3 probleme și 3 sfaturi pentru munca pe cont propriu

Felicitari!

De prin 2011 cochetez si eu cu partea asta, insa fondurile sunt “insuficiente pe persoana fizica” iar ca sa faci un switch radical cu rate la apartament, masina si copil, e mai greu 🙂

Momentan sunt ok, dar tot nu pot trece pe cont propriu, am nevoie de un venit constant.

Si eu am intampinat probleme, cu greu am gasit trolere asa mari ca sa incapa tot comisionul .

Referitor la niste comentarii anterioare referitoare la lipsa de feedback, eu chiar am crezut ca ai un job “normal” in restul timpului si nu ai timp. Poate te supara ca imi imaginam ca poti sa faci ce faci cu blogul tau doar in “timpul liber”, dar acum ma bucur ca nu e doar un hobby. More for me.
Imi place drumul pe care mergi (blogarind ma refer). Si intru relaxat pe pagina ta pentru ca ai ales sa faci continut fara shaming si fara hatereala gratuita. Mi-ar placea sa se dezvolte aici o comunitate mai stransa de comentatori, nivelul fiind clar mai ridicat decat al colegilor de peste gard.
Nu iti face griji ca mai suntem rai prin comentarii, asa ne-am obisnuit ca se face. Revenim tot timpul.

Si, bai colegi vizitatori, hai sa fim si noi mai activi si sa venim si noi cu feedback constructiv cat de des putem. Omul asta chiar munceste.

problema cu durerea de ochi o am si eu. Monitor bun, ochelari etc dar munca prea multa trece peste ele

În realitate, treburile ”pe bune” trebuie să fie alimentate de către cheițe de aur.

Nu știu de nicio poveste de succes în care unul din garsonieră să devină multi-miliardar într-un deceniu.

Noi, românii, încă rămânem (și poate o să stăm, ăsta e coșmarul suprem) la stadiul de pigulitori pentru că, până la urmă, dacă eu vreau să deschis o uzină de produs mașini (autovehicule), fără să am cunoștiințe de inginerie, cine să mă ajute să-mi îndeplinesc visul? E ridicol și foarte detașat, dar faptul că nu există acel fighting chance (pe bune), atunci așa se face un fallout/cascade effect amestecat cu efectul domino

Cam așa și aici cu freelancing-ul. E o piguleală constantă sau cu intermintențe. Atunci când îți iese, îți iese, no problem… dar procedura e ca în Limbo și după niște ani, ajungi să-ți pui în cap întrebări de genul dacă s-a meritat uzura pe anii ăștia când puteia să te mulțumești cu mult mai puțin.

Recopeiz un comentariu pe care i l-am scris lui Cetin fiindca nu e aproape nimic de schimbat:

Singurele business-uri care au `succesuri` sunt alea care au spatele asigurat in mod sinecurist, nomenclaturist, sau pe baza de cheite de aur la resurse infinite/indefinite (gen inner-party relations si masina de inventat bani la propriu din tastatura).
Cam si de aici se poate trage o concluzie analogica, in caz ca cineva mai ramane nedumerit, de ce e multa ofuscatie cu coruptia din Romania: aceasta consta in faptul ca acele cheite de aur pentru succes sunt in continuare neimpartasite si, in consecinta, nu sunt accesibile; iar oricine care vine cu o idee, cu un proiect, cu ceva, e dat la o parte si devine ”luzărul perfect” (s-o citez pe Sidonia Bogdan) chiar dinainte sa inceapa. Prin urmare, unii raman bogati, restul se descurca cum pot.

Restul sunt servicii menite pentru online, fara facilitati si astea sunt temporare care devin povesti pline cu amaraciuni ale oamenilor, de care soarta proprie a fost dinafara controlului lor.

Ceea ce nu ne ramane de concluzionat faptul ca momentan, in Romania, nu se vrea sa se faca…