Ce să vizitați într-un city break în Tbilisi, capitala Georgiei

Am petrecut un weekend în Tbilisi, capitala Georgiei, și a fost o experiență turistică foarte plăcută, orașul acela fiind parcă făcut pentru un city-break. Georgia era oricum de ceva vreme pe lista noastră, ne uitam pe o excursie de tip “drumul vinului” sau poate ceva combinat Georgia-Azerbaijan, acum că TAROM a introdus cursă directă către Tbilisi. Acum sunt mai convins că trebuie să facem cândva o astfel de excursie mare.

Revenind la Tbilisi, acesta este un oraș construit pe multe dealuri și asta îi dă un aspect frumos, cu multe priveliști panoramice. Georgia a avut, de-a lungul secolelor, o istorie complexă ce i-a purtat prin state feudale, influența Imperiului Bizantin, un regat georgian puternic și apoi fragmentarea acestuia, invazii și perioade de dominație mongolă, persană și mai recent rusească.

Aceste influențe se regăsesc în toate aspectele culturii georgiene. În ce privește capitala Tbilisi, rezultatul a fost un oraș plăcut de vizitat în prezent, o vizită care se se completează bine cu o gastronomie inedită, diferită de a noastră deși are baze comune, și vin bun, georgienii fiind cei mai vechi producători de vin din lume. Cum ziceam, un loc bun pentru city-break.

CE-I DE VIZITAT ÎN TBILISI

Este genul de oraș de făcut la pas și admirat diversele case și priveliști și puncte panoramice. Cum spuneam, este construit pe dealuri și despărțit de râul Kura, așa că aveți destul de văzut.

Piața unde a fost clasica statuie a lui Lenin a fost schimbată în Piața Libertății și reprezintă centrul orașului. De aici pleacă vreo două bulevarde largi de te simți ca-n Roma sau Paris și cu siguranță mai frumoase decât Magheru, și puteți vedea de-a lungul lor Opera, Parlamentul, un palat al cinematografiei făcut de comuniști, dar în special diverse clădiri vechi, cu acele balcoane de lemn caracteristice arhitecturii georgiene și pe care majoritatea locuitorilor par să le renoveze și să le întrețină în culori vii.

Există și zona Centrului Vechi, deși Tbilisi a fost distrus de atâtea ori în războaie încât nimic nu este cu adevărat vechi. Zona, însă, este asemănătoare cu a noastră, adică străzi micuțe, localuri diverse, mulți turiști mergând în toate direcțiile, ceas cu cuc.

O altă zonă care mi-a plăcut mult este cea de dincolo de Podul Păcii, care-i o structură pietonală din sticlă și metal, cu arhitectură modernă semnată de italianul Michele de Lucchi. Podul pleacă din zona Centrului Vechi și duce, pe malul celălalt al râului, într-un parc micuț, și apoi puteți ajunge imediat în Piața Europa. Din acea piață pleacă o telegondolă până sus pe unul dintre cele mai înalte dealuri, unde se află o mare fortăreață veche, numită Narikala, construită în secolul 4.

Nu ratați nici statuia Mama Georgiei, care-i mare și vizibilă cam de oriunde. În mâna stângă ține un pahar de vin, pentru cei ce vin ca prieteni, în dreapta o sabie pentru dușmani.

Undeva la baza fortăreței, orașul ascunde alte puncte importante. E o cascadă în Tbilisi (serios, m-am mirat și eu) într-un fel de defileu în mijlocul orașului, cu case vizibile sus pe pereții acelui “canion”. Era nebunie acolo, zona-i amenajată cu podețe pe sub care curge apa cascadei,  un rocker cânta “oldies but goldies” la chitară, un nene se plimba cu un păun, că poate doreai să te fotografiezi cu pasărea, este chiar și o terasă de unde puteți privi totul la un suc.

Tot în preajma ei se află băile termale la care am fost (Gulo’s – vedeți aici clipul despre cum am fost spălat și masat), orașul având o tradiție lungă în acest domeniu. Se pare că numele Tbilisi chiar înseamnă ceva de genul “locul cald” și a fost întemeiat acolo în antichitate tocmai pentru a profita de aceste ape termale, ușor sulfuroase, cu diverse beneficii pentru sănătate.

Dacă vă plimbați prin Tbilisi, observați și o construcție nouă pe lângă Piața Europa, semnată de arhitectul Santiago Calatrava, iar undeva la înălțime deasupra ei este sediul președinției, numit popular Casa Albă pentru că seamănă cu cea din SUA. Sunt și multe muzee prin oraș; eu n-am avut timp de ele, dar aș fi curios să văd ce pictori a avut Georgia sau muzeul lor de istorie.

Și tot dacă vă plimbați prin Tbilisi, observați că au foarte puține semafoare. Se bazează pe sensuri giratorii și inclusiv niște benzi speciale pentru întors, dacă vreți asta, iar în centrul orașului cred că sunt în total două semafoare.

Mai sunt multe altele de bifat. Sus pe alt deal, unde se poate ajunge cu un funicular din oraș, aveți o priveliște asupra întregului oraș, plus două restaurante panoramice și un mic parc de distracții cu o roată Ferris foarte mare din care, din nou, puteți vedea orașul. Pe aceasta o puteți vedea și oricând noaptea, că-i amplu iluminată deasupra Tbilisiului. Mi-a plăcut zona, chiar dacă parcul de distracții nu-i foarte modern, dar e bun pentru o plimbare relaxantă cu priveliște la oraș.

CE-I DE MÂNCAT ÎN TBILISI

Bucătăria georgiană este excelentă și au fost multe restaurante bune, inclusiv unele ample, cu program de dansuri, muzică folclorică șamd.

Mâncarea mi-a plăcut. Este asemănătoare cu a noastră, dar totuși suficient de diferită pentru a părea inedită în acel mod ce te face să exclami “uite cum fac ăștia…”. De exemplu, am mâncat o supă de pui cu mentă și alte condimente în ea, inedită la gust, de aș vrea și acasă așa. Supa de vită este, în schimb, picantă ca un gulaș.

În ficățeii de pui am văzut că pun și semințe de rodie, o altă idee bună. Georgienii stau foarte bine la aperitive, unde au multe tipuri de salate, de găluște de verdeață cu nucă, multe tipuri de brânzeturi, ruladă de pui cu sos de nuci și, desigur, khachapuri, care-i un termen generic pentru plăcintă cu brânză.

Khachapuri ăsta nu arată musai ca în imaginile oficiale de pe Google, ci de obicei seamănă mai degrabă cu o pizza quattro formaggi ca aspect. Este foarte bun, georgienii îl fac dintr-o brânză sărată exact cât trebuie și plăcinta le iese coaptă perfect și inclusiv suculentă exact cât trebuie. Aș vrea să mănânc așa ceva și la noi, dar patiseria tradițională românească face altfel de produse.

Uitați un khachapuri uzual prin restaurante:

Și aici un om care înfășura aluat rulat subțire pe o bucată cilindrică de brânză și-l cocea apoi la grătar. Tot khachapuri îi spunea, tot foarte bun.

Au restaurante de toate tipurile, inclusiv unele cu serviciu foarte atent, gen ospătari care se sincronizează când pun farfuriile pe masă, cum se întâmplă la Barbarestan, unde proprietarii au cumpărat cândva o carte veche de bucate de la un târg de vechituri și au început să gătească preparate georgiene uitate.

Trecând la preparate principale, au din toate animalele acolo și cu diverse influențe, unele asemănătoare cu bucătăria românească, dar mereu cu un twist. Piureul îl fac cu multă brânză, mielul l-am mâncat sub forma unor chiftele ca-n kafta, puiul este bine condimentat șamd.

Georgia este genul de țară din care te întorci bine hrănit și cred că gastronomia este o parte importantă a experienței de turist. Fac și vinuri bune, cu poveste interesantă, o să fac un articol separat despre asta că sunt multe de zis. Mi-a plăcut și că la masă dau, pe lângă apă, și un compot din… ceva, fructe roșii, bun la gust, plus că au tot felul de sucuri din fructe sau alte plante, de exemplu suc de tarhon, verde precum kryptonita.

Unde mi-a plăcut: Ethno-Tsiskvili, care are mai multe săli amplasate pe malul râului și inclusiv o cascadă amenajată prin el, muzică, dansuri și mâncare bună; Funicular, sus pe deal, cu priveliște la întreg orașul; Cafe Littera, care-i un fel de Simbio liniștit și foarte spațios.

CUM AJUNGI ACOLO

TAROM are cursă directă către Tbilisi. Alternativa cea mai bună probabil că este prin Istanbul.

Cursa TAROM are orar de noapte, adică din București se pleacă la 0:30, și durează 2 ore. Întoarcerea este pe la 4 dimineața. Un mic inconvenient pentru program, deși așa măcar nu se pierde deloc din lumina zilei, dar TAROM are toate cursele spre est la astfel de ore, că așa funcționează lucrurile, fiind gândite să ajungi la destinație dimineața sau să aducă oameni aici tot dimineața.

 

Cele două ore trec rapid. La bordul avionului am primit un sandviș și o ciocolată, plus băuturi. Dacă prindeți bilete la una din campaniile de reduceri de la TAROM, ajungeți acolo cu 100 de euro.

UNDE SĂ STAI ȘI CUM TE DEPLASEZI ÎN TBILISI

Poți bate la pas orașul, mai ales dacă vă cazați în centru sau imediat în afara lui. Distanțele nu sunt mari, iar dacă mergeți pe jos 7-10 km într-o zi deja ați văzut aproape tot ce contează.

Au și metrou, dar nu de amploare. Dacă nu vreți taxiurile sau autobuzele locale, am văzut mașini Bolt și Yango, deci plecați cu aplicațiile instalate și plătiți direct în ele.

Moneda locală este lariul, care atunci când am fost eu acolo avea echivalența 1 GEL = 1,44 RON, hai 1,5 ca să fie ușor de calculat. Prețurile sunt asemănătoare cu ale noastre pentru mâncare și băutură. Orașul are cam același nivel de dezvoltare ca și Bucureștiul (doar la mașini stau mai slab, sunt mai vechi) și găsiți inclusiv malluri cu clasicele Zara și H&M, dar și magazine de vinuri, designeri locali de modă și târguri de vechituri. Majoritatea magazinelor au POS-uri, iar pentru cash scoateți monedă locală de la un bancomat și gata, e cel mai simplu dacă folosiți un card fără comisioane internaționale.

Noi am stat la Rooms Hotel, care-i un hotel-boutique făcut pe o temă retro, atât de retro încât până și întrerupătoarele erau un soi de comutatoare foarte old-school. Mi-a plăcut că mi-au dat o boxă externă Marshall în cameră, ca să ascult muzică direct din telefon. Rooms Hotel e mișto de tot, dar faci vreo 25 de minute pe jos până în Freedom Square.

Data viitoare aș sta în zona Pieței Europa, la un hotel cu balcon cu priveliște spre Centrul Vechi, fortăreață și roată Ferris. Parcă seara ar merge băut un vin pe balcon la hotel.

ALTE DETALII

Georgienii folosesc un set propriu de caractere și Google Translate nu-l poate recunoaște, dar multe semne sunt și în caractere latine.

Harta din Google Maps este foarte bună. Găsiți suficient de des vorbitori de engleză ca să vă descurcați în majoritatea problemelor. Au wireless în localuri.

M-am simțit în siguranță peste tot, chiar și noaptea. Era plin de turiști. Georgia are peste 8 milioane de turiști pe an; prin comparație, România atrage 3 milioane de turiști anual.

Georgia este de vreo 3 ori mai mică decât România, dar cu relief la fel de divers. Tbilisi este în centrul țării, chiar spre est, și poate fi un punct de pornire în orice direcție ați vrea să explorați. Cred că articolul acesta a devenit suficient de lung ca să fac un spin-off cu ce-i de văzut în afara capitalei. I’ll be back!

Abonează-te: http://bit.ly/2RBcHBg