Am filmat o reclamă pentru asigurarea “Așa cum vrei tu”

Am mai filmat o reclamă. Una clasică, făcută ca la televizor, de m-am simțit vedetă ca anul trecut. O vedeți mai jos, că tocmai a fost publicată:

Pe scurt, este o reclamă la asigurarea de viață “Așa cum vrei tu” de la Metropolitan Life. Pe lung, Metropolitan Life este unul dintre cei mai mari asiguratori din lume, o companie înființată în 1868, activă în peste 40 de țări cu 100 de milioane de clienți și prezentă de 20 de ani și în România.

Asigurarea Așa cum vrei tu se numește astfel pentru că poate fi personalizată după dorința fiecărui client, adică alegi tu dacă vrei sau nu protecție la invaliditate permanentă, acoperirea spitalizării, fracturi, tratament în străinătate și multe alte situații, după cum crezi că ți-e stilul de viață. În funcție de ce alegi variază, desigur, suma acoperită de asigurare și cât ai de plată lunar pentru ea.

Și da, acum 10 ani, când aveam 26 de ani, asigurările de viață sau pensiile private și alte metode de protecție pentru viitor nu erau deloc o preocupare de-a mea, că-i un moment când te simți invulnerabil. Acum, la 36 de ani, eu și Matilda discutăm destul de des astfel de chestiuni, că e clar că pensia de la stat va fi mică sau inexistentă, așa că trebuie investit din timp în ceva care să-ți asigure tratamente medicale la bătrânețe (sau în caz de accidente) și apoi și niște bani de buzunar.

Există și o componentă opțională de investiții în cadrul asigurării Așa cum vrei tu în care, din nou, tu alegi cât vrei să cotizezi lunar și acumulezi o sumă de bani de-a lungul timpului. Ai acces transparent la toate aceste informații în contul tău, ca să vezi oricând randamentul investiției și valoarea contului.

Mai multe detalii despre asigurare găsiți în pagina oficială, iar broșura PDF de câteva pagini explică foarte bine totul. Pe aceasta am “desfăcut-o” și eu în clip.

După cum puteți vedea, clipul l-am făcut să arate ca un unboxing de produs, cu schepsisul că acum desfăceam un serviciu. A fost construit un platou arătos, de m-am simțit acolo ca un vlogger cu studio, și m-au filmat cu 3 camere, din care una pe șină glisantă, vreo 6 lumini din diverse unghiuri, microfoane, monitorizare sunet șamd.

Mi-am dat seama, cu această ocazie, cât de important este să te filmeze cineva spre deosebire de a vorbi în fața unei camere montate de tine. Când ai un regizor sau chiar și un simplu cameraman, înseamnă de fapt că ai pe cineva care-ți poate spune “stai, te repeți, ai zis de trei ori cuvântul neprevăzut în aceeași propoziție, mai spune o dată cumva reformulat” sau “ține mai jos plicul, că se reflectă lumina din el” sau “chiar ai nevoie de o nouă freză” și alte asemenea mici sfaturi ce îmbunătățesc substanțial clipul final.

Mă pot concentra pe ce-am eu de făcut/zis/arătat, că se ocupă altcineva de încadrare și verificat că nu vorbesc cu prune în gură. Tare mi-ar plăcea să am cameraman de câte ori filmez eu ceva. Trebuie să caut tutoriale pentru Matilda :)

Cam asta vedeam eu în față:

Iar aici arăt ca Iohannis semnând vreun tratat, deși în realitate doar făceam notițe pe foaia pe care-mi notasem ideile principale:

Am avut un scenariu general, dar pe care l-am modificat eu pe stilul meu de a vorbi și descrie lucrurile. Îmi place cum a ieșit totul, este scurt și concis, are și o glumă, se leagă de alte ocupații de-ale mele.