Seriale: The Mandalorian este plictisitor și plin de clișee

Am văzut, cu niște ajutor de la prieteni din țări mai vestice, primele două episoade din The Mandalorian, serialul din lumea Star Wars mult-trâmbițat de lansare al serviciului Disney+. M-a dezamăgit pe toate planurile, este plictisitor și adună toate clișeele posibile în cinematografie, de practic mi-a scăzut cheful de a mă abona la serviciu în cazul în care ar fi disponibil la noi.

Trebuie să dau niște spoilere pentru ca să înțelegeți de ce nu mi-a plăcut serialul. Iar dacă vă întrebați ce-i un mandalorian, în Star Wars aceștia sunt oameni cu o cultură războinică puternică, un fel de spartani, cunoscuți în special pentru armura lor caracteristică. Serialul are loc cândva între episoadele 6 și 7, după ce Imperiul este ca și distrus de Luke Skywalker.

Problema principală este la clișeele mult prea dese și foarte uzitate în multe alte filme și seriale. În prima scenă, mandalorianul intră într-un bar în care niște oameni răi tocmai voiau să-l omoare pe un altul. Se așează la bar și comandă o băutură, deși nu se știe cum ar fi băut-o prin casca de pe cap. Evident că cei răi vin imediat să-l întrebe ce caută într-un bar și el îi bate pe toți și pleacă de acolo cu un prizonier, pentru că mandalorianul nostru este un vânător de recompense, un fel de Lorenzo Lamas despre care nu știm dacă are părul lung sau scurt pentru că nu-și dă niciodată casca jos de pe cap.

Apoi aflăm că are nava spațială parcată la space port, cum e și normal, doar că oamenii de pe acea planetă construiseră space port-ul pe gheață, iar din gheață ies monștri mari care vor să agațe nava și mandalorianul trebuie să iasă pe ușa acesteia și să dea cu taserul într-un monstru, exact ca-n orice film în care răufăcătorul este agățat de o mașină, o aripă de avion sau altceva.

Apoi are loc inevitabila scenă în care prizonierul pretinde că se duce la toaletă, dar de fapt cotrobăie prin navă încercând să evadeze cumva. Aici avem alt clișeu des întâlnit: prizonierul deschide ușa unui dulap, iar când o închide, mandalorianul era chiar acolo, lângă el, sosit neauzit deși este îmbrăcat în armură metalică. N-am mai văzut așa ceva decât în toate thrillerele și filmele slasher și parodiile după ele!

Acum că am stabilit ce fel de om este mandalorianul, vedem și intriga adevărată a serialului. Este trimis de niște imperiali într-o misiune misterioasă, cu recompensă foarte mare, pentru a aduce înapoi un prizonier la fel de misterios, un soi de baby MacGuffin.

Mandalorianul pleacă spre respectiva planetă și nu-și dă casca jos nici măcar în timpul zborului cu propria navă, deși era singur pe ea. În primele două episoade, de fapt, nu-și dă deloc jos casca de pe cap ca să-l vedem la față. Probabil vom afla că mănâncă și bea printr-un tub, ca piloții de Formula 1.

Ajunge pe planeta respectivă, ceva cu deșert și canioane, și aterizează la propriu lângă singurul om de acolo (care arată de parcă un hobbit ar fi făcut un copil cu o maimuță din Planet of the Apes) care știe unde este tabăra răufăcătorilor ce țin prizonieră ținta noastră, MacGuffin-ul.

Omul nostru, însă, îi spune că trebuie întâi să îmblânzească un animal, ceva ce arată de parcă un cal ar fi făcut un copil cu un mormoloc, singura bestie care putea parcurge drumul foarte anevoios până la respectiva tabără. Asta e de mirare, că par a fi niște animale lente și cu picioare mici, nu capre negre, dar este un motiv să vedem un alt clișeu mult prea des utilizat, cel în care eroul nostru se urcă pe animal, este aruncat de acesta de vreo două ori pe jos și apoi, amintindu-și că este mandalorian și nu-l înfrânge pe el un soi de cal-mormoloc, se urcă a treia oară și îl îmblânzește.

Apoi asistăm la drumul până acolo și se cam vede că nu era foarte dificil de parcurs, ar fi mers făcut și pe jos. De fapt, în al doilea episod, mandalorianul chiar se întoarce pe jos de acolo.

De ce n-au mers cu nava spațială? Nu știu, poate mandalorianul ținea de combustibil sau nu optase pentru pachetul de fast charge la 150 kW DC și trebuia să stea vreo două nopți cu ea la o banală priză pentru 200 km autonomie. Nu există o explicație clară.

Poate că veți spune că nava spațială i-ar fi alertat pe cei din tabăra respectivă că vine după ei, dar nu-i așa. După ce a ajuns acolo pe cal-mormoloc, pur și simplu a intrat în tabără, în mijlocul ei, și a început să-i împuște pe cei răi. Aici avem parte de un alt clișeu clasic marca Star Wars: cei răi, vreo 40 la număr, sunt niște incompetenți care nu-l pot nimeri pe mandalorian cu pistoale și puști laser, în timp ce el omoară câte unul cu fiecare foc, probabil și pentru că toți refuzau să se ascundă după ceva.

Mandalorianul ajunge la MacGuffin. Ce este de fapt acesta este o surpriză… interesantă. Pe drumul de întoarcere spre navă, făcut pe jos, mandalorianul este atacat de vreo 4 mercenari cu halebarde. Serios, cu halebarde. Îi bate ușor, că el are sniper cu laser și taser și știe karate.

Nava a fost însă dezmembrată de jawas sau cum îi cheamă pe omuleții ăia mici și acoperiți cu glugă care, în episodul 4, îi fură și pe R2-D2 și C-3PO și de la care îi cumpără apoi Luke Skywalker și unchiul său. Nu-i nimic, hobbitul-maimuță știe și locația taberei Jawas, iar cei doi merg acolo și negociază: mandalorianul are de recuperat un alt MacGuffin arbitrar din ceea ce pare a fi o peșteră cu aspect de anus în schimbul pieselor furate de pe navă.

Mandalorianul intră în peștera-anus. Avem clișeul clasic cu un ochi mare ce se deschide acolo și iese un rinocer care-l bate măr pe mandalorian pentru că pușca acestuia nu funcționează dacă întâi o tăvălești prin noroi.

Situația se rezolvă, însă, în favoarea eroului nostru. Recuperându-și piesele, pare să-și asambleze la loc nava spațială de parcă ar fi reparat o Dacie în spatele blocului, folosind ciocan și aparat de sudură. Motorul se aprinde, un semn clar că întreaga navă este în stare perfectă și poate zbura prin cosmos.

Așa se termină episodul 2. Omul nostru nu-și dă niciodată jos casca de pe cap. Totalul cuvintelor spuse de acesta în două episoade ar putea încăpea, probabil, în trei tweeturi. Nu știm nimic despre el, ce vrea de la viață, unde se vede peste 5 ani, de ce mi-ar păsa dacă moare sau nu, care-i situația per ansamblu în galaxie, republică, imperiu sau ce-o fi acum. Mai sunt încă 6 episoade din întreg sezonul.

Scenariul din The Mandalorian pare mai degrabă făcut pentru un desen animat, unde poți accepta aceste clișee, nu pentru un serial modern. Ce-i drept, scenariștii Star Wars din perioada contemporană nu se pricep foarte tare, dovadă că Episodul 7 este practic Episodul 4 refăcut, iar Episodul 8 un fel de Episodul 5 refăcut. Par să tragă linie la “să fie animale ciudate și lasere și e bun!”.

Singurul lucru care le-a ieșit bine este atmosfera de sci-fi-western, deși este printre cele mai ușoare de făcut, că Star Wars oricum dezvoltase așa ceva încă din 1977 pentru Tatooine și atitudinea de aventurier cu pistolul la șold a lui Han Solo.

Știu că Mandalorian are și alți actori ce vor apărea în curând, iar sub casca aceea se ascunde Pedro Pascal, un actor bun, cel care l-a jucat și pe Oberyn Martell în Game of Thrones până ce a rămas fără dinți și ochi într-un duel cu Muntele.

Problema este că un serial trebuie să înceapă tare în primele episoade pentru a te prinde, pentru a te face să revii. Poate că un serviciu de streaming la care ai plătit deja abonamentul (deși are perioadă free inițială) nu trebuie să tragă tare pentru a te prinde imediat, dar The Mandalorian a început atât de slab încât, chiar dacă vor urma episoade excelente, serialul poate reveni cel mult la un calificativ de mediocru, fără șansa de a deveni ceva memorabil.