Cum să complici inutil o măsură bună

Birocrația statului român este misterioasă în multe feluri, probabil pentru că o mulțime de oameni trebuie să lucreze la stat plimbând hârtii.

Un exemplu perfect este cu introducerea gratuității pentru elevi pe transportul în comun STB din București. Până acum aceștia beneficiau de abonamente reduse doar cu 50%.

Eh, ca să circule gratuit cu autobuzul, elevii trebuie să meargă la centrele de reîncărcare STB și să prezinte carnetul de elev vizat pe anul în curs, cu CNP-ul lor trecut pe prima filă a acestuia, precum și cartea de identitate. Cei care nu au buletin, că încă n-au împlinit 14 ani, trebuie să ducă în schimb o copie după certificatul de naștere (sursa).

Trebuie să facă asta lunar. Li se va trece apoi, pe cardul de călătorie (sau poate pe un card special) un abonament cu valoare zero.

Nu pot decât să mă întreb de ce trebuie să mai treacă elevii prin așa ceva, lunar, în loc să se urce pur și simplu într-un autobuz și, dacă vine controlorul, să arate atunci carnetul de elev vizat. Iar controlorul, știind că pentru elevi există gratuitate, să treacă mai departe!

Adică exact cum fac pensionarii din București în acest moment, dar nu merg lunar după vreun abonament special redus 100%, ci arată controlorului talonul de pensie.

De ce se teme STB-ul de cere așa o verificare strică a actelor vizate de școală și a identității? Se teme că printre elevii reali se vor strecura și unii care au abandonat școala și—Doamne ferește și apără-ne de așa ceva!—vor circula fără bilet valid?

Care ar fi șansele să apară un asemenea scenariu, 0,05 la mie? În condițiile în care jumătate din călătorii din STB nu au oricum bilet valid, mai contează?

Chiar nu înțeleg cum poți lua o măsură bună, dar să complici atât de mult metodologia de aplicare, în mod inutil, deși ai precedentul pensionarilor și deci a metodologiei foarte simple de aplicare a aceleiași măsuri. Chiar nu-i nimeni în Primărie sau STB care să ducă până la capăt o idee sau să sugereze una mai bună? Cât de incompetenți sau nepăsători sunt?!

Îmi aduc aminte de un alt moment la fel de tâmpit. Era ziua alegerilor, nu mai știu care, și li s-a dat gratuitate studenților pe tren. Dar, din nou, aceștia nu puteau pur și simplu să se urce în tren și să-i arate controlorului legitimația de student sau pur și simplu faptul că au sub 26 de ani (chiar nu mai conta câți erau de fapt studenți, în acea zi), ci au fost nevoiți să stea la o casă specială de bilete ca să li se emită un bilet pe zero cu care să călătorească. O singură casă plus coadă lungă = mulți au pierdut trenurile.