Am început să facem clătite americane pufoase (pancakes)

Am început să facem acasă clătite în stil american, pancakes cum li se zice, adică mai grosuțe și mai pufoase, pe care le mâncăm punând deasupra sirop de arțar, iaurt și/sau fructe. Mi se par mai versatile decât cele clasice. Dacă citiți acest articol sâmbătă dimineața, probabil fac unele chiar și în acest moment.

Nu mai țin minte cum am ajuns să fac așa ceva. Inspirația a venit de la clătitele de la Frudisiac, care sunt foarte bune (serios, dacă mergeți acolo, luați o porție – o puteți cere de la început împărțită în două farfurii, ceea ce e chiar mai bine ca proporții) și de prin vacanțe, unde mâncam la micul dejun prin hoteluri, apoi am vrut să văd dacă-mi reușesc și mie.

Pentru rețetă, am început de la cea a Jamilei și cu câteva trucuri văzute într-un clip Tasty pe care am început să le aplic, plus cantități modificate. Pentru o porție de două persoane (în total cam 8 clătite cât palma), este suficient să folosiți 100 de grame de făină și 100 de grame de lapte bătut și un singur ou.

Practic este așa: într-un bol amestecați 100 grame făină cu o linguriță de bicarbonat, o linguriță de praf de copt și poate o lingură de zahăr. În alt bol amestecați 100 grame lapte bătut cu un gălbenuș de ou și vreo 80 grame de unt topit. Puneți bolul cu lichid peste cel cu făina, amestecați iar, iar la final adăugați și albușul oului.

Câteva explicații. Laptele bătut face aluatul mai pufos, cum trebuie să fie, și este cel mai apropiat lucru de ceea ce americanii numesc buttermilk. Eu folosesc mult mai puțin zahăr decât zic rețetele și mult mai puțin unt decât se recomandă, că nu țin să bag grăsime fără un motiv bun.

Clătitele acestea americane mi se par foarte simplu de făcut pentru că nu prea poți da greș. Eu cântăresc doar făina și laptele, în rest pun la ochi. Am adoptat trucul de pe Tasty care spune să amesteci întâi gălbenușul, iar la final de tot să adaugi și albușul.

Consistența finală a aluatului este importantă. Acesta trebuie să fie dens, dar încă fluid, astfel încât în tigaie să se niveleze singur, dar nu să nu se răspândească pe o suprafață mare, ci să rămână grosuț. Este greu de greșit. Dacă-i prea dens la final, mai adăugați un pic de lapte bătut în bol; dacă-i prea fluid, adăugați un pic de făină. Ar trebui să fie ca mai jos sau poate un piiiic mai fluid de atât.

După ce îl pun în tigaie, pun și fructe în el. În tigaia mare îmi încap cam 3-4 astfel de clătite, iar în prealabil încălzesc cuptorul la 75 de grade și clătitele gătite le pun înăuntru, ca să rămână calde până sunt gata toate. Cu totul, nu cred că-mi ia mai mult de 15 minute.

Se pot orna cu iaurt, sirop de arțar, fructe, dulceață și o combinație de acestea. Poate cândva îmi va ieși și o cremă de brânză cum fac la Frudisiac.

Clătitele noastre tradiționale, așa cum le făceau dacii, nu ne mai plac!