Despre joburi înlocuite de roboți și ce se poate face pentru a nu păți asta

La articolul despre Taco Bell a fost în comentarii și o discuție despre cum automatizările duc la concedierea oamenilor și noi, clienții plătitori, n-ar trebui să încurajăm asta, refuzând automatizările (case self-service, infochioșcuri de comandă etc) în favoarea interacțiunilor cu un om.

Am vrut de multă vreme să scriu despre cum NU sunt de acord cu un astfel de raționament și să explic de ce.

În primul rând, tehnologiile moderne se vor impune mereu, câtă vreme aduc ceva în plus clientului. Telegrafiștii și-au pierdut joburile când a apărut telefonia. Centralistele și-au pierdut joburile când au apărut centralele automate. Oamenii care tăiau ghețari sau remorcau iceberguri din ocean au rămas fără muncă atunci când s-a inventat frigiderul. Birjarii au rămas fără loc de muncă atunci când oamenii au putut să-și conducă singuri automobilele, iar după ei au rămas fără loc de muncă și grăjdarii care hrăneau caii și potcovarii care îi potcoveau. Au fost secole când un sat nu putea funcționa fără un fierar, iar acum meseria a dispărut. Ghiciți ce s-a întâmplat și cu coșarii!

Putem avea și exemple moderne. Cumpără bilete de avion online, nu de la o agenție. Facem plăți online, nu mergem la un ghișeu. Trimitem emailuri, iar poștașii nu prea mai au ce căra. Dacă se inventează teleportarea, probabil rămân fără job vreun miliard de oameni, că se va prăbuși tot transporturi rutier, naval și aerian de mărfuri și turiști. Nici de hoteluri nu va mai fi mare nevoie, că poți dormi acasă și te teleportezi doar pe timpul zilei în Zanzibar la plajă.

În al doilea rând, nu poți avea pretenții de la clientul plătitor. Acesta dă banul unde vrea, așa că-l va da unde este servit mai rapid sau mai confortabil. Dacă pleacă mai repede din magazin pentru că-și scanează singur produsele la o casă self-service, atunci este normal să facă asta și nimeni—patron, casier sau privitor din afară—nu poate avea pretenția rezonabilă ca acesta să facă altfel.

Sigur, dacă cele două metode sunt egale sau măcar apropiate ca timp/preț, este normal “să ții” cu oamenii sau să fii naționalist și să alegi produse românești față de unele străine, ca să zic ușor și despre alt subiect. Dar când diferența este mare, metoda care-ți economisește timp sau bani (uneori e același lucru, de fapt) va câștiga pe termen lung.

Au încercat americanii ani de zile să împiedice distrugerea magazinelor tradiționale de pe Main Street, cele mici și ținute de localnici, de către coloși precum Walmart care veneau lângă o localitate și falimentau toate magazinele tradiționale. N-au reușit, în ciuda multor campanii de diverse tipuri. La finalul zilei, clienții au mers unde găseau de toate la preț bun.

Și atunci ce se poate face? Nimic. Știți că se spune că multe joburi vor fi înlocuite de roboți? Este foarte adevărat!

Problema nu-i cauzată de dezvoltarea roboticii, ci așa funcționează în mod normal societatea. Primele joburi înlocuite au fost acum câteva zeci de mii de ani, când triburile de oameni au început să crească găini, oi și vaci domesticite și n-a mai fost nevoie de atât de mulți vânători care să obțină carne pentru cei din jur.

Soluția este dezvoltarea continuă a economiei. Au fost dați afară 5 casieri din Carrefour pentru că au fost montate case self-service? Dacă economia duduie, se vor deschide alte trei hipermarketuri Carrefour unde acei oameni să aibă de muncă! Nu mai este nevoie de poștași? Nu-i nimic, crește curieratul modern, că într-o economie dezvoltată oamenii au mai mulți bani și comandă mai mult online, iar companiile au multe colete de trimis.

O mulțime de magazine offline s-au închis pentru că a crescut eMAG. eMAG, totuși, angajează vreo 4.000 de oameni, deși marea majoritatea dintre voi, cei care citiți acest articol, n-ați cunoscut niciodată unul pentru că dați comenzi online și primiți produsul la ușă. O nișă a scăzut, dar într-un sistem bine pus la punct, a crescut mult alta.

Cel mai bun exemplu este SUA, o țară super-automatizată, de au până și supermarketuri fără personal, dar unde șomajul este pe la 3%. De ce? Pentru că se dezvoltă și apar mereu joburi noi pentru oameni, nu doar pentru roboți. La spectrul opus, gândiți-vă la România în anii comunismului: toți aveau joburi, dar nu produceau nimic competitiv pe o piață reală.

Pe termen lung, dinamica joburilor nu este însă o problemă. Școlile de astăzi nu mai pregătesc coșari și fierari pentru că se știe că nu-i nevoie de ei. Un sistem educațional competent identifică de fapt din timp joburile viitorului și își ajustează capacitatea de a produce oameni pregătiți pentru acele joburi. Sunt mulți ani de când aud o mulțime de oameni spunând că tinerii de astăzi trebuie să se specializeze pe robotică, programare, dezvoltare hardware și restul domeniilor în care e deja clar că va fi nevoie de tot mai mulți oameni.

Altfel spus, dacă astăzi sunt dați afară niște casieri, copiii lor nu se vor face tot casieri, ci altceva. Pe termen lung, economia are un astfel de sistem de autoreglare.

Ce facem însă pe termen scurt? Ce fac casierii care-și pierd astăzi jobul? Ce fac cele 5 milioane de camionagii care ar putea rămâne fără muncă în SUA dacă se trece total la camioane autonome de marfă și cele 3 milioane de persoane ce lucrează în restaurante, truck stops, prostituție și restul business-urilor ce susțin acei 5 milioane de camionagii? (cifre dintr-un articol citit acum vreo 3 ani pe acest subiect, nu mai țin minte unde).

Aici e mai complicat. Aici oamenii—noi toți, indiferent de domeniul în care lucrăm, că nu-i nimeni în siguranță—trebuie să fie atenți din timp și să fie pregătiți pentru o schimbare de carieră. Ești casier în hipermarket? Poate ar fi mai bine să ceri din timp un transfer la un job de depozit, unde probabil vei ieși la pensie fără să fii înlocuit de un robot. Ești programator pe Java? Poate ar trebui să înveți și un nou limbaj. Faci comunicare pe social media? Poate vrei să înveți și PPC sau să treci spre marketing.

Să vă dau un exemplu care nu are legătură musai cu un loc de muncă, dar arată un mod de a gândi, a state of mind, și în plus vreau să mă laud cu nevastă-mea. Îmi spune într-o zi Matilda că a cerut un Macbook la muncă și a renunțat la laptopul cu Windows. Apoi, vreo săptămână s-a tot chinuit să învețe Macbook-ul, de căuta pe net cum se fac operațiuni banale pe Safari sau în restul MacOS. Am întrebat-o de ce a vrut să se chinuie și cu această complicație suplimentară și mi-a răspuns că se chinuie acum, dar peste o săptămâna va ști și Mac OS pe lângă Windows. Mi-a plăcut asta, eu n-aș fi făcut o astfel de schimbare tocmai din comoditate.

Nu mai zic de reconversii profesionale totale, când înveți ceva de la zero. Știu că nu-i ușor, dar în mod normal statul (sau privații, că poate fi pe bani) ar trebui să ofere programe și cursuri pentru astfel de situații. Sunt diverse în România, de altfel.

Sistemul nu este perfect și nu va fi perfect. Niște oameni nu se vor putea adapta niciodată la aceste tendințe, vor fi casieri până când vor rămâne șomeri, deși în ultimii ani au văzut cum treptat toți colegii lor au fost înlocuiți de case automate. Unii vor ieși la pensie mai rapid. Alții vor fi șomeri și se vor angaja de disperare în altă parte. Vor fi mulți nervi, multe lacrimi, multe depresii.

Asta se întâmplă, însă, de mii de ani. Omenirea este un bulgăre mare ce calcă mulți oameni fără milă, un bulgăre făcut și mai mare de globalizare și deschiderea comerțului și lipsa conflictelor, nu doar de automatizări. Nu se va opri acum indiferent de câte lacrimi se vor vărsa și nici în viitor.

Dacă voi sau părinții voștri par a se îndrepta spre un astfel de viitor, vorbiți din timp cu ei, întrebați-i dacă nu se pot muta mai din timp în alt departament pe la muncă șamd. Unor oameni trebuie să le deschidă cineva ochii, că mulți excelează la jobul lor curent, dar nu stau să se uite la trendurile internaționale sau să citească acest blog excelent pentru a afla din astea.