Plăcerea unui cuțit care taie bine

A devenit clar că-mi place să gătesc. Nu, nu mi-am deschis restaurant (ca o paranteză, pare un business foarte dificil chiar și când faci preparate bune), tot acasă o fac, dar mi-am dat seama asta despre mine într-un moment de introspecție.

În continuare nu-mi place să gătesc zilnic. Să faci două sau trei mese per zi, pentru că trebuie și așa are nevoie corpul, mi se pare demoralizant. Dacă mi-aș permite, aș comanda non-stop, mai ales de când s-au dezvoltat tot mai multe servicii cu mâncare uzuală, de zi cu zi, că nu poți mânca doar pizza sau mâncare chinezească.

Îmi place, în schimb, provocarea. Văd o rețetă interesantă și vreau să văd dacă o pot face și eu sau nu. Așa am învățat să gătesc vită (trebuie să fac și versiunea avansată a acelui tutorial) în diverse moduri, să fac un ciolan de porc cu carnea încă suculentă, dar cu șoriciul crocant, am luat acel Anova pentru a accesa o categorie diferită de moduri de a găti carnea, termometrul de cuptor pentru precizie crescută, ouă poșate, clătite americane, pâine făcută de mână șamd.

Odată făcut ceva, de obicei îmi pierd interesul. Bifez în carnetul meu virtual că știu să fac și asta și trec mai departe.

Am observat, în timp, că două lucruri ajută mult în bucătărie. Primul: rețetele scurte, maxim 30 de minute de bucătăreală. Nu cred că voi face vreodată cozonaci. Al doilea: instrumentele potrivite pentru fiecare activitate.

Am mai zis asta pe blog și mă refer chiar pentru fiecare activitate. Este important să ai tigaie de dimensiunea potrivită astfel încât sosul sau uleiul să fie într-un strat de grosimea potrivită,să ai un tocător care stă bine fixat pe masă, cuțite de calitate, tigaie de fontă, tavă de cuptor cu grătar pentru ca aerul cald să intre și pe sub alimente, spatulă de silicon, palete de diverse dimensiuni șamd. Mă felicit că am lumini LED sub dulăpioarele superioare din bucătărie pentru a ilumina blatul de lucru; fără ele pornite, chiar corpul meu face umbră, că becurile din tavan sunt în spatele meu, și asta mă enervează.

Se poate și fără ustensilele potrivite sau condiții bune de muncă, dar fiecare lipsă, fiecare mică frustrare legată de nepotrivirea uneltelor îți scade din plăcerea de a găti ceva.

De obicei, de ziua mea sau de Crăciun sau de ziua Europei sau alte ocazii când se dă cadou și sunt întrebat ce vreau, eu zic “nimic”. N-am niciodată idei, electronice am destule, hainele trebuie să le probez întâi pentru că am mâinile lungi. Dar anul acesta, când a venit ziua mea, am spus că-mi doresc un cuțit de filetat, cu lama de vreo 15 cm, genul cu care este foarte ușor să tai tot felul de tendoane, grăsimi și alte imperfecțiuni mici de pe o bucată de carne și am primit unul marca Zwilling exact cum trebuie (băi, și cum taie un cuțit de calitate!).

Am cerut și o tigaie de inox, că cele anti-aderente nu-s chiar bune la orice (aproape le-am eliminat de tot din utilizare) și o presă din fontă, că uneori mă enervează când carnea nu stă bine lipită de suprafața tigăii pentru un searing. Genul acesta de chestii mă fac mai fericit în bucătărie. Abia când totul a fost gata mi-am dat seama de adevărul propoziției cu care am început acest articol și de faptul că acum 10 ani nu știam să fac nici măcar o omletă.