Explicația simplă a scandalului economic de ieri

Ziua de ieri a fost dezastruoasă pentru fiecare cetățean din România, dar asta prin chestiuni mai complicate, mai greu de înțeles de omul de rând. Culmea, i-am văzut pe unii bucuroși că statul le-o trage băncilor sau operatorilor telecom, deși impactul negativ cel mai mare va fi resimțit chiar de către cetățeni, indiferent de meserie, vârstă și zonă a țării.

Să le luăm pe rând.

CE ESTE ROBOR?

Este rata medie a dobânzii la care se împrumută între ele instituțiile bancare din România. Băncile se împrumută între ele, de obicei cele mari pe cele mai mici, că inclusiv băncile au nevoie de credite bancare pentru a se dezvolta.

BNR calculează ROBOR pe baza dobânzilor comunicate de primele 10 bănci din țară. Pe restul nu le mai ia în calcul.

Dacă banca A plătește dobândă băncii B, e clar că cetățeanul care a luat un credit de la banca A va plăti o dobândă și mai mare către aceasta, ca să rămână ceva bani și băncii A. Din acest motiv, rata creditelor persoanelor fizice depinde de ROBOR.

Guvernul vrea să introducă o “taxă de lăcomie” (nume oficial, e noaptea minții acolo) prin care să taxeze suplimentar băncile ce lucrează cu ROBOR mai mare decât niște niveluri setate de Guvern. Unde este problema? Păi sunt mai multe, dar o zic aici doar pe cea mai importantă:

Băncile, ca și oricine altcineva în lumea asta, n-au nici un chef să plătească dobândă mare altor bănci de la care se împrumută. Băncile și-ar dori și ele ca ROBOR să fie mic. Cum fixează atunci o bancă dobânda pe care o cere altei bănci? Păi simplu, ține de inflație și mersul economiei țării, iar în România inflația a crescut mult în ultimii doi ani (de la -0,5% la 4,2%), iar tot felul de semnale mixte și lipsa unei strategii și a unor planuri concrete din partea Guvernului aduc un risc suplimentar oricăror planuri economice în România.

Așa că băncile, în ton cu inflația și riscul de a face business, cresc dobânzile între ele, crește deci ROBOR, cresc deci ratele cetățenilor de rând.

Ce consecințe negative ar putea avea măsura de mai sus? Băncile vor intra în protecționism, vor crește dobânzile pentru noile credite, nu vor mai da așa ușor credite antreprenorilor ce-și doresc unul șamd. Economia întreagă încetinește, iar puterea de cumpărare scade.

Rata activelor bancare este, apropo, de 1,76%. Prin taxa de lăcomie, statul român vrea să ia 0,9%, adică practic jumătate din profitul băncilor. Care credeți că va fi consecința? Probabil că instituțiile bancare mici se vor închide sau retrage din România, cele existente vor transfera pierderea către clienți pentru a-și menține operațiunile, clienții persoane fizice vor avea mai puțini bani, clienții persoane juridice vor scumpi prețurile, plus tot ce ziceam mai sus.

Update: Guvernul a adoptat o OUG cu “taxa de lăcomie”, dar a scăzut un pic taxele. Pragul ROBOR peste care apare taxa este de 2, nu 1,5, iar nivelul taxelor scade, de exemplu de la 0,9% la 0,4%. În principiu, însă, toate cele de mai sus rămân valabile. Băncile nu pot controla ROBOR foarte bine, vor fi taxate, vor transfera pierderea spre clienții finali.

RETRAGEREA BANILOR DIN PILONUL II

Guvernul vrea să poți retrage banii din Pilonul 2, comisionând această operațiune. De asemenea, va limita și contribuțiile viitoare către pensiile private obligatorii, ținând mai mulți bani la buget.

Acesta este singurul motiv: vor mai mulți bani la buget.

Treaba asta ar putea părea avantajoasă pentru anumiți oameni. Sunt sigur că mulți se gândesc că ar putea scoate acum niște mii de lei din fondurile de pensie și să-și plătească cu ei vreo rată la bancă sau un concediu mișto. Poți face asta, dar renunți pe vecie la pensia privată obligatorie.

Practic, te-ai baza la bătrânețe doar pe pensia dată de stat, iar statul nu are bani. Sunt mai mulți pensionari decât contribuabili, tinerii pleacă din țară, peste 20-30 de ani problema va fi și mai gravă, iar pensia de stat infimă. PSD vrea asta. Să țină pensionarii prizonieri sărăciei, promițându-le din când în când că le mai dă 200 de lei la pensie, este metoda lor de a atrage voturi.

Mai apare o problemă. Sunt vreo 10 miliarde de lei euro(!) în pilonul II. De unde vor avea fondurile de pensii bani dacă, să zicem, românii vor dori să scoată vreo jumătate din sumă? Nu știu, dar asta ar putea duce inclusiv la căderea unor bănci, că nu poți găsi atâtea lichidități rapid.

Update: este chiar mai rău decât inițial. În textul final al OUG, banii se pot retrage din Pilonul 2 doar pentru a fi puși în pensia de stat. Nu înțeleg de ce ar face cineva asta. Nu doar că Pilonul 2 gestionează mai bine banii, dar, în caz de deces, aceștia rămân familiei, pe când pensia de la stat dispare odată cu decesul cuiva.

DE CE ESTE REA SCĂDEREA DE LA BURSĂ

I-am văzut pe unii bucuroși că a scăzut valoarea companiilor listate la BVB, că i-a lovit pe bogați, ba chiar zicând că oricum acele valori sunt fictive și că de fapt n-a scăzut nimic.

Or fi fictive (nu sunt, dar nu contează asta acum), însă valoarea unei companii la bursă este crucială pentru funcționarea ei. Când valoarea scade, compania nu mai are ușor acces la împrumuturi pentru dezvoltare suplimentară, acționarii pun presiune, extinderea se oprește și se trece la o perioadă conservatoare de “stat la cutie”.

Scăderea masivă a bursei transmite și un mesaj negativ companiilor ce-ar dori să investească în România: nu veniți aici, este un mediu instabil, codul fiscal se schimbă de pe o zi pe alta.

Ce înseamnă toate cele de mai sus? Locuri de muncă mai puține pentru că business-urile nu mai cresc, nu se extind; salariile nu mai cresc nici ele, din aceleași motive. Impactul negativ se va propaga în lanț, că nimeni nu profită la scăderea bursei, ci toți pierd, iar în capătul lanțului este mereu consumatorul final.

Nu vă bucurați niciodată de scăderea burselor. 3,1 miliarde de euro au fost șterse ieri de pe Bursa de Valori București.

PLAFONAREA PREȚULUI LA GAZE

Gurile rele spun că este un cadou dat marilor afaceriști din industria consumatoare de gaz, că are și partidul prietenii săi, și pentru a permite funcționarea CET-urilor de prin țară, care sunt neprofitabile.

Ați spune că plafonarea prețului gazelor va fi benefică pentru consumatorul final, dar se pare că nu este așa. Adică prețul gazului ar putea scădea, dar:

se vor închide exploatările costisitoare sau nu se vor deschide unele noi (de exemplu în Marea Neagră) pentru că statul plafonează gazele la un preț mai mic decât costul de producție. Asta ne va crește dependența de gaz importat, probabil de la ruși.

companiile care activează în industria gazului, dar și în alte industrii, vor scumpi celelalte servicii pentru a compensa pierderea din domeniul gazelor. Petrom, de exemplu, ar putea scumpi carburantul. Companiile ce oferă și energie electrică ar putea-o scumpi pe aceasta sau ar putea micșora costurile de operare.

Toate aceste măsuri înseamnă de fapt micșorarea economiei noastre, mai puține locuri de muncă și prețuri mai mari la raft. Ați văzut probabil notificarea Biziday de ieri: prețul energiei a crescut cu 14% într-o singură zi.

Da, știu, sunt companiile alea mari și bogate! Dar nu ele vor suferi, ci vor transfera aceste probleme consumatorului. PSD va avea ocazia să spună “iată, multinaționalele măresc prețurile la comanda statului paralel”, dar de fapt politica statului a determinat acea creștere.

Update: prețul a fost plafonat, plus că s-a introdus o taxă de 2% din cifra de afaceri. Experții spun că asta va falimenta chiar companii de stat, marii industriași vor fi avantajați, vom importa mai multe gaze în defavoarea producției interne, devenind și mai dependenți de Rusia.

TAXE MAI MARI PENTRU OPERATORI TELECOM

Aici e un pic de variabilă necunoscută. Crește de la 0,4% la 3% din cifra de afaceri o taxă ce se aplică doar dacă ANCOM nu-și acoperă veniturile anuale, dar în ultimii 10 ani și le-a acoperit mereu. Rămâne de văzut dacă se va aplica obligatoriu această taxă sau tot în funcție de realizările ANCOM atunci când va apărea textul final al ordonanței.

3% din cifra de afaceri, însă, este o sumă fantastic de mare, în jur de 100 de milioane de euro pentru cei patru mari operatori telecom. Acea taxă era gândită pentru ca ANCOM, ca monitor al domeniului, să-și poată susține activitatea, nu ca să facă un profit de sute de milioane de euro (pe care-l virează la stat, că de asta crește taxa).

Ce înseamnă asta? Că se pot șterge 100 de milioane de euro în investiții anuale în dezvoltarea rețelelor, în creșterea numărului de magazine, în dezvoltarea de noi servicii (la anul ar trebui să fie licitația 5G). Sau, ca să fie recuperați cumva acești bani, operatorii telecom vor mări prețul serviciilor (acum e cazul să vă bucurați dacă aveți abonament, că acela este fix, dar prepay-ul poate varia mult în viitor) sau vor face reduceri de costuri.

Update: statul vrea câteva miliarde de euro pe licențele 5G și pe prelungirea celor 3G, plus taxă pe cifra de afaceri (3%). Asta va micșora investițiile în rețea, iar costul probabil va fi transferat clienților, în cele din urmă.

CONCLUZIE

O simplă declarație despre niște planuri viitoare, nici măcar încă legiferate, a aruncat țara în haos. De ce? Pentru că, după toate pomenile electorale date de PSD și după toate măsurile ineficiente luate în ultimii doi ani, nu mai sunt bani la buget și este foame mare de bani. Pe lângă cele de mai sus, de exemplu, s-a anunțat înghețarea salariilor bugetarilor în 2019, iar orele suplimentare vor fi recompensate prin concediu, nu bani.

Guvernul, într-un acces de naționalism și “multinaționalele este diavolul”, spun că firmele mari au cifră de afaceri de miliarde, dar declară profit mic și nu plătesc taxe mai deloc. Așa că inventează taxe din piatră seacă și totuși efectele acestor măsuri sunt ușor de estimat: ritmul de creștere al țării va scădea, produsele se vor scumpi la raft, ratele creditelor vor crește, investitorii străini sunt speriați și alungați.

PSD profită oricum. Incompetența lor va fi mascată sub strigătele uzuale legate de statul paralel. Românii vor fi mai săraci peste câțiva ani, tocmai buni pentru a vota în schimbul unei găleți. În plus, tot scandalul curent a atras atenția de la o eventuală amnistie și grațiere.

Culmea: atât Dăncilă, cât și Teodorovici, au declarat anterior că nu vor fi creșteri de taxe în mandatul lor. Nu doar că au mărit taxele, dar au scăzut și valoarea companiilor. S-ar putea, totuși, ca efectul de recul să fie puternic, iar oamenii să fie enervați și de amnistie, și de creșterea taxelor.