Cum să verificați calitatea aerului în București

Poate că v-ați săturat de câte ori am scris despre poluarea din București, care-i printre cele mai poluate orașe din România, dar problema este gravă. Poluarea aceasta ne micșorează tuturor speranța de viață (cam cu trei ani, zic diverse studii) prin afectarea treptată și lentă a diverselor organe. Mai rău, până acum nu am văzut niciodată măsuri concrete luate pentru a combate poluarea; situația este complexă, autoritățile de la nivel regional și guvernamental par depășite de aceasta sau nu au curaj să ia măsurile nepopulare pe care alte țări le-au luat.

Am scris pe larg aici cât de poluat este Bucureștiul. Între timp, situația probabil s-a înrăutățit, că suntem din nou în având cu șantiere, spațiul verde s-a mai micșorat, mașinile sunt tot mai multe. Un raport recent spune că poluarea omoară timpuriu 23.000 de români în fiecare an.

Dacă vreți hărți în timp real, eu știu doar trei:

• Rețeaua Airly, care folosește senzori Philips montați în câteva locuri din București, dar din păcate nu și în centrul orașului.
• Rețeaua oficială a Ministerului Mediului, disponibilă la calitateaer.ro, în care nu am la fel de multă încredere pentru că nu știu cât de des se face mentenanța acelor senzori.
• uRadMonitor, deși mulți senzori sunt offline de ceva vreme.

Un pic de terminologie privind poluarea:

• PM10, PM2,5, PM1 – se referă la particule în suspensie, adică particule foarte, foarte mici, de ordinul 10 microni, 2,5 microni și respectiv 1 micron. Provin din diverse surse: praf de la șantiere, gaze de eșapament, gaze industriale, halde șamd și sunt compuse din carbon, metale grele (respirați plumb, mangan, cadmiu și altele), oxizi de fier, sulfați. Particulele acestea sunt suficient de fine încât intră prin nas și trec chiar și prin plămâni în sânge, de unde se depun în diverse organe ale corpului, iar multe sunt cancerigene. Limita zilnică 50 micrograme/metru cub, media anuală ar trebui să fie pe la 40 ug/mc, iar Uniunea Europeană cere țărilor să scadă spre 30 ug/m3 în următorii ani.
• NOx – de obicei NO2, dioxid de azot, dar și alți oxizi de azot. Provin în principal din motoare diesel și din alte procese industriale. Limita pentru media anuală: 40 ug/mc, se admit depășiri orare de 200 ug/mc, dar nu de mai mult de 18 ori pe an.
• CO – monoxid de carbon, provine tot din arderea hidrocarburilor. Limita: 10 miligrame/metru cub.

Citiți și raportul privind calitatea aerului în România pentru 2017 și urmăriți site-ul ANPM pentru când o apărea raportul pe 2018. Pentru diverse alte tipuri de hărți în timp real, citiți acest articol despre 5 hărți geeky, iar recent am scris cum să ajungeți la cele mai recente imagini din satelit. I love maps!