Domuri de sticlă și problemele din afara lor

Oamenii care comentează cu cea mai puternică indignare cazul Caracal fac parte din bula București, capitala țării, unde lucrurile merg bine față de restul țării.

Bula asta se vede în așteptările pe care oamenii le au în general. Prea multe corporații cu oameni frumos îmbrăcați și badge la gât, prea multe meetinguri puse în calendar, prea multe mocha caramel latte și brunch-uri cu ouă poșate creează cumva impresia că sigur toți românii trăiesc la fel, că așa este viața oriunde în România.

În București, oamenii sunt cel mai indignați când curierul întârzie o zi cu marfa comandată online, din metrou, de pe aplicația dedicată a magazinului. Sau de 3 minute de manele la un festival cu 60 de ore de muzică sau de faptul că sunt prea multe borduri la marginea străzii.

Este ușor să uiți, în aceste situații, că în restul României nu sunt deloc borduri, ba chiar nu sunt trotuare, ci doar noroi la marginea unui drum vechi. Că la 60 de kilometri de București este o sărăcie lucie, cu bordeie de pământ și acoperiș din bucăți de tablă găsite cine știe pe unde. Că majoritatea satelor și orașelor sunt căpușate de corupție și incompetență ce le țin blocate în evul mediu (mai țineți minte acest reportaj?), că oamenii nu au sau nu vor să muncească, că cel mai popular loc este birtul din sat și tăria sa cea mai ieftină, că votul se vinde pe o sticlă de ulei și un pui, că defectarea frigiderului sau a televizorului—dacă există, că stăm slab în astfel de statistici—este o tragedie pentru care familia plânge o săptămână.

Oamenii din bula București așteaptă un fel de profesionalism corporativ și din partea celor care sunt atât de departe de o astfel de viață socială încât ar putea la fel de bine să fie pe Lună, nu tot în România.

Îmi aduc aminte cu amuzament ce uimită și indignată a fost Matilda acum câteva săptămâni, când a început școala de șoferi, iar la pregătirea teoretică a intrat un profesor în clasă și a zis “hai, notați ce vă zic eu” și a început să dicteze turuind. Iar apoi făcea mișto de cursanții care nu răspundeau bine în chestionarele care se fac acolo, ca pregătire. Dar cum să mai fie așa un curs?! Unde se mai predă așa, vreodată, mai ales pe bani și cu adulți în sală?!

Și eram aici în București, nu cine știe în ce colț de țară.

Zilele trecute, un psiholog spunea la Digi24 că trebuie educați mai bine copiii ca să nu se urce în mașină cu necunoscuți. Mi s-a părut ireal.

Oare ce crede, că fata din Caracal a fost păcălită ca să se urce în mașină cu criminalul ei? Nu, autostopul este un mod de viață, e singura metodă de a ajunge la oraș sau înapoi la tine în sat. Dacă am reținut bine, se ducea sau venea de la meditații, că profesorul era în altă localitate.

România este în paragină. Ne-am obișnuit cu Uber (și ce indignare dacă șoferul nu vine în 4 minute, ci în 8!), dar în restul României nu există nici măcar transport în comun normal între sate, că autoritățile locale n-au bani de așa ceva. Poate doamna psiholog s-a uitat prea mult la filme și are impresia că toți copiii din România circulă cu autobuz școlar, iar la trecerea de pietoni apare un funcționar al școlii care oprește traficul în timp ce copiii trec fericiți, mâncând câte un măr roșu, spre o școală modernă?

Sau Poliția Română, să nu-i uităm pe polițiști. Am văzut multă uimire când s-a aflat că aceștia au spus familiei fetei dispărute acum 2 luni că poate a fugit cu un Făt-Frumos, în loc să investigheze cazul.

Păi de unde credeți că provine majoritatea acestor polițiști? Credeți că din mediul corporatist în care un project manager le împarte task-uri prin Slack, iar ei văd asta ca pe o provocare ce i-ar putea ajuta să avanseze în carieră, să se facă remarcați pe floor? Credeți că din când în când merg la cursuri de customer service sau traininguri privind hărțuirea sexuală, iar trimestrial fac o simulare de incendiu cu evacuare?

Nu, sunt tot oamenii din România aflată în paragină. Nu se ridică deasupra ei, nu sunt mânați în luptă de vreun crez privind dreptatea și onoarea. Sunt tot oamenii care preferă o băutură la birt, care consideră că femeile sunt curve, care au același chef de muncă (sau lipsă de) precum toți ceilalți din jurul lor. E un job și atât, iar omul care-l face a fost modelat și crescut de același sistem ca și cei pe care-i anchetează, iar meseria a învățat-o într-o Academie nelipsită de scandaluri și corupție.

Și cum, vecinii criminalului știau că acesta este violent și sadic cu animalele, dar totuși nu au raportat asta niciodată?! Păi cui să raporteze? Poliției de mai sus? Ce să raporteze, când asta face parte din normalitatea vieții la sat într-o Românie aflată în paragină?

Ați uitat sute de știri despre animalele chinuite de diverși? Ar fi bune acum niște sute de știri despre câți dintre aceia și-au plătit și amenda primită cu acea ocazie, dacă au primit una. Ați uitat sutele de știri despre crime la beție? Despre sclavie sau copii vânduți? Despre violuri făcute fără nici un gând la consecințele ulterioare?

Face parte din viață. Îți bați nevasta, o pui la cratiță, bei constant ceva tare de la PET, îți înjuri câinele dacă latră prea tare, îți învinețești copiii când strică ceva prin casă, înjuri autoritățile imediat după ce le accepți găleata, ți se pare că toți te dușmănesc, că toți au mai mult ca tine, iar tu n-ai avut noroc în viață. Auzi la televizor că țara a fost scoasă din noroaie și le mai zici un ” ‘tu-vă muma’n cur de hoți” înainte de o nouă gură de tărie și apoi mergi acasă; Doamne ferește să nu fie masa gata sau să comenteze vreun copil ceva, că ești un car de nervi și vrei să-i descarci pe cineva.

Nu zic că toți românii sunt așa, nici pe departe, dar astfel de fapte încă se întâmplă suficient de des încât să nu pară nimănui din jur uimitoare, șocante sau ilegale. Încă fac parte din “normalitate”.

Asta-i România. O țară în paragină din toate punctele de vedere, în care majoritatea oamenilor sunt nepăsători față de orice ține de comunitate și în care piramida lui Maslow pare să conțină o singură nevoie, cea de mâncare în burtă și băutură în pahar. O țară în care 50 de ani de comunism și 30 de ani de corupție puternică nu doar că i-au furat banii, ci au făcut oamenii să se închidă în ei înșiși și să nu dorească o viață mult mai bună, ci doar pâine și circ.

Treaba asta mi se pare extrem de greu de corectat. Rațiu zicea de 20 de ani, dar aceștia au trecut de mult. Eu cred că poate 50 de ani sau 100 de ani vor modifica mentalitatea oamenilor, îi vor învăța că poți fi cinstit și curat și muncitor chiar și dacă ești sărac, că primele trăsături țin doar de tine, pe când ultima și de alți factori pe care nu-i poți musai controla.

Un termen foarte lung. Unii români au înțeles rapid că vorbim de decenii de transformare (și asta dacă se va încerca transformarea, că momentan ne afundăm în paragină mai repede decât se ridică din ea câteva bule norocoase) și au emigrat, că nu vor să aștepte 50 de ani cu speranța că poate va fi mai bine. Alții au rămas pe aici, din diverse motive, adăpostindu-se în câteva bule precum București, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța șamd.

Ca-n filmele SF, trăim în domuri de sticlă din care se iese atât de rar încât credem că toți trăiesc la fel. Până la mare este autostradă, pe Valea Prahovei sunt vile la șosea, deci sigur toată România arată bine. Iar dacă sunt probleme undeva, se rezolvă cu un like și un protest cu pancarte amuzante.

Știrile despre țara de dincolo de bule ne șochează. Din păcate, pentru mulți soluția este să închidă știrile, că nu vor să-și strice ziua cu așa ceva, și să găsească ceva mai hazliu, mai ușor de privit. Prea puțini conștientizează problemele și vor să schimbe ceva pentru cei din jur.

Și pentru prima oară, mi s-a făcut lehamite și de imaginea lui Iohannis, la costum impecabil, în fața steagurilor, vorbind despre asta. Toată clasa politică, indiferent de parte și partid, a pierdut de mult contactul cu realitatea din România. Nu cred că mai au cum să o schimbe, ceea ce face impasul și mai mare.