De ce declarațiile de avere nu contează și în România?

Ăia de la Comisia Europeană s-au uitat scurt pe declarația de avere a Rovanei Plumb, au văzut că miroase a corupție și au trimis-o imediat acasă.

Asta ridică întrebarea din titlu: de ce în România aceleași declarații de avere nu ridică niciodată semne de întrebare și investigații legate de sursa banilor, caselor, terenurilor, obiectelor de artă și mașinilor menționate acolo?

Dacă vă uitați pe site-ul Camerei Deputaților sau al Senatului, găsiți declarațiile tuturor parlamentarilor. Acestea sunt mai mult subiect de bârfe pe la știri, de genul X are 3 apartamente, un milion în tablouri și ceasuri, șapte terenuri intravilane și un Mercedes. OK, și cum le-a dobândit dacă a lucrat toată viața ca funcționar în vreo administrație județeană?

Toate procedura legată de declarațiile de avere în România este inutilă.

Cât despre Rovana Plumb, pare că se afundă și mai mult în noroi. Speriată că pierde postul de comisar european, probabil plătit cu bani grei partidului, a anunțat ieri că și-a plătit la propriu peste noapte creditul de 800.000 de lei, oferind creditorului două apartamente pe care le deține.

Mai jos este declarația de avere a Rovanei Plumb:

800.000 de lei = 170.000 de euro. Doar ultimele două din listă sunt apartamente, iar dacă unul din 1982 de 50 mp și unul poate mai nou de 80 mp valorează 170.000 de euro, înseamnă că eu sunt milionar dacă-l vând pe al meu.

Apropo, ca să înțeleagă lumea care-i treaba cu împrumuturile astea declarate în acte de diverși politicieni: este cea mai simplă metodă de a lua șpagă. Adică X vrea să-ți dea șpagă pentru că-l ajuți cumva. Tu iei banii, îi pui în cont și declari că i-ai luat ca împrumut de la un prieten. De ce i-ai împrumutat? Nu contează, vrei să-ți cumperi haine sau să construiești o casă și ai noroc că prietenii tăi foarte bogați îți pot da astfel de împrumuturi.

Șmecheria este că, ulterior, nimeni nu verifică dacă ai rambursat împrumutul. Este o înțelegere fără contract sau alte aspecte legal ce pot fi verificate. În practică, banii pot fi ai tăi pe vecie, definiția șpăgii. Dacă peste 25 de ani te întreabă cineva dacă ai dat înapoi banii împrumutați, îi poți spune că nu, că ai mai discutat cu el și-i vei da banii înapoi în anul 2217. Sau îi poți spune celui care te întreabă “ce-ți pasă, ia dă-i drumul de aici!”