Cum am zburat cu noul Airbus A220-300

Anul trecut, Airbus a anunțat că preia majoritatea în proiectul avioanelor Bombardier CS100 și CS300 fabricate de firma canadiană și că le redenumește Airbus A220-100 și respectiv A220-300. Airbus are nevoie de avioane mai mici pentru zboruri regionale (sau unde nu se strâng suficienți pasageri, că avioanele au autonomie de câteva mii de kilometri) și, în loc să le dezvolte singuri, au apelat la Bombardier. Boeing face același lucru printr-un parteneriat cu Embraer.

49 de aeronave A220-300 au fost livrate în întreaga lume, așa că nu mă așteptam să văd unul chiar în România, dar iată că zboară și aici. Am călătorit București-Munchen și înapoi cu A220-300 ale Lufthansa, chiar dacă pe avioane scrie Air Baltic. Compania germană a închiriat câteva astfel de avioane de la letoni, cu tot cu echipaj. Compania letonă Air Baltic a fost primul client european de A220-300 în vara anului anterior, așa că avioanele sunt foarte noi.

Cel cu care am zburat eu arată ca mai jos, doar că eu am zburat cu YL-CSM și YL-CSN.

By Anna Zvereva from Tallinn, Estonia – Air Baltic, YL-CSA, Bombardier CS300, CC BY-SA 2.0, Link

În interior, A220-300 are o configurație 2+3 scaune pe rând în Economy. Scaunele sunt subțiri, confortabile, chiar spațioase pe lățime, iar cotierele se pot ridica integral. Mi-am luat în ambele zboruri locuri pe rândul de Exit, așa că am avut loc mult la picioare, dar nici restul locurilor nu păreau înghesuite. Culoarul, de asemenea, este mai lat decât la un A320.

Scaunele or fi confortabile, dar design-ul lor le face să aibă doar două mici buzunare, late cam cât un telefon mobil. Aș fi preferat un buzunar mare, în care poate ar încăpea o tabletă sau un laptop sau o borsetă. Există mult spațiu de bagaje, mai mult ca pe un Airbus A320 clasic, în special datorită utilizării noilor tipuri de dulapuri cu închidere de sus în jos. Nu știu cum se numesc exact, dar le găsiți și pe cele mai recente Airbus și Boeing și încap în ele bagaje mai mari pentru același volum total ocupat.

Fiecare rând de scaune are câte două ecrane mici, cam cât un phablet, pe care se afișează traseul avionului și cât timp de zbor a mai rămas. Dacă vreți să aflați prin alte metode poziția avionului în timpul zborului, citiți acest articol.

Zborul a fost plăcut. Avionul este mai puțin zgomotos decât un A320, după cum spuneam. Iluminatul este variabil, că au pus LED-uri multicolore, iar uneori reglează un alb cald, plăcut ochilor, plus că au un dimming plăcut. La toaletă n-am fost, că zborul a fost totuși scurt, iar vezica mea este încăpătoare.

Sunt și diverse probleme: măsuța este foarte mică, iar persoana care stă la culoar pe partea dreaptă, unde sunt trei scaune (locurile D, adică) are două probleme suplimentare:

• nu-și poate regla prea ușor ventilația, duza aceea de aer fiind cam la un metru distanță, deasupra locului de la fereastră. Te întinzi total peste pasagerul din mijloc ca să umbli la ea.
• ecranul acela este mic și greu de văzut.

Am rămas surprins și că nu au pus măcar porturi USB pentru încărcat dispozitive.

Per total, însă, zborul este plăcut pentru pasageri. Sunt sigur că este un avion eficient și mi-ar plăcea să văd astfel de aeronave și în flota TAROM sau Blue Air, probabil ar fi mult mai potrivite pentru zboruri scurte. În A220-100 încap cam 116 pasageri, în A220-300 cam 135 de pasageri, probabil mai mult în configurații low-cost, adică le-aș vedea înlocuind cu succes acele ATR-uri vechi și ar putea dezvolta compania cu zboruri spre destinații din zona aceasta a Europei.

Cât despre Lufthansa, de mâncat au dat un sandviș cu curcan (sau vegetarian) destul de bine, cu pâine integrală și ingrediente puse fără zgârcenie, plus băuturi diverse.