România ar putea fi un centru regional în domeniul tehnologiei energetice

Am fost recent la o conferință organizată de RWEA – Romanian Wind Energy Association, adică asociația celor implicați în producerea și dezvoltarea energiei eoliene în România. Am aflat cu un pic de surprindere că energia eoliană a ajuns în România pe o poziție mai importantă decât credeam.

Uitați un grafic interesant de pe site-ul RWEA. Pe 10 noiembrie, când scriu acest articol, România a fost pe locul 8 în Europa ca producție de energie eoliană (32,6 GWh),  un loc foarte bun dacă ne gândim că în fața noastră sunt țări mari, cu investiții mult mai vechi în acest domeniu, precum Spania sau Germania.

Și dacă acest top nu spune multe pentru că producția trebuie corelată cumva și cu necesarul de energie electrică din respectiva țară, într-un top al ponderii energiei electrice din totalul producției, România este pe locul 4 în aceeași zi. Energia eoliană a constituit 23,9% din producția din 10 noiembrie, practic un sfert.

Stăm bine, zic eu. Capacitatea totală a parcurilor eoliene din România este de aproximativ 3.000 MW.

Și culmea este că putem sta mult, mult mai bine în acest domeniu. Există la nivel european o strategie energetică a Uniunii Europene de a crește ponderea energiei din surse regenerabile, din mai multe motive, precum:

• este energie verde, obținută prin eoliene și solare de la surse practic inepuizabile și nepoluante, eliminând dependența de materie primă.
• are cel mai mic cost de producție (pentru că nu apar costuri de achiziție a resurselor, precum cărbune, apă grea, combustibil nuclear etc) și tinde spre a fi cel mai mic și dacă se face calculul pe întreaga durată de viață a investiției.
• are un grad mare de predictibilitate a costurilor energiei tocmai pentru că elimină dependența de variația prețului materiilor prime.
• reprezintă un sistem mai descentralizat, mai ușor de gestionat și de adaptat la cerințele moderne de consum și de transport al energiei spre consumatori.

Și ca parte a acestei strategii, fiecare țară din UE și-a ales o țintă pentru 2030 privind ponderea de energie verde. România vrea să aibă în 2030 o pondere de 27,9% energie produsă din surse regenerabile.

Ținta asta nu-i rea, dar potențialul poate fi mai mare. Investiții s-au făcut în ritm bun, dovadă acel 23,9% din 10 noiembrie. Până în 2030, consumul de energie va crește, că ne adăugăm în sistem mai multe cuptoare electrice și aer condiționat și se mai dezvoltă și industria, așa că trebuie crescută și capacitatea de producție pentru a ajunge la cei 27,9% doriți.

Giles Dickson, CEO WindEurope, a spus la conferință că estimările sunt bune în privința atingerii acestei ținte și UE dorește să o creștem chiar la 34%. Multe alte țări, inclusiv Bulgaria și Grecia, deja au crescut-o pe a lor.

Un motiv bun pentru această creștere este micșorarea costurilor eolienelor. Graficul de cost per MWh instalat este cel de mai jos (sursa: analiză BloombergNEF prezentată la conferință):

O scădere de 6 ori în 30 de ani. Și în paralel scade și costul bateriilor pentru înmagazinarea energiei electrice, ceea ce permite dezvoltarea de sisteme foarte eficiente. Apropo, graficul de mai jos explică și de ce prețul mașinilor electrice va scădea în timp. Uitați-vă ce scădere imensă a fost în ultimii 5-10 ani!

(LCOE = levelized cost of energy, adică un cost comparabil între diverse metode de a produce energia electrică. Datele sunt din prezentarea de la conferință.)

Suntem în anii în care combinația de producție din eoliene și stocare în baterii devine mai ieftină decât cea din cărbuni și aici se utilizează ca referință prețul cărbunelui din China, care-i printre cele mai ieftine din lume din motive pe care le intuiți. Mi se pare un punct crucial în dezvoltarea omenirii, un moment în care tehnologia modernă devine mai eficientă decât metodele clasice într-un domeniu atât de important și amplu

Concluzionând, costul per MWh instalat scade, iar energia verde se dezvoltă oricum, așa că întreaga Uniune Europeană are șansa de a-și depăși ținta privind ponderea energiei regenerabile.

Dar am auzit aici la conferință și o idee mult mai mișto: România poate deveni un centru regional tehnologic în domeniul energiei verzi. Un pilon, un promotor, un exemplu de succes sau cum vreți să-i spuneți.

Mi-a plăcut această idee. Raționamentul din spatele ei este următorul:

• avem o țară întinsă ca suprafață, mai mare decât majoritatea țărilor UE din regiune, iar astfel de sisteme descentralizate de generare își pot arăta avantajele.
• avem forme de relief variate și o poziție ce favorizează generarea prin eoliene, că nu degeaba se dezvoltă tot felul de parcuri aici.
• avem și suficient de mult soare de-a lungul anului pentru fotovoltaice.
• avem un sistem hidrografic de amploare, așa că putem genera energie verde și din hidrocentrale (ceea ce și facem, cu o pondere de 30% în consumul total în anumite momente).
• avem doar o centrală nucleară cu două reactoare. Centralele nucleare sunt o investiție foarte mare și deci amortizarea lor se face de-a lungul a zeci de ani. Țări precum Germania sau Franța trebuie întâi să-și amortizeze investițiile foarte mari în această direcție. Germania are în total 17 reactoare nucleare (8 funcționale), Franța are 58 de reactoare nucleare. România generează aproape jumătate din producție din cărbune și hidrocarburi, care sunt materii prime finite, poluante și greu de extras, cu un cost care devine tot mai puțin rentabil.

Dacă ar merge pe această direcție, în 20 de ani România ar putea fi un exemplu în Europa, poate chiar în întreaga lume, de țară mare ce generează energie nepoluantă și din surse gratuite și infinite, cu costuri mici și deci și prețuri mici pentru consumatori. Am putea fi invidiați așa cum și noi invidiem… nu știu, pe estonieni la sistemul de e-guvernare, cu mențiunea că noi am dovedi ce se poate face în domeniul energetic pe scară medie spre mare, că suntem a 9-a țară ca suprafață din UE și a 7-a ca populație.

Este pentru prima oară când mi-a plăcut o idee de tipul “România poate fi cea mai tare”. Chiar pare realizabilă.

(Dacă vreți să vedeți situația în timp real de generare/consum energie eoliană în România, intrați pe site-ul Transelectrica. De exemplu, pe 10 noiembrie aveam 23,9% producție din eoliene și poate au mai introdus și fotovoltaicele ceva în rețea în acea zi, că a fost vreme bună)

Pentru a realiza un astfel de viitor este nevoie de două elemente: investiții și legislație adecvată.

Investițiile nu sunt marea problemă. CEZ a deschis aici cel mai mare parc eolian onshore din Europa, la Fântânele. La rândul său, Aristotelis Chantavas, din funcția de Head of Europe Area la Enel Green Power, a spus că ei investesc în România atât în partea de generare a energiei verzi, mărindu-și constant puterea instalată prin eoliene, cât și în creșterea consumului, a necesarului de energie electrică.

Ca exemplu, pe generare Enel Green Power este al doilea mare investitor în energie regenerabilă în România în funcție de capacitatea instalată. Produc energie verde din 2011 și dețin acum parcuri eoliene cu o capacitate instalată de 498 MW și fotovoltaice de 36 MW, un total de 2% din producția totală de energie din România.

Pentru consum, un exemplu bun este rețeaua Enel X de stații de încărcare a automobilelor electrice, care a început deja să fie dezvoltată în România și în curând începe și montarea stațiilor stradale.

Se pare că este nevoie de investiții mai mari în partea de infrastructură de transport. Toată energia produsă în România, indiferent de sursă, este apoi transportată de Transelectrica prin țară, iar la nivel regional de rețelele distribuitorilor. Partea de transport trebuie îmbunătățită, modernizată și adaptată noii situații economice a României. Rețeaua actuală a fost proiectată și dezvoltată prin 1958 și, chiar dacă a fost ulterior îmbunătățită, orașele și industria mare a României nu mai sunt cele de atunci.

Partea de legislație este și ea complicată. Producătorii și investitorii se lovesc întâi de legislația punctuală, să-i zicem, adică de cea clasică ce include necesitatea a tot felul de autorizații, avize și dosare cu șină. Întârzierile care apar într-un astfel de proces se adună. Nu-i vânt doar în țara noastră, iar dacă țările vecine ne concurează cu procese birocratice mai rapide și mai scurte, investitorii vor băga bani acolo. În fond, vorbim de companii care vor să investească rapid pentru a genera și profit într-un timp cât mai scurt, nu la 5-10 ani după depunerea primelor acte.

Și apoi este legislația de ansamblu. Ce înțeleg prin acest termen este întreg cadrul legislativ per ansamblu, întregul sistem de transport și toate normele de reglementare a energiei sunt în continuare gândite pentru situațiile clasice cu centrale mari, punctuale, consumatoare de materii prime clasice, de unde electricitatea pleacă spre casele oamenilor pentru a alimenta becuri și un televizor și un frigider.

În realitate, societatea s-a modernizat destul de masiv. Avem mult mai mulți consumatori în casă (acum 20 de ani nu aveam cuptoare electrice sau aer condiționat sau 3 laptopuri), vorbim de mașini electrice și hibride, orașele s-au umplut de mall-uri, industria s-a descentralizat și nu mai vorbim de coloși industriali punctuali, ci de fabrici mai mici, amplasate în diverse zone ale țării pe considerente legate mai degrabă de forța de muncă și de infrastructura de transport rutieră, că aia feroviară de pe vremuri este depășită de melci.

Ca o analogie, este ca atunci când calculatoarele conectate prin cablu la Internet au început să fie complementate de telefoane mobile conectate la rețele mobile, iar nu doar o mulțime de companii și aplicații au trebuit să se adapteze la această lume mobile-first, ci și felul nostru de a interacționa cu alți oameni sau de a rezolva anumite probleme s-a schimbat substanțial.

O legislație modernă trebuie să ia în considerare inclusiv posibilitatea de a genera electricitate la domiciliu, prin fotovoltaice sau eoliene casnice, și nevoia de a introduce simplu această energie în sistemul național. Momentan este greu de făcut acest lucru.

Tot o legislație modernă trebuie să vizeze și eficientizarea consumatorilor de energie electrică. A prezentat cineva la conferință niște statistici pe baza cărora spunea că în lume se trage tare acum cu eliminarea plasticului de unică folosință, dar izolarea termică a locuințelor ar reduce de fapt consumul de energie electrică și deci poluarea de sute de ori mai mult decât eliminarea unei sticle de plastic.

Similar, investiția în aparatură mai eficientă energetic este importantă, în iluminat inteligent, adaptat luminii zilei, în reciclare și restul aspectelor – toate contează. Nu-i ceva ușor de făcut. E ușor să-i spui unui om că ar fi bine să-și izoleze termic casa sau să-și ia un frigider nou și cu consum redus energetic; știe și acel om că ar fi bine să aibă toate acestea, dar îi trebuie și banii pentru a le pune în practică.

Din astfel de motive și este nevoie de o gândire strategică pe termen lung, o reconfigurare legislativă nu doar în domeniul energetic, ci și în multe altele adiționale pentru un astfel de viitor mai verde, mai eficient, cu prețuri mai mici pentru consumator. Sper să avem oameni suficient de pricepuți încât să reconfigureze România la astfel de principii moderne sau măcar să le înțeleagă necesitatea și să adopte astfel de măsuri în ton cu alte țări.