Cum au fost utilizate aplicații și tehnologii pentru monitorizarea epidemiei

În lumea mobile-first, multe companii sau state au găsit o metodă de a ajuta în lupta împotriva epidemiei prin aplicații de telefon sau alte tehnologii moderne.

Una inedită a fost în China, deși făcută tot pe direcția generală a unui stat care-și supraveghează cetățenii prin diverse mijloace. O aplicație făcută de Alibaba ține evidența poziției telefonului mobil pentru a vedea pe unde a umblat utilizatorul său. În funcție de traseul acestuia, de zonele prin care a umblat, aplicația îi dădea o notă privind riscul de a fi contactat coronavirus (sursa).

Din ce-am văzut pe la televizor, multe companii sau instituții permiteau accesul în clădire doar celor care arătau ecranul acelei aplicații și nota “verde” dată de ea. Dacă aplicația semnaliza de galben, portarii le spuneau respectivilor oameni că nu au voie să intre și să se întoarcă atunci când ratingul lor de sănătate va fi mai mare.

Un articol din 1 martie spune că aplicația, numită Alipay Health Code, este utilizată în 200 de orașe și va fi extinsă la nivel național. Probabil că între timp a fost extinsă. Sistemul este departe de a fi perfect, iar unii se plâng că primesc fără motiv cod roșu, dar buguri vor fi mereu, indiferent de domeniu.

Pentru mine este doar un exemplu despre cum poate fi utilizată tehnologia. Unul creepy și mi se pare că statul chinez dovedește ce ușor poți ține sub control populația prin tehnologia modernă de acum, vezi și toate ideile legate de scorul social, recunoaștere facială, monitorizarea conversațiilor șamd. În vremuri de epidemie, însă, pun pariu că toți cei care citesc ideea aplicației de mai sus își spun “ce idee bună”. Și este bună. În vremuri de criză, ștacheta pentru ce-i acceptabil coboară mai jos.

Guvernul din Singapore a dezvoltată o altă aplicație numită TraceTogether. Aplicația nu se uită pe unde ai mers, ci cu cine te-ai întâlnit. (sursa)

Mai exact, când două telefoane ce rulează aplicația se întâlnesc, fac un schimb de informație: identificatorul fiecărui telefon, data și ora, puterea semnalului șamd, prin Bluetooth. Ulterior, dacă pici bolnav, autoritățile pot vedea din telefonul tău cu ce alte persoane ai avut contact. Sau poate că pot vedea oricând cam câte interacțiuni au loc în Singapore între oameni, fără un identificator personal atașat.

The Weather Channel, care a fost cumpărat de IBM acum vreun an sau doi pentru rețeaua lor de stații meteo (predicția la nivel micro a condițiilor meteo este tot mai importantă), a folosit toate informațiile adunate de IBM și sistemele lor cloud și AI pentru a face hărți ale coronavirusului (sursa).

Așa cum poți afla temperatura, poți afla și incidența cazurilor într-o anumită zonă, ca să ai o idee despre focarul dintr-un anumit cartier sau orășel. În SUA, desigur. În România, autoritățile nu anunță unde se înregistrează noile cazuri raportate zilnic, așa că publicul nu poate afla focarele.

Israel a dat agenției de securitate a statului permisiunea de a supraveghea mișcările cetățenilor folosind informații de la operatorii telecom. Ideea este similară cu cea din Singapore, dar fără vreo aplicație intermediară. Când se identifică un nou caz, autoritățile iau de la operatorii telecom informațiile despre traseul acestuia din ultimele zile și găsesc astfel noi persoane de băgat în izolare.

Planul acesta va fi adoptat în multe alte țări. Operatorii mari din  Uniunea Europeană au declarat că vor să ajute autoritățile în același mod (sursa), la fel și cei din SUA.

Aș vrea să raportez ceva inedit și din România, dar nu am ce. Aici e rău.

Bugetarii aduc multe voturi, așa că nimeni n-a investit în digitalizarea statului, că asta ar fi dus la reducerea aparatului de stat și a birocrației. Așa că acum foarte multe chestiuni încă trebuie rezolvate manual, la ghișeu, cu semnătură și dosar cu șină.

Statul român are doar câteva aplicații dezvoltate pentru marele public. De Apel 112 abia a început să audă lumea, sistemul RO-Alert merge cum vrea el, o aplicație a DSU privind transmiterea de diverse urgențe este practic neutilizată și pare încropită. Aplicațiile primăriei par nefinisate, iar singura aplicație competentă de plată a biletelor STB a fost făcută de alții. Nu avem o cultură în acest domeniu și nu se poate îngrășa porcul în ajun, cum e vorba.

Există diverși voluntari care dezvoltă site-uri de informații, cum ar fi stirioficiale.ro. Este un start, dar dacă citiți articolul lui Subiectiv și discuția de aici, veți vedea că sunt vreo 6 astfel de proiecte pentru că nu există o strategie generală în această direcție. Fiecare minister sau departament face ceea ce consideră că ar fi o idee bună.

Cu toată stima pentru voluntarii care muncesc acolo (serios, aveți respectele mele pentru munca donată astfel statului român, căruia în general nu-ți vine să-i donezi nimic), în locul lor aș cere întâi elaborarea unei strategii generale, top-down, privind astfel de proiecte și abia apoi aș accepta să muncesc pentru ele. Altfel, e posibil ca munca să fie de pomană.

Nu vreau minuni în România. Nu mă aștept la ceva nemaipomenit. Cred că un start bun ar fi o aplicație pentru declarații pe propria răspundere privind deplasările. Sistemul actual are PDF-uri editabile, dar ce rost are implementarea acelei funcții dacă oricum trebuie imprimate pentru a fi apoi semnate? Aș vrea un soi de aplicație în care să completezi declarația, să o semnezi “digital” cu un identificator al telefonului sau altceva asemănător și declarația să ajungă automat undeva pe un server al statului.

Beneficiile ar fi duble. Declarațiile s-ar completa ușor, fără necesitatea de a risipi hârtie cu ele, iar statul ar obține o evidență parțială a mișcărilor oamenilor, în special dacă traseul nu va fi completat de mână, ci adresele ar fi introduse digital. Dacă apare un focar de infecție în Tărtășești, de exemplu, poate ar ajuta ca autoritățile să vadă rapid că 5 șoferi de camioane au fost în zilele trecute pe acolo și să-i cheme pentru un test.