Despre Star Wars: The Rise of Skywalker cu bune, rele și spoilere

Acum vreau să vă spun cum mi s-a părut noul Star Wars: The Rise of Skywalker, discutând punctele bune și rele ale filmului. Dacă nu l-ați văzut, nu citiți în continuare, că articolul este plin de spoilere.

Filmul, după cum vă spuneam anterior, mi s-a părut bun, mai bun decât celelalte două ale trilogiei noi. Mi-a plăcut în primul rând că nu are momente moarte, ci este acțiune de la cap la coadă într-un ritm alert.

Mi-a plăcut și că personajele se cunosc deja bine între ele și asta se vede în interacțiunea lor. Au încredere unul în altul, nu se mai tem de luptă, Rey nu-și mai pune la îndoială forța (pun intended), ci merge curajoasă la luptă.

Faptul că Rey este nepoata lui Palpatine nu mi s-a părut tras de păr, ci acceptabil. Acum niște ani am acceptat, tot așa fără să știm cum s-a întâmplat asta, că Vader este tatăl lui Luke, iar apoi că Leia este soră-sa. A fost nevoie de alte trei filme ca să vedem cum s-a ajuns acolo, dar oricum o acceptasem fără a cere detalii. O fi fost și Palpatine mare crai în tinerețe, cine știe.

A mai fost un moment care mi-a plăcut mult, cel în care Rey ține cu Forța de nava spațială și dintr-o dată dă cu fulgere în ea și explodează. Acela a fost mișto făcut. Și reabilitarea lui Kylo Ren a fost binișor realizată.

Să vă zic și ce nu mi-a plăcut și, deși lista este mărișoara, rețineți că le consider chestiuni minore care ar fi putut fi rafinate de scenariștii, dar nu probleme mari.

Nu mi-a plăcut că avem din nou, în linii mari, o repetare a scenariului din Return of the Jedi. Un nou tânăr Jedi se duce să înfrunte Împăratul. Ajutorul Împăratului trece din nou de partea tânărului Jedi, ba chiar moare salvând-l (salvând-o, acum). Flota rebelă triumfă din nou în fața uneia imperiale mult mai mare.

Bănuiesc ca scenariștii au dorit o astfel de simetrie, dovadă finalul filmului în care Rey vizitează casa lui Luke de pe Tatooine și privește cei doi sori răsărind (sau apunand?). Mi-ar fi plăcut totuși să văd originalitate totală în scenariu.

În locul scenariștilor, aș fi omorât mai multe personaje bune. Eu m-am bucurat când a murit Chewbacca, mi s-a părut o scenă bună, și apoi am fost trist când am văzut că scenariștii nu au avut curajul să facă de fapt asta. Ce rol mai avea blănosul în film? Cu ce mai era util? Eu aș fi omorât toată “garda veche”, inclusiv pe Lando.

Pun pariu că, dacă Carrie Fisher nu ar fi murit în realitate, scenariștii nu ar fi omorât-o nici pe Leia pentru că nu au deloc curajul să ia astfel de decizii.

Apoi, scenariul a fost prea alambicat, complicat cu niște scene și personaje care nu aduc nimic în plus filmului. Ce rost avea scena cu marele șarpe de sub deșert? Nu puteau să arate cumva mai simplu că o putere a Forței este vindecarea rănilor?

Ce rost aveau amazoanele călare pe cai? Ce aduc în plus filmului? Nu puteau să arate rebeli normali atacând un star destroyer, pe picioarele lor, în loc de scena ridicolă cu cai galopând pe carena unei nave spațiale?

Ce rost a avut capturarea lui Chewbacca doar ca actorii principali să-l recupereze 5 minute mai târziu? Dacă țin bine minte, Rey obține pumnalul Sith cu acea ocazie, dar se putea găsi o metodă mai simplă de a-l introduce în scenariu.

Ce rost avea să-l arate pe generalul Hux că de fapt spiona pentru rebeli, doar ca să-l omoare imediat pentru asta? Puteau să nu se mai complice cu povestea aceasta și să-l arate că moare pe puntea navei laolaltă cu toți ceilalți. Informațiile transmise de acesta puteau fi obținute de “un spion”, fără alte detalii.

În loc de toate acestea, mai bine mai creau background pentru supraviețuirea împăratului, povestea Sith și a părinților lui Rey. Împăratul, cel puțin, ar fi trebuie introdus treptat încă din filmul anterior, că acum intră prea brusc cu o banală introducere despre cum împăratul s-a întors. Una dintre cele mai mari surprize din Star Wars este introdusă ca scrolling text.

Alte lucruri mi se par chiar prost gândite. Nava unui pirat stătuse 20 de ani în deșert și nu se atinsese nimeni de ea, ba chiar încă era perfect funcțională? Flota uriașă a împăratului de cine era pilotată, de unde avea echipaje pentru ea? Întreg finalul a fost foarte complicat, Kylo Ren trece de la viu la mort de vreo 3 ori în 5 minute, ca să fie suficiente răsturnări de situație și surprize pentru toată lumea.

În cele din urmă, însă, singurul punct cu adevărat slab al lui Star Wars: The Rise of Skywalker este că nu are nici un moment memorabil, ceva care să rămână emblematic din film ca imagine sau dialog sau situație. Nu există nici un moment care să-ți ia răsuflarea sau vreun schimb de replici care să-ți rămână în memorie. Inclusiv punctul culminant al înfruntării cu Palpatine este… banal, simplu, cu aceeași încărcătură emoțională ca orice alt moment al filmului.

Le-a lipsit un scenarist care să dea polish-ul ce transformă un film bun într-unul de legendă. Iar un scenariu care include ruinele Death Star, împăratul Palpatine și force lightning ar fi avut nevoie de acel polish.