Am stat la taclale cu trei angajați Siemens din Cluj

“Uneori sunt prea obosit pentru ciclism și ies doar să alerg”, îmi spune Radu I., într-un moment de respiro într-o discuție despre cloud computing.

“Iată ceva ce nu auzi zilnic”, s-a gândit Radu D. (adică eu). Eu nu ies la alergat nici când sunt perfect odihnit.

Radu I. mi-a explicat apoi că face zilnic antrenamente specializate de ciclism, axate pe dezvoltarea plămânilor, de obicei pe un drum dintr-o pădure de lângă Cluj. Pe timpul iernii, când la temperaturi de sub 5 grade Celsius începe să se cristalizeze lichidul din genunchi (am căutat ulterior, probabil este vorba de lichidul secretat de membrana sinovială, cea care facilitează alunecarea diverselor părți ale capsulei genunchiului una peste alta), detașează roata spate și instalează restul bicicletei pe un dispozitiv din casă, pedalând acolo, mai puțin în serile când este obosit. Atunci, după cum spunea, doar aleargă.

Radu lucrează la Siemens, filiala din Cluj a uriașei companii, unde implementează proiecte legate de big data și structuri de date. Mai exact, este unul dintre oamenii ce ia date anterior stocate local și le migrează pe infrastructură cloud Amazon sau Azure, cu tot ce înseamnă această tranziție.

Sediul Siemens din Cluj, apropo, este în nordul orașului, în Liberty Technology Park, unde clădiri vechi, chiar istorice, din cărămidă au fost renovate și reconfigurate, unele corpuri având calificativul Breem Excelent în ce privește sustenabilitatea lor. Mi-a plăcut că au un gazon întins, tocmai bun pentru picnic, și inclusiv spațiu pentru grătar, ceea ce în București nu vezi prea des în zonele de birouri.

Câteva sute de oameni lucrează în acel sediu. Printre ei, echipa lui Radu I., specializată pe arhitectură de servere, pe proiectarea infrastructurii big data necesare diverselor proiecte ce le vin de executat, de obicei legate de analiză de date pentru diverse companii ale grupului Siemens, care activează în foarte multe domenii de la energie la medicală sau cea de transporturi (trenurile Săgeata Albastră, de exemplu, sunt de fapt Siemens Desiro SR 20D).

Echipa din Cluj lucrează cu colegi din Brașov, dar și din afara țării pentru a face totul de la proiectarea arhitecturii necesare fiecărui proiect în parte și până la provizionarea noii infrastructuri pe care o vor folosi beneficiarii finali în viitor. L-am întrebat ce unelte îi ajută și mi-a spus că Terraform și Ansible (varianta software, nu cea Ursula K. Le Guin…). L-am întrebat unde înveți să folosești astfel de programe și mi-a spus că la muncă, lucrând pe ele, câtă vreme îți place și domeniul.

O altă echipă, în alt departament din Cluj, asigură suport pentru cei ce fac proiectare 3D pe diverse proiecte și produse din întreaga lume, de exemplu fabrici Siemens din Germania, SUA, China sau India.

Sistemul este cam așa: proiectanții respectivi sunt “artiști”, vin la muncă să proiecteze. Înainte de asta, cineva trebuie să pună la punct software-ul utilizat de ei: să configureze un TeamCenter, care-i un soft de management pe toată viața proiectului, adică e folosit pentru a aloca proiectanți pe diverse componente, pentru a asigura trasabilitatea modificărilor șamd, și apoi NX, care-i principalul program de proiectare folosit de Siemens.

Valentin V., cu care am vorbit eu, asigură suport inclusiv pentru proiectarea în sine prin cursuri și se merge până la documentarea bugurilor și coduri de bune practici. Uneori proiectanții cer lucruri imposibile software-ului sau nu abordează corect operațiunile, iar Valentin și echipa lui îi învață cum să-l utilizeze corect. L-am întrebat și eu de unde a învățat el TeamCenter și NX: lucrând anterior pe ele, înainte de a se angaja la Siemens pentru a-i învăța pe alții să le utilizeze.

Din Cluj se face și IT Support clasic, pentru angajații Siemens din lume, în special în engleză și germană. Andrei S, care mi-a dat mai multe detalii despre acest aspect, mi-a spus că se asigură suport 24 de ore, 5 zile pe săptămână pentru diverse aplicații Siemens. Ar mai merge angajați câțiva, de fapt, dacă vă bate un gând să aplicați…

Am fost surprins de ce pasiuni “low-tech” au Andrei și Valentin, parcă complet opuse de munca high-tech din timpul zilei. Andrei, de exemplu, are un business cu ii și cămăși populare românești, cusute de mână. Sau, cum mi-a spus el, cos soția și bunica de 85 de ani, ceea ce mi s-a părut foarte frumos pentru păstrarea tradițiilor românești într-o vreme în care multe ii sunt produse la volum, poate în alte țări.

L-am întrebat dacă le vinde online și mi-a spus că nu. Sau nu încă. Eu mă așteptam să-mi răspundă că are magazin în cloud, cu analytics pe telefon.

Un calcul făcut de el spune că a petrecut 17 weekenduri în ultimul an pe la diverse târguri, vânzând aceste produse tradiționale prin metode la fel de tradițională, ceea ce pare un adevărat maraton de anduranță după muncă, având în vedere că are și doi copii mici acasă.

Valentin este pasionat de șah. Nu mă refer doar că știe cum se face rocada mică. Joacă șah din clasa a 10-a, este înscris la club și mi-a spus că, la capitolul șah, Clujul este un fel de centru al României. Există în oraș o academie de șah pentru copii, ba chiar se organizează tabere și alte asemenea activități.

În 2017, Clujul a fost gazda unui concurs internațional unde au fost prezenți 17 Mari Maeștri, inclusiv doi cu rating de peste 2700, adică un fel de super-eroi ai acestui sport: azerul Gadir Guseinov și neamțul Daniel Friedman. În 2018 au fost alte două open-uri acolo.

Din ce-mi spune Valentin, șahul are în România mulți fani, se joacă inclusiv prin mesaje de WhatsApp sau prin Facebook sau pe chess.com, chiar dacă nu țin minte când am văzut ultima oară o știre legată de asta prin mass-media.

Dacă vreți să lucrați la Siemens, cică oferă toate beneficiile esențiale: PlayStation 4 și tenis de masă în sala de relaxare, iau micul dejun împreună, organizează seri de film, ba chiar și câte un grătar pe afară. După cum vedeți mai sus, are și cine să vă învețe șah, dacă nu știți.