Review televizor LG NanoCell model SM9010 de 65 de inchi

Am testat noul televizor LG SM9010 în varianta de 65 de inchi, un model 4K HDR (inclusiv Dolby Vision) cu panel LED cu NanoCell.

NanoCell este o tehnologie ce folosește particule foarte mici, chiar de ordinul nanometrilor, ca filtre de culoare pentru a absorbi frecvențe nedorite și a lăsa să treacă lumina pe frecvențele dorite, ceea ce duce la culori mai vii, mai plăcute ochiului.

Mi s-a părut vizibilă îmbunătățirea, culorile sunt intense ca la un ecran OLED. De ce să nu mergi atunci pe un televizor LG cu OLED, dacă tot au și din acelea? Pentru că sunt mai scumpe, iar în plus tehnologia OLED are și niște mici dezavantaje (luminozitate mai mică decât LED-ul și ușor risc de burn-in, mai ales în jocuri). Un LG cu NanoCell  reprezintă un pas în față pentru televizoarele LED, luând avantajele acestora și aducând culori mai intense.

Specificații LG 65SM9010PLA:

• ecran 65″ (165 cm) tip IPS, rezoluÈ›ie 4K, NanoCell, 100 Hz, iluminare LED full-array cu local dimming, Dolby Vision, HDR10 Pro È™i HLG
• sunet 2.2 canale, total 40W, Dolby Atmos, ieÈ™ire optică È™i Bluetooth
• telecomandă Magic Remote cu pointer pe ecran
• WebOS 4.5, procesor alpha 7 generaÈ›ia a doua, conectivitate Internet prin wifi 802.11ac È™i cablu, funcÈ›ii AI È™i recunoaÈ™tere vocală, time machine, calibrare automată, interfață în română
• patru porturi HDMI (unul cu ARC) versiune 2.1, trei porturi USB, slot CI+ 1.4, Ethernet RJ-45, cablu RF
• ieÈ™ire audio căști È™i SPDIF
• greutate 26,1 kg fără suport, 28,1 kg cu suport
• dimensiuni 1455 x 835 x 63 mm fără suport, 1455 x 906 x 324 mm cu suport
• mai multe informaÈ›ii găsiÈ›i pe site-ul oficial.

Preț: 13.999 lei la eMAG. Există și o versiune de 55 de inchi la 9.999 lei.

AMBALARE, INSTALARE, ACCESORII INCLUSE

Cutia este foarte mare, dimensiuni 1600 x 1035 x 207, și grea de peste 30 de kilograme, așa că mai bine cumpărați-l cu transport gratuit până la ușă sau cărați-l în două persoane. Am avut noroc că a încăput în lift rotit la verticală și pe diagonala cabinei, cu ușile neînchise, că altfel o luam 6 etaje pe scări pentru acest review.

Instalarea este destul de simplă, dar trebuie făcută tot în două persoane, ca să nu aveÈ›i vreun accident. Suportul este format din două bucăți È™i se ataÈ™ează în total cu 8 È™uruburi “în cruce” la televizor. Suportul include È™i un capac pentru mascarea cablurilor pe spatele televizorului, dacă-l instalaÈ›i undeva cu spatele vizibil. Are sistem VESA 300 x 300 pentru montarea pe perete.

În pachet am mai găsit doar telecomanda, un model Magic Remote.

via Gfycat

CUM ARATÄ‚ SM9010

Televizorul arată ca unul normal, cu o impresie generală de materiale de calitate. Ecranul lui SM9010 este plat, are ramă de aproximativ doi centimetri, iar spatele este ușor curbat.

 

Suportul este un semicerc ce iese destul de mult în fața televizorului și-i oferă o stabilitate rezonabilă.

Porturile sunt toate pe spate. Manualul le împarte tot în “spate” È™i “lateral”, dar credeÈ›i-mă – toate sunt în spate. DiferenÈ›a este că unele sunt orientate spre lateral È™i ceva mai uÈ™or de nimerit dacă bagi mâna pe acolo, dar nu vă aÈ™teptaÈ›i să fie vreun USB foarte uÈ™or accesibil.

Sunt două zone pentru conectică. Una mai mică, ce are doar intrarea RF pentru cablu și ieșirile audio, și alta mai mare unde sunt două porturi USB, două porturi HDMI și slotul CI+

Sub ecran se află un LED roșu de stare, foarte discret și abia vizibil, adică nu vă va deranja niciodată și oricum se poate dezactiva din setări.

Telecomanda este un model Magic Remote (o miști în aer și se mișcă un cursor pe ecran, ca la un pointer laser), ceea ce este perfect pentru navigat rapid prin meniuri sau introduse username-uri și parole. Telecomanda are puține butoane, o formă ce stă confortabil în palmă și butoane dedicate pentru Netflix și Amazon Prime.

FUNCȚII ȘI HARDWARE

LG 65SM9010 are multe funcții la bord, împachetate sub diverse nume, așa că mă gândesc că majoritatea ar trebuie explicate într-un limbaj normal.

Despre NanoCell v-am spus, înseamnă că panelul foloseÈ™te particule foarte mici, chiar de 1 nanometru, pentru a filtra anumite frecvenÈ›e ale luminii, mai exact pe cele îndepărtate de culorile de bază. Astfel, trec doar frecvenÈ›ele “bune”, iar televizorul afiÈ™ează cu precizie mai mare culorile, acestea fiind vii, intense. V-am spus, mie mi s-a părut vizibilă diferenÈ›a față de un alt televizor LED.

Cu NanoCell, LG-urile cu LED devin printre cele mai bune televizoare LED în acest aspect. Aceleași particule probabil că au un rol și în menținerea uniformă a luminozității și nuanțelor inclusiv din unghiuri extreme, alături de panelul de tip IPS, a cărui construcție este cunoscută pentru așa ceva.

Iată cum explică LG asta în trei imagini:

Luminozitatea scade puțin când privești televizorul din lateral, aproape de 170 de grade. Culorile rămân însă neschimbate, iar per total experiența este foarte plăcută în această privință.

Televizorul are și iluminare full-array cu dimming local, adică poate stinge selectiv anumite zone de iluminare, obținând un negru mai intens în acele zone decât televizoarele mai simple.

Funcția aceasta ajută mult și în tot ce înseamnă HDR, high dynamic range. SM9010 suportă Dolby Vision, care-i cel mai bun standard HDR în acest moment, și multe filme și seriale de pe Netflix sunt în acest format. Standardul presupune procesare la 12 biți, iar fiecare cadru este însoțit de metadate ce descriu cum trebuie interpretat pentru afișarea perfectă pe televizor. Citiți aici explicația termenilor despre televizoare.

Pe lângă Dolby Vision, există și suport pentru HDR10, un standard pe 10 biți cu metadate pentru întreg clipul. HDR10 este destul de popular. Telefonul meu Samsung S10 poate filma în format HDR10 și televizorul a recunoscut perfect un astfel de clip, scriind în informațiile afișate pe ecran că decodează HDR10 cu un gamut Rec.2020. Există chiar și suport pentru HLG, high log gamma, un standard HDR pentru transmisiuni TV, și pentru Advanced HDR de la Technicolor.

Per total, nimic de reproșat la acest capitol, unde LG 65SM9010 stă foarte bine. LG grupează toate aceste compatibilități sub numele 4K Cinema HDR. Vorbește chiar și despre HDR10 Pro și HLG Pro, adică o procesare făcută de ei pe fiecare cadru în parte, obținând un pic mai mult din imagini originale HDR sau HLG. Asta a fost imposibil de văzut cum funcționează, așa că o să-i cred pe cuvânt.

Televizorul include și decodor HEVC. A interpretat cu succes toate clipurile video pe care le-am încercat pe USB. Porturile HDMI sunt unele versiunea 2.1, versiune care suportă 4K pe refresh mai mare de 60 Hz și rată variabilă de refresh. Asta ar trebui să facă televizorul potrivit și pentru gaming, dacă vă interesează acest aspect. Există și un mod Gaming ce dezactivează toate procesările suplimentare efectuate de televizor, astfel încât acesta să nu introducă întârzieri sau artefacte nedorite.

În ce privește sunetul, televizorul are 2.2 canale și un total de 40 W putere. Este compatibil cu Dolby Digital și cu Dolby Atmos, care-i un standard foarte complex, gândit mai degrabă pentru sisteme surround cu multe difuzoare. Compatibilitatea este însă binevenită, înseamnă că semnalul de tip Atmos poate fi decodat de televizor și emis prin difuzoarele sale, iar dacă vreți să conectați la televizor un sistem complex de boxe, puteți face și asta.

Opțiunile includ și conectivitate Bluetooth pentru difuzoare externe, că unii au sisteme wireless, plus ieșire optică pentru a duce sunetul într-un alt sistem.

Procesorul este unul Alpha 7 generația 2, un model quad-core, și este utilizat nu doar pentru funcțiile de smart TV, ci și pentru procesarea de imagine și sunet, plus funcții tip Smart Home. Procesările de imagine și sunet sunt grupate sub numele de Artificial Intelligence, când analizează semnalul și îmbunătățește culorile și sunetul în funcție de tipul său.

Pentru Smart Home, televizorul se laudă cu integrarea Google Assistant și Amazon Alexa, plus posibilitatea de a controla diverse dispozitive din casă printr-o interfață disponibilă pe ecran. În principiu, ideea nu este rea, că te pui la televizor și stingi din el diverse becuri din casă sau muzica dintr-un difuzor inteligent din altă cameră. În practică, însă, Google Assistant și Amazon Alexa sunt disponibile doar în anumite țări (România nu este printre ele), iar dacă instalați televizorul bifând România ca țară (și ar trebui, din diverse motive de compatibilitate), astfel de opțiuni nu apar pe nicăieri.

Mai sunt și alte funcții mai mici, le explic în secțiunea Smart TV. Și apropo de televiziune, televizorul poate controla un receiver Digi din telecomanda lui, există un pas la instalare în acest sens. Chiar dacă nu ai card CI în televizor, ci tot receiver, poți schimba canalele și accesa lista lor din telecomanda televizorului, ceea ce mi-a plăcut.

CALITATEA IMAGINII ȘI SUNETULUI

LG 65SM9010 excelează la ambele imagine, ceea ce nu cred că surprinde pe nimeni, având în vedere că vorbim de un televizor de top din acest an. Imaginile sunt luminoase, culorile sunt vii, gama dinamică este mare, luminozitatea și culorile rămân aproape neschimbate inclusiv din unghiuri extreme.

Dacă activați modul Intens, vă vor durea ochii de la luminozitatea la care ajunge panelul.

Mai mult, are o compatibilitate mare cu standardele HDR despre care spuneam mai sus și decodorul intern inclusiv HEVC asigură că puteți rula orice tip de clip.

Pe televiziune normală nu are ce să te impresioneze, deși pe canalele HD obții o imagine bună acolo unde și televiziunile au filmat HD. Formula 1 a arătat excelent chiar și în HD normal, de exemplu, iar filmele moderne de pe HBO arată la fel de bine. Software-ul de upscaling își face treaba.

Televizorul este utilizat la maxim pe Netflix, dacă faceti upgrade la pachetul de top, când veti descoperi că multe filme, seriale È™i documentare sunt nu doar 4K, ci chiar Dolby Vision cu sunet Atmos, cum a fost cel mai recent sezon din Jessica Jones. Iar dacă uneori în filme sau seriale calitatea imaginii trece în planul doi pentru că urmăreÈ™ti mai degrabă acÈ›iunea, în producÈ›ii unde cinematografia este foarte importantă, precum în Chef’s Table sau Our Planet sau Extraordinary Homes , descoperi pe deplin avantajele unui astfel de panel È™i suportului HDR.

Și YouTube oferă mult conținut de calitate foarte bună. Videoclipurile moderne se văd excelent, la fel și tot felul de clipuri 4K cu rată mare de bit ce surprind imagini spectaculoase. Pe unele le văzusem deja, dar m-am mai uitat o dată la ele doar pentru a le vedea la o astfel de calitate.

Sistemul de îmbunătățire a imaginilor și în special funcția TrueMotion se fac simțite. Unele mișcări verticale sau orizontala de cameră produc efecte de tearing sau stuttering, dar aceste funcții le elimină prin interpolare. M-am uitat inclusiv la unele clipuri de-ale mele din YouTube, filmate 4K, și am fost chiar mulțumite de cât de bine se văd și cât de bine elimină televizorul efecte precum cele numite anterior. Diferența dintre YouTube pe un astfel de televizor și YouTube pe un computer este foarte mare.

După cum era de așteptat, negrul nu este acel negru intens, absolut, de pe OLED-uri, unde zonele respective se sting complet. Nu punctez asta ca pe un minus deoarece televizorul nu este unul OLED, ci unul LED, și asta este diferența între tehnologii, fel cum n-am depunctat niciodată OLED-urile pentru că nu pot atinge luminozitatea unui model cu iluminare LED.

Există mai multe moduri presetate de configurare a imaginii (Standard, Intens, Joc, Cinema etc), cu mici diferențe între el de intensitate și chiar balans de alb. În practică, lăsați televizorul pe Standard sau activați funcția AI pentru imagini, care modifică automat setările în funcție de ceea ce faceți (dacă deschideți fotografii din playerul foto, comută și panelul pe modul cel mai bun, de exemplu).

În ce privește bleedingul de lumină pe la îmbinările cu carcasa sau zone mai puțin luminoase pe la colturi, n-am observat astfel de efecte nedorite pe modelul testat de mine în utilizare normală.

Sunetul este bun, clar și puternic, dar nu remarcabil pentru că-i lipsește bass-ul. Diagonala de 65 de inchi a modelului testat de mine a fost suficient de mare încât să ofere senzație clară de spațialitate stereo, separarea canalelor fiind foarte ușor de observat cu urechea. Este un efect bun al dimensiunii totale.

Dacă mi-aș lua un astfel de televizor, aș căuta să montez alături de el un subwoofer, ca să obțin și joase puternice pentru experiența completă audio-video. Unul dintre porturile HDMI este compatibil eARC (audio return channel), un sistem care sincronizează mai bine sunetul cu imaginea pentru a nu apărea decalaje dacă, de exemplu, dai sunetul afară printr-un sistem complex de difuzoare externe,

INTERFAȚĂ ȘI FUNCȚII SMART TV

Smart TV, WebOS 4.5 la bord, procesor puternic care duce totul. Cum majoritatea funcțiilor smart TV se bazează pe Internet, încep prin a spune că există conectivitate inclusiv 802.11ac și că aceasta a funcționat fără probleme. Netflix, chiar și în cel mai puternic mod, are nevoie de maxim 20 Mbps, iar YouTube m-a dus la 60 Mbps în unele clipuri.

Dacă ați văzut televizoare LG cu WebOS, știți la ce să vă așteptați. Meniul principal apare ca o bandă de pictograme în partea de jos a ecranului, bandă ușor de configurat cu aplicațiile și în ordinea dorită, ar acum mai vine cu o șmecherie foarte bună: un hover cu cursorul telecomenzii pe o pictogramă deschide o a doua bandă (în acele programe care sunt compatibile) cu recomandări sau alte scurtături utile.

Pentru Netflix, de exemplu, pot găsi acolo opțiunea de a relua show-ul la care m-am uitat recent, plus alte recomandări. Treaba asta îți economisește câteva secunde, poate și mai mult, permițându-ți să te duci încă din meniul principal la opțiunea dorită.

Magazinul de aplicații le include pe cele clasice precum Netflix, HBO Go, Amazon Prime, Rakuten șamd, plus unele meteo și de știri, plus diverse jocuri ce-mi amintesc de cele foarte simple de pe console foarte vechi. Am descoperit cu această ocazie că există și o aplicație Spotify pentru televizor, bună pentru cei care vor să pună muzică pe acesta.

Telecomanda Magic Remote integrează acel sistem de mouse virtual care funcÈ›ionează foarte precis, adică o miÈ™ti prin aer È™i se miÈ™că un cursor pe ecran, ceea ce face foarte simplă navigaÈ›ia prin meniuri, introducerea de parole È™i alte asemenea activități “smart”. Sincer să fiu, n-aÈ™ mai lua televizor fără aÈ™a ceva, este foarte utilă în aplicaÈ›ii precum netflix È™i YouTube, unde ai de navigat în toate direcÈ›iile prin meniuri È™i pictograme.

Aceeași telecomandă are și buton Netflix dedicat, o idee bună. Are și buton Amazon Prime dedicat, ocazie cu care mi-aș dori să aibă butoane configurabile din interfața televizorului, astfel încât să poți pune pe ele ce programe vrei tu (și în practica vreau doar HBO Go și YouTube).

Apropo de partea smart, procesorul mai rapid își face și aici simțită prezența. Mă enervează pe televizorul meu actual (tot LG, dar un model de vreo 5 ani cu WebOS 2.0) că Netflix merge un pic greu când tot vrea să încarce trailere de câte ori navighezi prin show-uri și credeam că problema este de la net și latența de a încărca un clip. Problem, se pare, este de la puterea de procesare; pe 65SM9010 totul zburdă, navigația este foarte fluentă, acele trailere se încarcă imediat.

Dincolo de aceste aplicaÈ›ii, televizorul include È™i un browser web care se miÈ™că bine È™i a randat corect câteva site-uri încercate de mine, plus un player foto-video. Aici ar mai fi de lucru, în sensul că fotografiile sunt afiÈ™ate corect, dar sunt puÈ›ine opÈ›iuni de vizualizare, este greu să scapi de modul “slideshow automat” sau să dai un zoom într-o fotografie È™amd. Oricum, să-È›i vezi fotografiile de vacanță pe un televizor de 65 de inchi este foarte plăcut.

Pe partea de player video am spus deja că a funcționat bine orice clip i-am dat să încerce, filmat de mine sau descărcat de pe Internet, nimic de comentat aici.

Mi-a plăcut È™i o funcÈ›ie de galerie de artă. Televizorul include vreo 5 tipuri de galerii (unele trebuie descărcate de pe net, dar durează câteva secunde) ce transformă televizorul într-un soi de tablou. Există o galeria cu tablouri È™i mai multe cu fotografii, unele de artă, altele pe tema “primăvara în culori”, bune de pus ca un soi de screensaver atunci când vrei asta.

Îmi plac astfel de funcții, mai ales că fotografiile vin cu rama necesară pentru a părea tablouri.

Opțiunile de configurare a televizorului sunt grupate în două meniuri, unul simplu pentru rapiditate, altul avansat unde le poți găsi pe toate. Interfața este disponibilă și în română, iar 95% din traduceri sunt bune și deci și cei fără mari cunoștințe televizoristice pot înțelege ce modifică pe acolo. Restul de 5% suferă de problema traducerilor făcute pe tabel, fără produs în față, așa că traducătorul n-a putut înțelege bine contextul termenului pe care-l traduce.

Cele mai multe opțiuni sunt pentru imagine. Poate chiar prea multe, că poți regla individual fiecare parametru de culoare și nivelul fiecărei funcții de îmbunătățire a imaginii, de poți petrece o zi acolo.