Scenarii de epidemie: vârfuri de coronavirus în mai, iunie sau iulie în România arată că urmează o izolare lungă

Scenariile de mai jos au circulat mai puțin decât mă așteptam pe net și mi se par importante, așa că le pun și eu aici. Sunt trei scenarii (pesimist, mediu, optimist) privind evoluția cazurilor de covid-19 în România și au fost elaborate de Centrul pentru Inovație în Medicină și Raportuldegarda.ro. Pentru estimare au fost utilizate niște rapoarte dintr-o publicație străină de profil, iar cifrele adaptate României.

N-am vreun motiv să cred că n-ar fi bine făcut.

Cele trei scenarii zic următoarele:

• pesimist: vârful infecției va fi cândva în iunie 2020, iar sistemul medical va fi depășit de numărul mare de cazuri. Adică o să ajungem ca în Italia, cu triaj și tratarea în spital a cazurilor grave, restul tratați la domiciliu sau cum ți-e scris.
• mediu: vârful infecției va fi în iulie 2020, dar numărul maxim de bolnavi va fi sub capacitatea maximă a spitalelor și deci măsuri de carantină și îngrijire performantă vor putea fi aplicate pentru a ține sub control îmbolnăvirile și decesele.
• optimist: vârful infecției va fi în luna mai 2020 și vom trece rapid peste el, dar dacă ne relaxăm prea devreme și eliminăm măsurile de carantină și testare rapidă, poate reveni epidemia prin septembrie.

Scenariile sunt făcute acum vreo trei zile și între timp numărul de cazuri apărute probabil a mai modificat un pic curbele. Sper să-l reactualizeze.

Concluzia pe care o văd eu, însă, este următoarea: orice ar fi, covid-19 nu dispare rapid. Aprilie, mai, iunie, iulie și chiar mai departe ar putea fi luni trăite în izolare cât mai mare în casă, cu wfh, fără școală, cu anularea tuturor evenimentelor cu public.

Dacă aveați impresia că situația de acum ține maxim vreo lună și apoi revenim la viața normală, nu este așa. În cel mai optimist scenariu, vârful infecției va fi în luna mai și apoi va scădea lent spre iulie și august. Orice scenariu presupune cam 1-2 luni de creștere, 1-2 luni de maxim și apoi 1-2 luni de descreștere a numărului de cazuri.

2020 va deveni practic un an pierdut, unul de “concediu medical”. Așa cum au fost anulate competițiile sportive internaționale, mă aștept să văd anulate și marile festivaluri de muzică din România. Turismul internațional nu va exista. Cel național va fi probabil infim. Nu se vor organiza nunți. Când va veni criza economică pe care o preconizez, oricum aceste anulări nu vor mai conta pentru că vor fi probleme mult mai mari în țară.

Iar eu zic toate acestea la un nivel macro. Toate scenariile de mai sus presupun oricum sute sau mii de bolnavi și inevitabilele decese cauzate de virus.

Obișnuiți-vă deci că situația de acum este una de termen lung. Practic, dacă acum stați toată ziua acasă cu familia, așteptați-vă totuși să fie nevoie să ieșiți de multe ori după provizii și probabil că vă trebuie și un plan de relaxare (plimbări la întâmplare pe străzi, ocolind larg orice alt om, urcat în mașină și mers la picnic în câmp, doar voi doi – ce-o fi, dar altfel vă veți urca pe pereți), unul de educație pentru copii șamd.

Nu pare o situație din care să ieșim peste 3 săptămâni.

Totul s-ar putea schimba dacă apare un vaccin. Sunt multe în lucru, dar rețineți oricum că:

• nu-i ca-n filme, unde eroul găsește de unde a pornit infecția și sintetizează din sângele cuiva un vaccin care rezolvă totul. Există o mulțime de virusuri pentru care nu a fost găsit niciodată un vaccin, precum HIV.
• dacă (cel mai probabil, când) apare un vaccin, acesta trebuie și produs pe scară extrem de largă și distribuit. Din nou, nu-i treabă de câteva zile.

We’re in for the long run, cum se zice.