așa roz. Polonia, de exemplu, are un număr aproximativ de cazuri cu al nostru (12.089 față de 11.339 în acest moment), dar la o populație de două ori mai mare.

Polonezii sunt vreo 38 de milioane! Și sunt o țară dezvoltată în regiune, cu multe companii și zone turistice, adică au avut parte și mai multe călătorii de business și de mai mult turism decât noi cu Italia, Spania, Israel și alte surse de covid-19.

Ah, și au cu vreo 20% mai puține decese decât România.

Coreea de Sud: 10.700 de cazuri, 244 de decese, deși au fost printre primele țări cu infecții. Acolo pot fi alte cauze, că oamenii sunt obișnuiți cu SARS, MERS și altele, poartă măști și în timpuri normale și probabil respectă indicațiile autorităților.

Moldova: 3.481 cazuri, 102 decese. Un raport mult mai bun decât la noi.

De fapt, dacă sortați statisticile după numărul de cazuri la milion sau calculați raportul de decese/îmbolnăviri, veți vedea că nu luăm vreun premiu pentru cifrele de aici. Stăm bine, s-a cunoscut efectul măsurilor luate din timp, dar s-a plătit tribut și unor focare pornite din incompetență sau minciună și unui sistem medical nepregătit.

TL;DR: Radu a descoperit că unele țări mint, că multe cazuri nu se raportează și probabil și apa caldă.