Trebuie să fii nebun ca să-ți vinzi de bună voie organele pentru bani

Pe Digi24 este o știre despre românii care-și vând organe pentru a face rost de bani. Poate că vă gândiți că-i vorba de unul-două cazuri, dar cei de la Digi24 spun că ar fi nu mai puțin de 600 de anunțuri de acest tip pe o platformă de vânzări, cu prețuri de la 15.000 de lei până la 80.000 de euro.

Reporterii chiar aranjează o întâlnire cu o astfel de femeie. Are 24 de ani și vrea să-și vândă un rinichi cu 80.000 de euro. De ce? Pentru că s-a săturat să lucreze “la patron” pe un salariu de 2.000 de lei, așa că vrea să-și facă propria afacere cu 50-60.000 de euro.

Să investesc 50-60.000 de euro intr-o afacere, dar măcar ştii că îţi vine profit. Cam asta e gândirea mea. O fi bună, n-o fi bună, e a mea. Am lucrat într-un hipermarket, lucram 10 ore, weekendul de 16 ore, plus de luni până vineri, 500 de lei.

Îmi pare rău să spun asta, dar cred că oamenii care doresc să-și vândă organele din astfel de motive suferă de o boală mentală, poate una încă neidentificată, dar nu mi se pare o gândire de om sănătos. Să pariezi că vei fi atât de sănătos în restul vieții încât nu doar că nu vei avea nevoie de tratamente, dar poți să și renunți la organele “de backup” este cel mai riscant pariu.

De exemplu, un raport al Organizației Mondiale a Sănătății despre cancere spune că unul din cinci bărbați și una din șase femei dezvoltă o formă de cancer de-a lungul vieții, iar din cauza bolii decedează unul din opt bărbați și una din unsprezece femei. Unul din 5 bărbați! Dacă nu sunteți voi acel bărbat, atunci alegeți 4 prieteni sau rude și sunt toate șansele că unul dintre ei va avea va avea cancer cândva pe parcursul vieții.

În domeniul sănătății, ar trebui să ne protejăm mai mult, nu să riscăm mai mult.

Și trecând de faptul că o astfel de idee ar putea fi cândva considerată o boală psihică (poate chiar este și acum, nu știu), în particular în cazul de mai sus avem poate cel mai prost pariu posibil. Respectiva domnișoară vrea să-și facă o afacere cu banii primiți pe organ, deși în România un studiu spune că 20% dintre afaceri dau faliment în primul an, 50% în primii 5 ani și 66% în 10 ani.

Da, ați citit bine, doar o afacere din două supraviețuiește mai mult de 5 ani. Atât de ușor se pot pierde banii. Și supraviețuiește este un termen bun, că dacă profitul tău este egal cu salariul pe care l-ai lua lucrând în altă parte, poate că nu merită efortul, stresul și riscul de a fi patron, chiar dacă se vor găsi mereu unii care să-ți spună că “măcar ești propriul tău șef”. Da, poți alege să nu mergi azi la muncă, dar în schimb trebuie să te gândești la toate celelalte problemele la care într-o altă firmă s-ar gândi alții, de exemplu contabilitate, protecția muncii, legislație, vamă șamd. Dacă nu mă credeți, ascultați-l aici pe Răzvan Baciu vorbind pentru asta.

Poate că domnișoara aceea, în ciuda faptului că are 24 de ani și până acum a lucrat într-un hipermarket cu 2.000 de lei/lună, probabil casieră sau punând marfă la raft, are o idee bună de afacere proprie. Eu n-aș paria pe acea afacere un organ, mai ales cu statisticile de mai sus.

Mi s-ar fi părut mai normal dacă aflam că vrea 80.000 de euro ca să-și cumpere un apartament și să scape de stresul locuinței. Sau poate ca să-l închirieze pentru niște bani în fiecare lună. Orice idee mi s-ar părea mai bună decât deschiderea unei afaceri cu banii obținuți pe un organ.

Digi24 duce reportajul și spre alt subiect mai important: piața neagră de trafic de organe, o problemă care la noi nu este rezolvată. Au fost destule cazuri reale, că poate vă amintiți de marele doctor Lucan ce decidea dacă un pacient moare sau trăiește după cât de mulți bani îi putea da pe un rinichi sau despre cum Arșinel a furat organul unui alt pacient, făcând transplantul în aceeași zi în care a fost înscris pe lista de așteptare, deși alții așteaptă ani de zile ulterior înscrierii.

Arșinel e bine mersi, altcineva probabil a murit din lipsa unui organ. Nu contează, că-i om bun, a făcut glume cu Stela Popescu și asta îi dă dreptul să se bage în față.

Mai sunt și restul problemelor: acuzații că medicii recoltează organe fără voia pacienților în timpul altor operații, plus probleme reale cu străinii care nu ne mai primesc la transplanturi în străinătate pentru că România nu dă, la rândul ei, organe pe piața europeană acolo unde este nevoie.

Ar trebui să continue pe această direcție cu investigația. Când ani de zile nu se iau măsuri, te întrebi de ce și cine apără acest sistem, iar faptul că-i unul bănos doar face mai probabile interesele diverse.

Au trecut mai mult de doi ani de când am făcut clipul video de mai jos, în care vorbeam despre problema transplanturilor. Mă întreb când va încerca și România să facă un pas înainte spre un registru oficial de donatori și carduri de donare care să le spună medicilor că, dacă nu poți fi salvat, vrei ca organele tale să-i salveze pe alții. Cu un astfel de sistem, piața neagră ar putea dispărea de la sine.