Românii care se așteptau la legalizarea marijuanei au uitat în ce țară trăiesc

Încep prin a spune că sunt un susținător al legalizării sau măcar dezincriminării marijuanei, ca să știți unde mă poziționez în legătură cu asta. Dacă nu are efecte adverse și te face să te simți mai bine, de ce nu? În plus, legalizarea ar elimina simultan traficul de așa ceva și ar aduce mulți bani la buget, iar țări precum Olanda (și recent SUA) demonstrează că poate fi făcută bine treaba.

Oamenii din bula mea sunt foarte supărați astăzi pentru că un proiect de lege inițial de USR a crescut pedepsele pentru deținerea sau vânzarea de droguri de toate tipurile, în timp ce oamenii se așteptau ca USR să ceară legalizarea marijuanei.

Eu unul nu știu de ce se așteptau la acest lucru. Poate că USR pare acel partid cool în comparație cu moșnegii din PSD și PNL, dar de acolo și până la legalizarea unor droguri ușoare este doar wishful thinking, că USR nu s-a pronunțat niciodată, ca partid, în favoarea unei astfel de măsuri.

De fapt, o declarație pe această temă este cea de mai jos, dintr-un articol Digi24:

Claudiu Nasui – deputat USR: „Are și un impact asupra relațiilor sociale, a sănătății publice și aici trebuie văzută o analiză mei aprofundată, dacă banii pe care îi aduce extra la buget o asemenea legalizare merită pentru costul social”.

Analiză aprofundată, să nu ne gândim doar la banii aduși la buget etc. Mie mi se pare un mod frumos de a spune “mai degrabă nu”.

Concluzionez că oamenii au așteptări greșite de la USR, fără a fi bazate pe ceva concret. În plus, personal nu cred că România va legaliza prea curând marijuana sau alte droguri ușoare deoarece suntem o țară foarte religioasă, în care Biserica trage multe sfori, și suntem o țară poziționată clar împotriva unor trenduri mondiale de relaxare a unor dogme clasice privind cum arată o societate modernă, o țară în care majoritatea românilor sunt foarte preocupați de capra vecinului, iar legalizarea marijuanei vine de obicei după schimbarea generală a atitudinii societății spre un soi de “lasă-l pe fiecare să facă ce vrea și să se simtă bine” în multe privințe. Este țara în care oamenii se tem că le vor fura homosexualii copiii, în timp ce alte țări legalizează căsătoriile de acest tip.

Nu se va întâmpla. Legalizarea mj ar putea veni după ani de zile de tatonări pe subiect, campanii, studii de caz șamd, iar la noi nici măcar nu se discută acest lucru. Acum un an, VICE a scris un articol bunicel despre acest subiect, concluzia fiind că nu vei fuma legal iarbă prea curând în România. Cine se aștepta ca peste noapte marijuana să fie legalizată sau măcar dezincriminată, așa ca o surpriză plăcută pe care o afli a doua zi de la știri, înseamnă că era deja fumat cu din alea bune și nu știe pe ce lume trăiește.

Proiectul USR urmărește de fapt combaterea traficului de droguri de mare risc. La o idee, marijuana ar putea fi oricând exceptată cu o nouă lege. Până atunci, însă, România pare a fi pe un culoar european de trafic de tone de droguri, seringi poți vedea cam pe la orice colț de bloc, iar la știri vezi des accidente mortale cu șoferi drogați sau, cum s-a întâmplat zilele trecute chiar aici la mine în cartier, două femei înjunghiate de un drogat.

Ajută pedepsele mari la oprirea acestui fenomen? Nu știu, vom vedea. Ajută pedepsele mai mari pentru corupție la stoparea corupției? Că asta, de exemplu, cred că susținem cu toții. Cert este că un partid politic are doar de câștigat prin creșterea pedepselor privind drogurile, că se câștigă capital politic de la oamenii de rând speriați că li se droghează tinerii, iar de pierdut nu se pierde nimic. Mă îndoiesc că cineva nu va mai vota în viitor USR, ci PSD sau PNL, din acest motiv.

Să vă zic o altă analogie. Tot vedem la americani cum atacurile armate, cu arme ușor de cumpărat, fac lunar victime și apoi spunem “dar de ce nu fac americanii legi mai dure pentru a împiedica oamenii să aibă acces ușor la arme?”. Apoi vedem în România știri despre cum drogații omoară sau rănesc oameni nevinovați și, când apar imediat știrile despre cum legile au fost prompt înăsprite în acest sens, zicem fix opusul: “ce mă? trebuiau să le relaxeze!”