Oare companiile cresc până când propria greutate le frânează creșterea?

Facebook a împlinit 15 ani. Compania este tânără după majoritatea standardelor, mai ales dacă avem în vedere că în primii ani a trecut printr-o etapă de găsire a propriei identități, de trecere de la mediul universitar și “thefacebook” spre calea care a adus-o în prezent.

Problemele din prezent cred că vă sunt deja cunoscute. Confidențialitatea datelor, posibilitatea de a influența opinia publică, raportul dintre cât beneficiezi tu de algoritmii rețelei versus cât beneficiază ei din algoritmii de analiză a utilizatorilor șamd au erodat încrederea în Facebook. Rețeaua nu mai pare un loc fun, unde intri cu plăcere, ci mai degrabă un rău necesar pentru nevoia de socializare a oamenilor, iar majoritatea vor să petreacă mai puțin timp pe Facebook, poate chiar deloc.

Mie toate acestea îmi arată și că este imposibil ca o companie să crească până la a acoperi întreaga planetă. Sigur, cifrele Facebook sunt oricum impresionante, cu aproximativ 2,3 miliarde de utilizatori în sistemul Facebook-WhatsApp-Instagram, dar creșterea acestui indicator, la fel ca și “distracția” sau relaxarea pe care o oferă rețeaua, s-au plafonat.

În fizică relativistică, cu cât un corp se apropie mai mult de viteza luminii, cu atât masa sa crește. Aproape de viteza luminii, masa devine infinită, fiind încă discutabil dacă respectivul obiect ar mai putea exista sau ar imploda.

Poate este la fel și cu companiile. Nu poți crește foarte mare deoarece un cumul de factori îți decelerează mișcarea. Unii factori sunt pur organizaționali, precum faptul că o companie mare se îngreunează singură cu proceduri și departamente și atunci lucrurile se mișcă mai încet.

Intervine apoi factorul politic. Dincolo de o anumită dimensiune, sunt sigur ca orice companie trebuie să intre în jocul politic și asta s-a văzut bine și în cazul Facebook, unde, dacă ați urmărit știrile din ultimii ani, ați văzut că Zuckerberg și-a cultivat tot felul de relații politice. Nu-i ceva de blamat. Când ai venituri de zeci de miliarde și ești listat la bursă, orice schimbare cât de mică a unor legi sau taxe înseamnă totuși un impact de zeci sau sute de milioane asupra business-ului propriu.

Mi se pare normal să vrei să poți trage sfori care să te avantajeze. De multe ori impactul este indirect, cine știe la a câta spiță, precum faptul că modificarea unor legi privind poluarea înseamnă norme mai stricte pentru centrele de date pe care le operezi. Nu sunt practici foarte etice, dar, în lumea reală, orice companie mare intră, pe față sau nu, în jocul politic.

Probabil cel mai mare factor este chiar opinia clienților tăi. Dincolo de un anumit număr, mi se pare foarte greu să ții echilibrul unei comunități. Unde trasezi linia fină între a cenzura un anumit tip de mesaje care este ofensator pentru un grup de oameni, dar fără ca alt grup de oameni să considere că le iei dreptul la liberă exprimare? Cum decizi ce este acceptabil și ce nu în privința a zeci de tipuri de conținut? Dar a zeci de mii de diverse probleme sociale din zeci de țări, etnii, știri, decizii șamd?

Mai mult, cum faci această moderare? 300 de milioane de fotografii sunt uploadate în fiecare zi pe Facebook. Se publică 510.000 de comentarii la fiecare 60 de secunde (sursa). Sunt imposibil de moderat toate, ai avea nevoie de zeci de milioane de angajați pentru asta. Sisteme automate? Sunt imperfecte, acest aspect a fost deja demonstrat. Moderatori umani? Nu fac față.

Apoi intervine și rea-voința companiei. În ultimii doi ani, s-a văzut că Facebook are un interes propriu de a-și analiza și chiar spiona cât mai bine utilizatorii nu pentru a le oferi acestora servicii mai bine personalizate, ci pentru beneficiul unor terțe părți.

Scandalul Cambridge Analytica părea mai degrabă o scăpare din partea Facebook, care a permis acces la date personale unei companii cu un algoritm foarte șmecher de prelucrare a acestora. Apoi însă, de-a lungul lunilor, au apărut detalii despre tot felul de înțelegeri pe care Facebook le avea cu diverse companii privind accesul la date, cu felul în care își analizau ei utilizatorii șamd.

Zuckerberg, dincolo de aspectul său de tocilar, începe să semene cu cineva care vrea să tragă multe sfori în toate domeniile posibile pentru a-și proteja și crește business-ul cu orice preț, de parcă n-ar fi deja suficient de mare și el suficient de miliardar.

Mă întreb serios cât va mai crește Facebook și cât va putea crește orice companie de acest tip, adică una care caută să devină un intermediar în cât mai multe aspecte ale vieții cotidiene. Zic asta ca să deosebim acest tip de companii de unele precum Coca-Cola, cu prezență în toate țările de pe planetă și în jur de 1,6 miliarde de băuturi consumate zilnic, dar care, în principiu, vrea doar să-ți vândă acea băutură și atât.

Personal cred că Amazon va fi o viitoare astfel de companie. O statistică din 2018 spune că 65% dintre gospodăriile din SUA au abonament lunar Prime pentru livrări mai rapide și restul beneficiilor. Adică nu că 65% cumpără de pe Amazon, ci 65% plătesc și abonament lunar pentru câteva beneficii în plus, o distincție importantă. Cu Amazon având și o infrastructură cloud de amploare, supermarket-uri, librării, smart home, zboruri spațiale, inteligență artificială, plus atât de mulți bani încât pot investi pentru a deveni un jucător principal în orice domeniu (se aude că intră în sectorul militar), e posibil ca peste 20 de ani Amazon să fie o companie globală mare și peste 50 de ani să-i vedem, ca-n filmele SF cyberpunk, că trag sforile și controlează o mulțime de țări. Sau poate pică și ei sub propria greutate, cândva.