Dacă vreți să vă deprimați, citiți raportul UE despre sistemul de sănătate românesc

Nu doar la învățământ stăm slab. Raportul despre care vorbesc este alcătuit de Comisia Europeană și tratează cam toate subiectele legate de sistemul de sănătate, de la boli, costuri, numărul medicilor șamd. Citiți-l aici (PDF), este disponibil în limba română și deci îl puteți arăta oricui.

Iată mai jos câteva citate relevate pentru cei care nu vor să citească totul, scoase de mine din text:

“Deși a înregistrat o creștere, speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din UE”.

Faptul că bulgarii sau letonii stau și mai prost nu contează. Diferența dintre noi și media europeană este foarte mare, 75,3 ani versus 80,9 ani; să trăiești 5 ani în plus este imens!

“România se confruntă cu provocări în ceea ce privește combaterea unor boli infecțioase, această țară având cea mai ridicată rată de cazuri de tuberculoză din UE.”

Tuberculoza, numită și boala sărăciei.

“Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1 029 EUR, media UE fiind de 2 884 EUR), cât și ca procent din PIB (5% față de 9,8 % în UE).”

Și poate că astfel se explică statisticile de mai sus. Vă puteți închipui cum ar arăta sistemul de sănătate dacă ar avea finanțare triplă sau măcar dublă? Cât de rapid ar avea acces oamenii la tratamente? Câți s-ar duce mai rapid la un doctor, fără a avea teama că trebuie să dea șpagă pentru că salariile sunt mari?

Sistemul de sănătate este, în mare măsură, oglinda economiei unei țări. O economie puternică ne-ar ține în viață mai multă vreme. Din păcate, deși am pornit de la egalitate cu multe țări din zona Europei de Est după 1990, managementul prost, obiceiul de a da șpagă și corupția din sistem ne-au limitat creșterea.

“Întrucât, în general, nu se efectuează o evaluare a performanței sistemului de sănătate, este dificil să se aducă îmbunătățiri.”

Și această afirmație este și mai îngrijorătoare decât cele de mai sus. Nici măcar nu se încearcă repararea sistemului pentru că nu s-au identificat niciodată problemele sale. Le discutăm noi intuitiv, din ce vedem și simțit în jur, dar este nevoie de o analiză precisă pentru a vedea cauzele problemelor, ponderea lor în ecuația generală șamd.

“De asemenea, există o disparitate de gen majoră, femeile trăind în medie cu șapte ani mai mult decât bărbații (71,7 ani, comparativ cu 79,1 ani).”

Poate pentru că-i toacă la cap pe bărbați?!

“România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din UE – 6,7 la 1 000 de născuți vii, comparativ cu media UE de 3,6 în 2017”

De două ori mai mulți copii morți. Ușor de zis ca un text pe ecran, se pare. Se iau măsuri în acest domeniu, vezi secția de terapie intensivă de la Spitalul Județean Constanța, cea nou renovată de Fundația Vodafone și parteneri și donații publice, dar, din nou, nu pot să nu mă întreb cum de au stat toți cei cu putere de decizie inactivi de am ajuns în situația aceasta.

“Bărbații cu un nivel scăzut de studii mor, în medie, cu 10 ani mai devreme decât cei cu studii superioare.”

N-am auzit un motiv mai bun de a merge la școală decât acesta. 10 ani de viață în plus! Explicația este, cel mai probabil, că cei cu studii superioare câștigă în general mai mulți bani și deci au acces la tratamente mai performante. Sau poate că studiile le deschid mai bine lumea, îi fac să descopere importanța prevenirii bolilor, a unei alimentații mai sănătoase șamd.

“Boala cardiacă ischemică și accidentul vascular cerebral sunt principalele cauze de deces, reprezentând împreună peste 550 de decese la 100 000 de locuitori în 2016 (figura 3). Rata mortalității cauzate de boala cardiacă ischemică este de aproape trei ori mai mare în România decât în UE în ansamblu. În pofida unei reduceri accentuate începând din anul 2000, accidentul vascular cerebral rămâne a doua cauză de deces, în ordinea importanței, înregistrându-se 256 de decese la 100 000 de locuitori în 2016, mult peste media UE de 80.

Cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de deces cauzat de cancer, rata mortalității crescând cu aproape 14 % din 2000, în principal din cauza ratelor ridicate ale fumatului. În ultimii ani, au crescut, de asemenea, ratele mortalității legate de alte tipuri de cancer, în special pentru cazurile de cancer colorectal și de cancer de sân.”

“Factorii de risc comportamentali constituie cauza a peste jumătate din totalul deceselor. Riscurile alimentare (27 %) includ aportul insuficient de fructe și legume și consumul excesiv de zahăr și sare. Consumul de tutun (incluzând fumatul activ și fumatul pasiv) este cauza unei proporții de aproximativ 17 % din totalul deceselor, în timp ce 14 % dintre decese pot fi atribuite consumului de alcool, valoare de peste două ori mai mare decât proporția observată la nivelul UE (6 %).”

“Aproape trei cincimi dintre adulții români (59 %) raportează că nu mănâncă cel puțin un fruct pe zi și o proporție similară dintre aceștia nu consumă legume, în pofida campaniilor recente pentru o alimentație sănătoasă (secțiunea 5.1). Aceste cifre sunt mult mai mari decât în majoritatea țărilor UE (figura 7).”

Serios, 60% nu mănâncă nici măcar un fruct pe zi? OK, asta mai înțeleg, dar nici legume? Păi nu era România acest paradis al legumelor și fructelor, nu aici erau cele mai bune soiuri de pe planetă, cele mai cărnoase roșii, cele mai gustoase piersici, cei mai pepeni pepeni?

“Proporția de 38 % a adulților din România care declară că desfășoară săptămânal cel puțin activități moderate este cea mai mică din UE.”

Adică stăm și cu fundul pe scaun ziua. Recunosc că aici eu trag media în jos.

“Plățile informale sunt considerate a fi substanțiale, deși nu se cunoaște valoarea lor totală.”

Adică șpaga din sistem, considerată oficial ca fiind substanțială. Când zice cineva că nu se dă multă șpagă, că e un fenomen izolat, să-i arătați raportul acesta și să-i spuneți că uite, Comisia Europeană o numește substanțială.

Oare oamenii știu că există o mulțime de țări europene în care nu se dă deloc șpagă? Zero? Ce părere ar avea dacă ar afla asta?

“România are mai puțini medici și asistenți medicali pe cap de locuitor decât majoritatea țărilor UE. În 2017, existau 2,9 medici practicanți la 1 000 de locuitori, cifră aflată pe locul trei între cele mai scăzute cifre din UE (media UE fiind de 3,6) și 6,7 asistenți medicali la 1 000 de locuitori (media UE fiind de 8,5).”

Aici ne-a dus emigrația medicilor din ultimii ani.

“Ratele de mortalitate evitabilă prin prevenție și de mortalitate prin cauze tratabile sunt foarte ridicate în România.”

Poate cel mai trist grafic pentru că arată că foarte mulți români mor pentru că s-au născut în România și nu în Ungaria, Cehia sau Franța, unde bolile lor ar fi fost tratate. Cum să nu vrei să emigrezi când vezi aceste statistici și știi că invariabil vei ajunge la bătrânețe, moment când sistemul nostru se va dovedi insuficient.

“Ratele de imunizare a copiilor sunt printre cele mai scăzute din UE (caseta 2 și figura 12), fapt dovedit de mai multe epidemii de rujeolă înregistrate în ultimii ani în România.”

Este oficial, deci, că Olivia Steer a avut succes. Având în vedere numărul copiilor morți în epidemii și rata mortalității infantile, discutate mai sus, e cazul să decidă fiecare în ce anume privință a avut succes.

“Și rata de vaccinare împotriva gripei în rândul persoanelor în vârstă este scăzută (figura 12) și a scăzut semnificativ de la 54 % în 2007 la 8 % în 2017 (ținta OMS este de 75 %). Printre motive se numără informarea insuficientă a populației vârstnice privind dreptul la vaccinare gratuită și faptul că vaccinurile nu ajung în comunitățile nomade, precum cele de etnie romă.”

Eu nu știam că vaccinurile sunt gratuite.

“Sistemul de sănătate din România se confruntă, de asemenea, cu probleme la nivel de guvernanță. Nu există o evaluare sistematică a performanței, iar transparența, în general, lipsește. Au avut loc schimbări frecvente la nivel de conducere, numărul miniștrilor sănătății în ultimul deceniu fiind de 15, precum și schimbări frecvente la nivelul conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Acest lucru afectează stabilitatea, coordonarea și progresul reformelor.”

Iată că ceea ce am spus eu mai sus figurează de fapt și în mod oficial în raportul Comisiei Europene.

This is Romania.