Ce șansă are un independent într-un mediu politic?

Alegerile prezidențiale din Ucraina au fost câștigate cu 73% de Volodimir Zelenski, 41 de ani, de profesie actor de comedie. Este ca și cum în România ar câștiga alegerile Pavel Bartoș, să zicem.

Sunt foarte curios ce se va întâmpla cu Ucraina în plan intern și extern cu acest președinte. Va fi un test perfect, poate un exemplu ce va rămâne în istorie: poate un om fără pic de experiență politică să conducă o țară?

Personal sunt foarte sceptic. Un om poate fi foarte bine intenționat și pus pe treabă, iar popularitatea îi poate aduce voturile necesare pentru a ocupa o funcție importantă în stat, dar ce face odată numit acolo? Restul celor din jurul său sunt oameni politici, vin pe filiera unor partide și, mai important, cunosc jocul politic, compromisurile necesare, arta de a manipula și negocia prin spatele cortinei. Trag pentru propriul partid, nu au nici un interes ca un independent să arate că “se poate”.

Dacă mai ai și legi sau o Constituție ce nu-ți dă puteri depline, ci depinzi de consilii, parlament sau alte organizații în care toți oamenii sunt politicieni. O clasă aparte, în care restul sunt priviți ca niște intruși. Uitați-vă în România, unde o mare parte dintre parlamentari sunt de minim 10 ani pe acolo, unii chiar de după Revoluție. Oameni care, de 30 de ani, n-au mai făcut nimic altceva decât să fie “politicieni”.

În particular pentru Ucraina, parcă au mai încercat ei ceva cu un celebru boxer și țara nu s-a schimbat. Acum au un nou președinte care trebuie să gestioneze o criză economică internă, războiul din estul țării și restul problemelor, plus lupta cu restul clasei politice.

Chiar nu știu, există în lume vreun exemplu de succes al unei astfel de președinții?

Și nu vreau să zic că suntem condamnați să fim conduși doar de oameni politici, că altfel nu se poate, dar cred că metoda corectă prin care oamenii non-politici să ajungă la conducere este, totuși, să-și facă un fel de partid pentru a aduna în jurul lor suficient de mulți oameni cu care să colaboreze după câștigarea unor alegeri. Și eu, în particular, cred că mai trebuie și un pic de pricepere în zonă; poate niște studii politice, poate o pasiune pentru a înțelege afacerile interne sau externe, poate să fii “tehnocrat”.

Din senin așa… nu știu dacă se poate. Va trece și România prin asta. Există acum YouTuberi sau Instagrameri care pot mobiliza suficienți urmăritori pentru a câștiga un loc de europarlamentar sau de parlamentar, dacă nu chiar de primar. Ne va fi însă mai bine? Că România, cel puțin, are multe exemple de vedete (artiști sau create de la zero, cum era profesoara aia din Caracal) ce-au trecut prin Parlament și nu s-au remarcat prin nimic, cheltuind de pomană banii țării și asigurându-și doar o pensie călduță pentru bătrânețe.