Poeziile de altădată despre Ceaușescu, Primul Bărbat al țării

Iată câteva cântece care acum sunt amuzante, dar în vremuri de altădată ar fi fost cântate de zor în această perioadă.

 

Pentru cei care duc dorul comunismului, iată mai jos o listă de poezii patriotice din acea perioadă, ca să reintrați în atmosfera plăcută a cultului marelui conducător și a soției sale, doamna noastră a tuturor.

Înainte de asta, știați că Moș Gerilă era varianta comunistă a lui Moș Crăciun, reprezentat de un tânăr muncitor ce aducea cadouri copiilor pe 30 decembrie? Zilele de 25 și 26 decembrie erau lucrătoare, că se încerca eradicarea tradiției Crăciunului, iar Moș Gerilă venea pe final de an. Frumos, finuț concept!

On to the poezii. Am bolduit eu titlurile de supererou primite de Ceaușescu, sunt amuzante. Iar dacă vreți să vizitați ceva frumos, vedeți articolul meu despre Casa Ceaușescu din Primăverii.

---

„Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă
Şi care mărturii de timp rămân,
Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,
Partidul nostru Comunist Român.

Şi-n fruntea lui cea limpede veghează
Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,
Inimă tânără şi minte trează,
În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat.

E Omul – Ceauşescu Nicolae –
Iubit ca steagul nostru tricolor,
Ca steagul roşu, limpede văpaie,
În zborul liber către viitor”
(Alexandru Andrițoiu)

---

Avem un barbat intre noi si lumina
ne luam din luminile ochilor sai
e bland ca amurgul sfintind Bucovina
si aprig ca Oltul vuind printre vai
pamantul acesta l-a dat, intr-o iarna
asa cum da iarba dintai, prevestind
schimbarea la fata a firii si-a vechei
suflari romanesti cu peceti de argint.

Si multe zapezi l-au albit pe la tample
si-atatea adanci nedreptati l-au durut
taind pentru noi partii largi catre viata
el steagul de foc tot mai sus l-a tinut
astfel si-a urmat Ceausescu destinul
cu-o dragoste vie de oameni in piept
astfel nu mai mira pe nimeni ca astazi
e falnic stejar si carmaci intelept.

Iubindu-si lucid si din inima tara
osteanul din el n-are tihna deloc
si pieptul si-l pune viteaz la fruntarii
si pace el vrea, si belsug, si noroc
inchin, dar, un cantec de slava in cinstea
acestui tezaur de minte si har
el, care, luptand ne-a redat demnitatea
de neam de eroi si popor legendar!
(Corneliu Vadim Tudor)

---

„În fruntea lui se află un om ca o făclie
Eşarfa Tricoloră îi freamătă pe piept
Istoria îl trece în cronici pe vecie
El simte româneşte, e brav şi înţelept
E ctitor de mândrie şi slavă preacurată
În dialog cu ţara şi cu destinul ei
Efigia îi este în aur încrustată
În Epopeea sfântă a puilor de lei

Acum, când naţiunea în strai de primăvară
Va celebra prin fapte nucleul ei vital
Ne vom ura din inimi, în zi aniversară:
Trăiască-n veci triada Partid, Popor şi Ţară!
Trăiască Ceauşescu, Erou Naţional!”
(Corneliu Vadim Tudor)

---

„El este România şi România El,
E conştiinţa Ţării într-o zidire dreapta,
Cu El Timpul-lumina ne este vie treaptă,
Cu El în cutezanţa ni-i fericirea tel.

Cînd spunem Ceauşescu se face pace-n lume,
Cînd spunem Ceauşescu, e primăvară-n grîu,
Cînd spunem Ceauşescu, e-o doina orice rîu
Şi Patria ne creşte statornică-renume
Şi dor ne este pîinea şi-oţelul ni-i oţel
Şi Limba românească ne ninge cu luceferi,
Ni-s anii Ev de aur şi-n împlinire teferi,
Căci Ceauşescu este Izbîndă şi Drapel.

El este România şi România El”.
(George Coandă)

---

„Un Om al ţării, pentru ea trăind
Din anii tineri – exemplar destin,
Visând, luptînd cu sacra dăruire
Pentru al ţării viitor senin.

Un Mare Fiu al patriei, slujind-o
Cu flacara celei mai mari iubiri
Dîrz comunist şi patriot vestit, cîrmaci al românescului destin
E Nicolae Ceauşescu omul
Al cărui gând e poartă spre sublim

Prin El, ca într-o inimă cît ţara,
Socialistul ritm, de măretii,
Incandescent şi pur, prin veac, strabate
Spre gloria eternei Românii”.
(Nicolae Dragoş)

---

Inima calda care bati in ritmul
Cel mai scump inimii romanesti,
Primeste astazi gindul bun al tarii,
In plina sanatate sa traiesti!

Surisul bun de pace si tandrete
sa-i fie soare cind e innorat
Fiindca vegheati in jurul tarii insasi
Veghind viata Primului Barbat.

Ca muncitoare intre muncitoare,
Tot muncitoare ati ramas si azi,
In inima purtind mereu dreptatea,
Si focul revolutiei tot treaz.
(Adrian Păunescu)

---

Este fiica prea iubita
A acestui brav popor
De luceferi strajuita
Si de steagul Tricolor

E Elena Ceausescu
Suflet nobil si vibrant
Mama buna, om politic
Si prestigios savant

Inteleapta-i este fapta
Nazuind spre viitor
Tot cu cinste sta in dreapta
Marelui conducator.
(Corneliu Vadim Tudor – 1984)

---

Port în inimă partidul
Port pe cap pălărioară
Şi la gât port tricolor,
Port în suflet România
Şi pe-al ei conducător.

Port în inimă partidul,
De nimic nu mă mai tem.
Sunt cuminte şi sunt harnic
Şoim al patriei mă chem.

Sunt fiul tău, partid, iubit părinte,
Ne-ai dăruit o ţară ca-n poveşti
Şi pentru ea cu dragoste ne creşti
Să o slujesc cu inima fierbinte.

Eu sunt un şoim al patriei în zbor
Şi tu mi-ai dat aripile acestea
Viteaz să mă înalţ spre viitor,
Spre luminoase, comuniste creste.

Pământ iubit, pământ al biruinţei
Pe care întâi lumina am văzut
Noi, şoimii patriei şi pionierii,
Îţi dăruim cu drag un cald salut.
(strofă dintr-o poezie a Șoimilor Patriei)

---

Oriunde merg,
În tot ce simt,
Alături ești,
Iubit Partid!

Ești școala nouă,
Cartea frumoasă,
Ești pâinea caldă,
Ce-avem la masă.

Ești câmpul verde,
Ziua senină,
Hidrocentrala
Ce dă lumină.

Trăiască Partidul Comunist Român!
(din Abecedarul de clasa 1)

---

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, “nu de justificări”,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ’72, ţin minte: “Acum ori niciodată!”

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
(Adrian Păunescu – 1986)

---

Închei cu imaginile de mai jos, luate acum vreo 5 ani dintr-un reportaj Digi24 despre închisorile comuniste:

Surse: Adevărul, Antena3, Citatopedia, Hotnews, Adevărul.