Degustare de whisky: Monkey Shoulder, un blended bun

Am mai filmat un whisky: Monkey Shoulder, un whisky blended făcut de William Grant & Sons inițial dintr-un amestec de Glenfiddich, Balvenie și Kininvie. Monkey Shoulder (numit după o afecțiune a lucrătorilor din domeniu, am explicat în clip totul) dovedește că un whisky blended foarte fi foarte bun, că unii aveau impresia că este inferior single malt-ului. Costă 104 lei la Finestore.

Cred că am găsit și formula finală pentru astfel de clipuri. Îmi place cum arată unghiul, cât se vede din masa pe care am filmat, formatul clipului șamd. Mai sunt îmbunătățiri de făcut, dar e vorba de fine tuning, nu de modificări mari. Îmi place mult ideea, e ceva nemaifăcut până acum în România, din câte știu eu.

Alte episoade:

1. Glenfiddich de 26 de ani
2. Nikka From The Barrel
3. Jack Daniel’s Single Barrel clasic versus Rye

La episodul anterior m-a întrebat cineva în comentarii ce este un whisky bun. Dau mai jos răspunsul meu, că mi s-a părut bine scris, dacă pot spune așa și iată că pot:

Pentru mine, gust bun înseamnă că poți identifica un număr mare de arome în el, adică este complex. O băutură complexă declanșează pe rând diversele tipuri de papile gustative de pe limbă, trimițând diverse senzații către creier.

Trebuie să se și potrivească între ele, să nu fie una prea intensă față de celelalte, să lase și un pic de loc de ghicit sau măcar să-ți dea senzații diferite în funcție de felul în care-l bei.

Contează și aftertaste-ul, post-gustul cum îi zice în română. Adică să-ți lase o aromă lungă în gură, nu să dispară imediat ce l-ai dat pe gât.

Cea mai bună analogie este cu mâncarea. Sunt sigur că ai mâncat friptură banală și friptură foarte bună. De ce foarte bună? Carne de calitate mai bună, gătită mai bine, poate condimente mai bune șamd. Sau sarmale bune și sarmale banale. Ce diferea între ele? Nu se știe, că arătau la fel. La fel și la băutură, unele te satisfac mai bine decât altele.

Dacă bei rar, câștigi mai greu experiență și din păcate este nevoie de un pic de experiență ca să-ți dai seama cum diferă aromele. Dacă vrei să faci asta, îți recomand:
– să bei comparativ, adică whisky de 50 lei sticla și de 150 lei sticla. Jack normal vs Single Barrel; sau orice whisky de 50 de lei versus un Glenfiddich 15 ani care costă tot cam 150 lei etc.
– să pui un pic de apă, câteva picături, ceea ce-i reduce un pic tăria care uneori blochează papilele și atunci îl simți mai bine.
– bea-l simplu sau cu gheață, nu în combinație cu alte băuturi. Ca o regulă de bază, un whisky de peste 100-150 de lei n-ar trebui combinat cu altceva, e păcat de el.

Matilda, de exemplu, nu bea whisky sau o făcea foarte rar și i se păreau toate la fel. I-a prins bine o excursie în Scoția, unde majoritatea restaurantelor au meniu de degustare. Primești 5 pahare diferite (toate din zona X sau toate afumate sau…) și le guști pe rând și-ți dai seama imediat de diferențe. De atunci a mai prins ceva drag de ele.

Apropo de Finestore, pun mai jos și turul de magazin pe care l-am făcut la ei, în Aerogării 2-8.

Abonează-te: http://bit.ly/2RBcHBg