Facebook: dacă spui ceva chiar și unui singur prieten, renunți la orice așteptări de privacy

Într-o pledoarie la tribunal, avocatul companiei Facebook în procesul legat de scandalul Cambridge Analytica a dat arama pe față și a declarat cum vede Facebook conceptul de intimitate, de privacy, al datelor utilizatorilor. Este scary.

Mai exact, ce-a spus avocatul poate fi rezumat ca:

sharing any information with even one human being negates an expectation of privacy

Adică în momentul în care tu dai mai departe ceva prin Facebook, un text, o fotografie, un like, renunți la dreptul de intimitate în acea privință indiferent dacă mesajul tău este setat ca Public sau adresat doar prietenilor (Friends Only) sau chiar și unui grup foarte restrâns de oameni (chiar și unui singur prieten). Ai comunicat informații către cineva, deci Facebook are dreptul de a utiliza acele informații despre tine după cum dorește. Găsiți aici întreg articolul.

Discuția merge pe un exemplu de 100 de oameni. Dacă bagi 100 de oameni într-o încăpere și le spui un secret, nu te mai poți aștepta ca acel secret să nu depășească niciodată sfera celor 100. L-ai spus, acum fiecare dintre ei este liber să-l dea mai departe către câți alții își dorește.

There is no privacy interest, because by sharing with a hundred friends on a social media platform, which is an affirmative social act to publish, to disclose, to share ostensibly private information with a hundred people, you have just […] negated any reasonable expectation of privacy

Ceea ce, în principiu, este adevărat. Problema este că, în această accepțiune a privacy-ul, oamenii obișnuiți nu se gândesc la algoritmi și roboți care le analizează fiecare lucru pe care-l pun pe Facebook pentru că încă nu suntem obișnuiți cu astfel de tehnologii.

Dacă citiți transcrierea (mult prea lungă), judecătorul spune că, totuși, pe Facebook nu alți utilizatori au dat mai departe secretele tale, ci acestea au fost practic furate de aplicații folosite de tine sau de prieteni, chiar dacă acele aplicații nu aveau un astfel de scop aparent, ci erau jocuri sau programe de muzică. Adică aplicația folosită de prieten a putut vedea și mesajele și fotografiile tale și a furat toate datele de acolo, fără ca tu sau prietenul tău să știți că face asta.

Și avocatul vine cu un alt răspuns destul de șocant: nu contează cine și prin ce metodă a luat secretele tale. Tu le-ai spus altora și deci în acel moment ai renunțat la așteptări de protecție a intimității și deci nu mai contează cine și cum a pus mâna pe ele (treaba asta contează în contextul în care Facebook susține că nu sunt vinovați de ceea ce s-a întâmplat, ci doar Cambridge Analytica poartă vina).

Judecătorul revine și spune o chestiune deșteaptă: dacă tu trimiți un email unui prieten, te poți aștepta ca acel prieten să dea mai departe informațiile respective, dar nu că firma din spatele serverului de email îți citește automat mesajele, scoate date din ele, îți face un profil și îl vinde apoi către sute de companii. Răspunsul avocatului a fost același: tu deja ai renunțat la privacy, iar Facebook informează prin terms of service că datele tale pot fi preluate, analizate și vândute, deci nu au făcut nimic greșit sau neanunțat.

Acest proces contează mai puțin, de fapt. Facebook a primit deja o amendă de 5 miliarde de dolari pentru faza cu Cambridge Analytica. Ce contează, ce voiam eu să arăt în articol, este viziunea acesta foarte cinică a privacy-ului pe care-l are Facebook. Urâtă companie.

Singura veste bună aici este că, într-o țară modernă, o companie care gândește așa este amendată de autorități, iese scandal, scade valoarea la bursă, fug investitorii, te dă în judecată lumea și până la urmă, se iau niște măsuri. Învățăm cu toții ceva, data viitoare știm mai bine, cerem mai bine.

Se poate și mult mai rău, altfel spus. În alte țări te spionează chiar guvernul și nu pentru că vrea să-ți afișeze reclame la produse care-ți plac, ci pentru ca, dacă zici ceva de rău despre conducători, să te salte din mijlocul străzii și să te bage la închisoare.

Mi se pare, de fapt, că întreaga lume a trecut deja de acel moment când poți avea “reasonable expectation of privacy”. Nu mai ai. Contează doar ce primești în schimbul informațiilor tale.