Review: Star Wars Jedi Fallen Order este bun, dar nu memorabil

Am jucat noul Star Wars Jedi: Fallen Order la începutul acestui an și n-am fost foarte impresionat. Jocul este bine executat, dar îi lipsesc elementele care l-ar putea face excelent sau măcar memorabil. Este cam de nota 6 sau 7 din 10.

Scenariul este următorul: tu, pe nume Cal, ești un tânăr Jedi care a scăpat de Order 66 și trăiește în secret ca muncitor pe un șantier. Puterile sale Jedi se fac publice, este salvat de o navă de prieteni și astfel începe povestea principală. Un Jedi bătrân a ascuns, într-un templu misterios al unei rase antice, niște informații importante. Cal trebuie să caute “cheile” templului pe alte trei planete separate, în timp ce Imperiul îl vânează pentru a-l omorî, că na… era Jedi.

Așa că se trece la treabă. Jocul este un action-adventure clasic în care sari, te cațări, te agăți și alergi prin diverse obstacole, iar între ele te întâlnești cu unul sau mai mulți inamici ce trebuie înfrânți. Practic, ceea ce știți de la Prince of Persia sau Uncharted, combinat cu puteri Jedi. Sunt doar trei puteri, Slow, Push și Pull, dar cu diverse niveluri de tărie, iar personajul poate învăța diverse mișcări sau manevre cu sabia sa laser de-a lungul timpului, în funcție de cum vrei să aloci punctele de experiență pe care le aduni.

Grafica este bună. Cele patru planete sunt suficient de bine realizate pentru a părea realiste, iar diverse momente scripted aduc uneori câte un “wow” jucătorului. Mișcarea este fluentă, engine-ul nu ridică probleme, nu am găsit buguri de care să mă plâng.

Pe partea de platformer, sari, alergi pe pereți, te prinzi de liane, tragi liane la tine cu Pull înainte să te prinzi de ele, dai cu Slow ca să te strecori prin obiecte care se mișcă prea rapid. Ai și un roboțel care te ajută hăcuind sau operând diverse mașinării. Aici jocul excelează și dificultatea crește constant și te ține concentrat.

Partea de luptă este… așa și așa. Ca mecanică, Jedi Fallen Order excelează. Dușmanii sunt reprezentați de vreo 10 tipuri de stormtrooperi, iar în plus fiecare planetă are animalele sale sălbatice și din când în când tot felul de roboți ai civilizației vechi pe care tu încerci să o descoperi. Fiecare dușman are șmenul său, its thing, adică atacă într-un anumit fel, are anumite combo-uri și vulnerabilități și puncte forte.

Așa că lupta se transformă într-o serie lungă de atacuri din partea ta, întreruptă de parry (când parezi o lovitură) sau de dodge (când te ferești de o lovitură). Ar fi bine să înveți specificul fiecărui dușman, că în timp te prinzi că un anumit tip de oponent are un stagger dacă te ferești când el te atacă prin săritură, nu dacă parezi atunci, iar când este staggered îl poți ataca tu pentru damage mai mare.

Sunt și situații când dai de un boss și mori de câteva ori până te prinzi, din observație directă, care-i este șmenul și cum poate fi bătut. Să mergi orbește în față, atacând în continuu, nu merge decât pe cel mai ușor nivel de dificultate. Mecanismul de luptă, per total, este bine făcut.

O problemă este tocmai cu aceste niveluri de dificultate, care sunt greșit calibrate, în opinia mea. Exemplu: ajung la bossul final și mor de 20 de ori, că mi se terminau toate cele 6 first aid-uri și apoi mi-o dădea în ciuda tuturor eforturilor mele. Mă satur de asta și micșorez dificultatea cu un nivel. Îl bat pe boss (o bossă, de fapt) din prima încercare și fără să consum măcar un first aid.

O altă problemă este că, deși personajul tău devine tot mai puternic și are puteri mai mari, nu simți niciodată că dai iama în dușmani cu el. Nu ajungi niciodată la momentul acela când întâlnești zece stormtrooperi și pur și simplu îi masacrezi  pentru că nu pot avea șanse împotriva ta. Nu se întâmplă. Mereu dai de grupuri micuțe sau de situații în care ești cumva pus în dificultate de teren, de exemplu te lupți cu doi soldați în timp ce de la distanță altul trage cu rachete în tine și trebuie să te agiți mereu. Sau cu 5 deodată, dar nu treci prin ei ca prin unt.

Cele mai satisfăcătoare momente sunt acelea în care dușmanii stau prea aproape de vreo prăpastie și tu poți veni în fugă spre ei și le dai un Push de la distanță ca să-i arunci în hău. Atunci te simți bine, te simți Jedi. În rest, însă, nu prea mult, nici măcar spre final când ai sabie laser dublă și puncte pe la toate puterile sau mișcările speciale. Doar ultima misiune este o excepție, că dai de mai mulți inamici, dar este scurtă și se termină abia când jocul începea să demonstreze că ar avea potențial mai mare.

Cred că luptele și dușmanii din Darksiders mi-au plăcut mai mult, de exemplu.

Și o altă problemă și cea mai mare pentru mine, de altfel, este că povestea este foarte banală și plictisitoare. Ajungi pe o planetă unde dușmanii ce stau între tine și templul destinație sunt broaște imense și un fel de viermi. La propriu, te lupți cu broaștele! Pe altă planetă, atunci când nu dai de imperiali, te lupți cu păianjeni sau alte animale. Este o planetă pe care nici măcar imperialii nu sunt, așa că dușmani îți sunt niște localnici destul de triști și niște femei-zombie.

Cam peste tot este pustiu, iar nimic din ce faci în joc nu pare important. Simți că ai găsit un mister Jedi într-un templu vechi și trebuie să-l rezolvi pentru că n-ai altceva de făcut, dar întreaga călătorie este destul de banală și jocul nu îți dă niciodată vreun moment uimitor sau impresionant sau memorabil.

Și nu știu cum sunteți voi, dar pe mine faptul că pot să schimb felul în care arată sabia laser sau culoarea pelerinei sau vopseaua navei spațiale nu mă entuziasmează prea tare, nu când după ce am făcut asta mă întorc la luptat cu broaște și păianjeni. Nici poveștile secundare legate de mentorul tău sau prietenii tăi, de altfel.

Star Wars Jedi Fallen Order a avut însă mare succes pe piață și este considerat un joc bun. Bănuiala mea este că lumea își dorea un joc Star Wars, iar acesta este executat suficient de bine încât să nu te poți plânge de el, dar dacă îl iei la bani mărunți descoperi că n-a fost cine știe ce. Nu vă așteptați la vreun fel de Knights of the Old Republic, că nu este nici genul acela de joc și nici la nivelul său de feeling sau entertainment transmis jucătorului.

Eu, care-s mai bătrân, țin minte două jocuri numite Star Wars: The Force Unleashed 1 și 2, care mi s-au părut mai bune. Povestea era mai interesantă și aveau mai multe momente memorabile prin ele.

Jocul îl găsiți pe Origin pentru PC și pe magazinele de console pentru acestea sau la PC Garage și eMAG. Eu n-aș da mai mult de 25 de euro pe el. Am dat 30 și nu mi s-a părut că a meritat.