Despre energie verde, hiper-eficiență și transformările pe care probabil le vom vedea în următorii 30 de ani

Nu știu dacă v-ați uitat la streamingul video de la #EnelFocusOn din New York când l-am pus pe Facebook luna trecută, dar discuția a fost foarte interesantă pentru că a prezentat situația la nivel macro într-o problemă foarte la modă acum: energia verde și eliminarea poluării mai ales în contextul schimbărilor climatice.

În New York avea loc în aceeași perioadă adunarea generală a țărilor membre ONU fix pe tema schimbărilor climatice, așa că și #EnelFocusOn a avut ca principal vorbitor pe Rachel Kyte, care este Reprezentant Special al Secretarului-General al ONU pentru Energie Sustenabilă.

Mi-a plăcut felul în care au discutat despre problema de ansamblu a energiei sustenabile: la nivel macro, global, ceea ce poate nu ar strica în acest domeniu. Este clar că nevoile de energie electrică sunt în creștere continuă și din diverse motive (inclusiv la nivel individual oamenii adaugă aer condiționat, plită electrică în loc de aragaz clasic șamd), așa că poate ar fi nevoie de o gândire globală în acest domeniu pentru că problemele sunt tot unele globale.

O idee interesantă legată de reducerea poluării spusă chiar de CEO-ul ENEL, Francesco Starace: decarbonizarea producerii de electricitate, adică renunțarea la combustibili ce produc dioxid de carbon prin ardere, poate duce în cascadă la decarbonizarea altor industrii și invers. Un exemplu bun este cea a transporturilor: poți avea mașini electrice nepoluante și de ce n-ar fi și energia electrică pentru ele generată în mod nepoluant? Sau de ce să nu reduci complet poluarea pe întreg lanțul troleibuzelor sau al trenurilor?

Reprezentantul ONU, Rachel Kyte, a vorbit despre un alt punct strategic: descentralizarea generării energiei electrice este crucială pentru dezvoltarea viitoare în toate țările, indiferent de nivelul lor curent.

În acest moment, sistemul energetic este centralizat, adică se bazează de obicei pe termocentrale sau hidrocentrale sau centrale nucleare de amploare mare, iar de acolo liniile electrice duc curentul până la consumatori în măsura în care dezvoltarea infrastructurii energetice a fost posibilă din bugetele respectivelor țări. Rezultatul este că, într-un astfel de sistem, 840 de milioane de oameni trăiesc în acest moment fără acces la electricitate și nu doar acasă, ci și la școli, la spitale și în tot restul vieții, inclusiv în momente critice.

Descentralizarea înseamnă ca generarea de energie să se facă chiar acolo unde este nevoie de ea. Asta aduce diverse avantaje: ar fi mai ieftină, sistemul ar fi de complexitate mai mică, pierderile ar fi mai reduse, generarea ar putea fi făcută pe măsura și specificul consumatorilor din acea zonă.

Avantajul este că un astfel de sistem ar fi și verde. Generatoare de mici dimensiuni, ușor scalabile, sunt panourile solare, eolienele, hidrocentralele de mici dimensiuni, toate la pachet cu baterii pentru înmagazinarea energiei produse. Nu înseamnă musai că fiecare sat își generează propria energie electrică, dar să ne imaginăm ceva așa pentru fiecare județ sau pentru fiecare fabrică de mari dimensiuni șamd.

Costul pentru așa ceva este foarte mic în comparație cu dezvoltarea actualului sistem energetic. Uitați-vă cât de complicat este să construiești două reactoare nucleare suplimentare în Cernavodă, deși consumul crește în România și probabil în curând va fi nevoie de ele.

Descentralizarea mai vine cu un avantaj: rețeaua este rezistentă la probleme. O furtună aici nu ar putea duce la întreruperea alimentării electrice la 50 de kilometri distanță. Orice localitate, indiferent cât de îndepărtată, ar avea electricitate. Marea majoritate ar fi din surse regenerabile.

De ce nu avem așa ceva? Ca de obicei, o multitudine de factori. Unul este dependența de stat. De obicei guvernul a creat cândva sistemul energetic al unei țări și schimbarea sa, poate chiar transformarea completă, este foarte dificilă.

Apoi, pentru companiile private lipsește un incentive bun. Multe companii încearcă apa cu un picior în domeniul energiei verzi, dar piciorul de sprijin rămâne pe energia convențională, obținută prin arderea cărbunilor sau a altor hidrocarburi. Aici o soluție ar fi ca guvernele să dea un mesaj clar că banii sunt acum în domeniul energiei nepoluante pentru a convinge mediul privat din această industrie să intre “all in”.

Este nevoie, practic, de “leaders with vision” și de specialiști în acest domeniu, iar aceștia abia acum încep să apară.

Transformarea trebuie să includă și schimbarea cadrului legal. Momentan acesta este gândit tot pentru sistemul clasic, cel centralizat, și este nevoie de legi noi pentru tehnologii noi. Vedeți acest lucru inclusiv în România, unde încă este o zonă gri privind ce faci dacă produci chiar tu electricitate cu panouri solare și vrei să o injectezi în rețeaua națională. Adăugați în ecuație baterii pentru înmagazinare și alți factori și cred că vedeți de ce este nevoie de legi moderne pentru astfel de situații.

Apoi, un alt factor care face transformarea dificilă este chiar cel uman. Mulți oameni au trăit toată viața cu un sistem clasic, centralizat. Este greu să le spui că lucrurile se modifică, că localitățile pot instala surse de generare, că poți monta acasă baterii pentru a înmagazina energie atunci când ea este foarte ieftină șamd.

Rezistența asta la schimbare o puteți vedea inclusiv la noi. Sunt o mulțime de oameni care par să râdă de fiecare dată când vine vorba despre mașini electrice, eoliene, fotovoltaice, autobuze electrice șamd, căutând tot felul de motive stupide pentru de ce nu sunt bune. În practică, totuși, tehnologiile sunt mature și de obicei mai bune pe întreg ciclul de viață, iar nimeni nu vorbește despre înlocuirea “peste noapte” a celei vechi, ca prin magie, ci de un proces care ar putea dura 20-30 de ani.

Dacă vă uitați în urmă, acum 30 de ani lucrurile stăteau foarte diferit. De ce n-ar sta și peste 30 de ani la fel de diferit față de ziua de astăzi?

Un ultim factor important în modernizarea sistemelor energetice și trecerea spre energie verde este hiper-eficiența. Este un termen ce vorbește, de fapt, despre tehnologii ce au un consum foarte mic de energie electrică, indiferent că vorbim despre electrocasnice sau roboți industriali. Tehnologia însăși trebuie să evolueze permanent într-o astfel de direcție, astfel încât energia electrică să ajungă tot mai ieftină.

Ceva asemănător s-a întâmplat deja în domeniul auto, de exemplu. Pe măsură ce numărul mașinilor a crescut, motoarele au devenit tot mai eficiente dpdv al consumului, ca să ajungă benzina la toți. La fel se întâmplă și în domeniul energiei electrice în anumite aspecte, de exemplu procesoarele sunt tot mai eficiente energetic, iar electrocasnicele se duc tot mai des spre clase A++ de eficiență; becurile LED, dacă le înlocuiesc pe cele clasice, au un consum mult mai mic.

Avem nevoie de această hiper-eficiență pe măsură ce adăugăm tot mai mulți consumatori în sistem. Din fericire, aici lucrurile stau bine, companiile private având oricum tot interesul să investească și să dezvolte așa ceva.

Se vor duce lucrurile pe o astfel de cale? Vedem peste vreo 30 de ani.