Review: PlayStation Classic este remake-ul consolei de acum 24 de ani

Subscribe: http://bit.ly/2RBcHBg

La 24 de ani de la lansarea primului PlayStation, Sony a scos pe piață un remake al consolei, numit PlayStation Classic, iar pachetul include 20 dintre cele mai bune jocuri de PS, două controllere și, desigur, consola în sine. Costă 300 de lei cu totul la eMAG și Altex, un preț valabil câteva zile; la lansarea din decembrie a costat 500 lei.

Specificații PlayStation Classic:

• 20 de jocuri deja integrate, fără posibilitate de extindere
• ieșire HDMI, scoate video 480p sau 720p
• două controllere incluse, conectivitate USB
• alimentare prin microUSB
• dimensiuni 149 x 33 x 105 mm, greutate 170 grame pentru consolă
• alte informații găsiți pe site-ul oficial

CE INCLUDE PACHETUL

Cutia, destul de micuță, include următoarele:

• consola
• două controllere cu cablu USB de aproximativ 1,5 metri integrat
• cablu HDMI-HDMI
• cablu USB-A la microUSB pentru alimentare
• manual în română

Sunt fericit că include două controllere (PS3 și PS4 vin cu un singur controller în pachetul normal, de exemplu). Nu include însă alimentatorul de priză, dar funcționează cu orice alimentator USB ce scoate 5 volți cu 1 amper. Eu am alimentat consola de la un încărcător de telefon.

CUM ARATĂ

Consola imită destul de bine aspectul general al primului PlayStation, dar desigur fără a avea porturile aceleia, că pe vremea aceea nu avea USB și nici HDMI. Este foarte mică și foarte ușoară (140 de grame, mai ușoară decât multe telefoane mobile), ceea ce o face și foarte portabilă; poți lua foarte ușor la tine consola și un controller pentru a te juca în vacanță sau într-un weekend la rude.

Are două porturi USB orientate spre jucători, iar în partea opusă se găsesc portul HDMI și portul microUSB pentru alimentare. Pe partea superioară are trei butoane: Power, Reset și Open. Reset este cel care salvează un joc și apoi te duce în meniul principal al consolei, iar Open simulează de fapt închiderea și deschiderea unității de disc a primei console pentru acele jocuri ce erau livrate pe mai multe CD-uri și deci cer și acum să introduci următorul disc.

Ca fapt divers, față de primul PlayStation are suprafață cu 45% mai mică și un volum cu 80% mai mic, iar greutate i-a scăzut de 10 ori. Mie îmi place că, deși puteau face o carcasă absolut banală, nu doar că i-au păstrat aspectul general inițial, dar are inclusiv mici detalii stil easter egg. De exemplu, deasupra porturile USB scrie “memory card”, deși nu se folosește așa ceva, iar într-o parte am găsit și ceea ce pare a fi o ușiță, dar n-am reușit să o deschid și nu cred că se poate, de fapt, deschide.

Ventilația se face prin lateral și în prin partea inferioară. Dacă vă interesează hardware-ul, se pare că folosește un procesor MediaTek MT8167A, care-i bazat pe ARM Cortex-A35 cu patru nuclee tactate la 1,8 GHz și un modul grafic PowerVR GE8300. Are 1 GB memorie RAM și 16 GB stocare internă. Devine astfel clar de ce se poate alimenta cu succes de la un încărcător banal de telefon ce oferă 5 W la ieșire.

Controllerele cred că sunt chiar replici fidele cu cele originale de pe PlayStation, chiar primele variante, adică au patru taste direcționale în stânga, clasicele pătrat-triunghi-cerc-x în dreapta și încă patru butoane pe partea din față, fără joystick-uri (modele cu joystick-uri au fost lansate în 1997 pentru prima consolă). Sunt un pic mai mici decât controllerele moderne de PlayStation, dar m-am obișnuit rapid cu unul în mână. Cablul este integrat în controller și are cam 1,5 metri lungime.

Prețul destul de scăzut a fost obținut prin utilizarea unui plastic banal față de ce-i pe PS4, de exemplu, dar mi se pare un compromis bun.

JOCURI

În primul rând, trebuie menționat că PlayStation Classic este un adevărat plug-and-play, adică o pornești, alegi jocul și te joci. Nu se conectează la nici o rețea, nu faci conturi de utilizatori, nu tragi update-uri, nu se aprind luminițe șamd.

După cum spuneam, butonul Reset salvează jocul curent probabil ca o imagine în memorie și te întoarce în meniul principal al consolei, de unde poți lansa alt joc.  Butonul Open emulează introducerea unui alt cd-rom. Sunt jocuri (de exemplu Final Fantasy VII) care erau livrate pe mai multe cd-rom-uri și sunt momente când cer un alt disc. Decât să modifice întreg jocul pentru a elimina acele momente, bănuiesc că a fost mai simplu să emuleze deschiderea unității de disc.

Cele 20 de jocuri sunt:

1. Battle Arena Toshinden
2. Cool Boarders 2
3. Destruction Derby
4. Final Fantasy VII
5. Grand Theft Auto
6. Intelligent Qube
7. Jumping Flash
8. Metal Gear Solid
9. Mr Driller
10. Oddworld: Abe’s Oddysee
11. Rayman
12. Resident Evil Director’s Cut
13. Revelations: Persona
14. Ridge Racer Type 4
15. Super Puzzle Fighter II Turbo
16. Syphon Filter
17. Tekken 3
18. Tom Clancy’s Rainbow 6
19. Twisted Metal
20. Wild Arms

Pe unele le cunosc și eu, poate chiar le-am jucat pe PC. Final Fantasy 7 este unul dintre cele mai bune jocuri făcute vreodată, are o poveste excelentă și personaje memorabile precum Cloud, Aeris și Sephiroth; probabil vă va ține minim 50 de ore în fața televizorului. L-am jucat cândva cu mare plăcere și aș fi foarte încântat acum dacă aș putea-o convinge și pe Matilda să îl joace.

Jocul acesta, după vânzări de peste 12 milioane de unități, a popularizat pe plan mondial stilul RPG-urilor japoneze, a dat naștere și unui film de animație și—doamne-ajută!—cândva va vedea lumina zilei și acel remake la care Square Enix spune că lucrează. Eu de atunci am devenit fan la seriei FF (fiecare joc are altă poveste, cu alte personaje), în prezent chiar joc FF12.

Metal Gear Solid este un alt joc foarte bine vândut și care a generat o serie lungă de jocuri. A fost lansat în 1998, așa că are grafică ceva mai bună decât altele de pe consolă. Rainbow Six, bazat pe romanul omonim al lui Tom Clancy, este un shooter tactic în care vei petrece mult mai mult timp planificând o misiune, alegând waypoint-uri, echipamente potrivite și unde să arunci câte un flashbang. Trebuie planificate cu atenție pentru că, atunci când se trece la etape de execuție/first-person shooter, un singur glonț îți poate elimina un membru al echipei, Rainbow Six fiind foarte realist în această privință.

Practic, cele trei jocuri de mai sus sunt foarte cunoscute și împreună mi se pare că fac consola o afacere bună, asigurând sute de ore de distracție.

Mai sunt alte 17 jocuri. Sunt clasice jocuri de lupte, precum Tekken 3 (unul dintre cele mai bine vândute jocuri de acest tip din istorie) și Battle Arena Toshinden, jump and run-uri precum Rayman și Oddworld: Abe’s Oddysee și Jumping Flash, jocuri cu mașini precum Destruction Derby și Ridge Racer Type 4, aventuri, shootere și acțiune în Grand Theft Auto (ca să vedeți de unde a început seria), Resident Evil, Wild Arms, Persona șamd.

Mi-a făcut plăcere să încerc diverse jocuri de acolo. Mi-am amintit de copilărie. N-am avut niciodată PlayStation, nici nu știu câte au fost aduse prin România de fapt, dar mi-am adus aminte de jocurile de tip platform jucate pe arcade machines, de obicei cele cu jeton ce se găseau prin Mamaia sau alte stațiuni, sau de articolele pe care le citeam prin revista Game Over despre variantele de PC ale unor jocuri ce se găsesc acum și în PlayStation Classic, precum Rainbow Six sau Oddworld. Sunt unele jocuri, de exemplu Rayman,  unde nu-ți poți introduce întreg numele în salvare, ci doar 3 litere, exact ca în jocurile ce rulau prin sălile de jocuri.

Mi se pare că au făcut un mix bun, cum zicea o reclamă. Unele jocuri vor fi plăcerea copiilor mici (Rayman le va plăcea), altele sunt bune și pentru adulți. Câteva se pot juca și în două persoane, dar nu foarte multe. Puteți citi mai multe despre fiecare aici sau pe Wikipedia.

Partea rea este că, având în vedere vârsta jocului, toate cele jucate de mine rulau în raport de aspect 4:3, cum erau televizoarele pe atunci, cu bare negre pe lateral. În rest, emulatorul nu mi-a făcut probleme. Sper, însă, că toată lumea înțelege că jocurile au grafica și sunetul la nivelul primei generații de PlayStation. Doar consola este un remake, jocurile sunt aceleași și rulează într-un emulator bine făcut.