Review Sony KD55AF9, un televizor de top

Am testat noul televizor Sony AF9 din gama Master. De obicei nu sunt foarte entuziasmat de posibilitatea de a testa un televizor (pentru că este un efort destul de mare), dar pe acesta l-am acceptat deoarece cu o săptămâna înainte citisem că un site de specialitate îi dăduse titlul de cel mai bun televizor actual, depășind concurenți de la LG și Samsung, așa că am fost și eu curios să văd cum funcționează un astfel de televizor.

Specificații Sony AF9 model KD55AF9:

• ecran de 55 inchi (139 cm) OLED, disponibil și în varianta de 65 de inchi (164 cm)
• Ultra HD 4K, ecran HDR compatibil HDR10, HLG și Dolby Vision, afișaj Triluminos cu diverse tehnologii de îmbunătățire (Motionflow XR, X-Reality Pro 4K, Object-based Super Resolution, Pixel Contrast Booster etc)
• sistem de operare Android 8, 16 GB stocare internă, Google Assistant
• 5 difuzoare, inclusiv subwoofer integrat, sunet surround, compatibilitate Dolby Digital Plus, Dolby Pulse, Dolby AC-4, DTS Digital Surround
• poate fi amplasat pe masă sau montat pe perete
• wifi 802.11b/g/n/ac, intrare Ethernet, bluetooth, chromecast
• 4 intrări HDMI cu HDCP2.3, 3 porturi USB, 1 intrare composite, 1 intrare RF, 1 ieșire audio digital
• clasa de consum B, consum standard 150 W
• dimensiuni 122,8 x 70,7 mm, cu stativul montat mai necesită minim 30 cm adâncime pe masă, greutate 30 kg cu stativ

Preț: 13.499 lei la eMAG. Mai multe informații găsiți pe site-ul oficial Sony.

INSTALARE ȘI ASPECT

Aici a fost singurul lucru care nu mi-a plăcut la televizorul Sony AF9. Ca formă, este gândit să arate precum o ramă foto, cu ecranul plasat direct pe mobilier și un stativ de mari dimensiuni și foarte greu funcționând ca o proptea, în spate.

Treaba asta are mai multe efecte negative. În primul rând, ocupă o amprentă mult mai mare pe masă, peste 30 de centimetri în adâncime. Înseamnă o mulțime de spațiu irosit, mai ales dacă respectiva masă este montată chiar lângă perete și totuși nu poți apropia televizorul de perete așa de mult precum în cazul altor modele.

Apoi, când ecranul se pune direct pe masă înseamnă că nu poți face ajustări ale poziției acestuia, iar poziția sa naturală nu este perpendiculară în jos, ci face un mic unghi; asta nu deranjează, unghiul de vizualizare oricum este foarte mare, dar veți observa că nu puteți monta un soundbar sub ecran, să zicem. Apoi, dacă vreți să rotiți televizorul ușor spre stânga sau dreapta, trebuie ridicat de pe mobilier și mutat cu totul, manual, iar greutatea totală este de 30 de kilograme.

Poate că acest design de ramă foto este elegant și se potrivește unei case în care televizorul este cumva montat în centrul camerei, pe un mobilier arătos, dar dacă-l veți apropia de un perete, atunci mai bine îl montați cu totul pe perete. În acest caz stativul-proptea rămâne rabatat, dar întreaga unitate oricum are o grosime considerabilă, peste 10 centimetri, și greutatea este foarte mare, deci asigurați-vă că folosiți un suport de perete corespunzător.

Ca instalare, stativul respectiv vine din două bucăți care se îmbină cu 3 șuruburi incluse în pachet. Este inclusă și un fel de husă pentru asta, ceea ce-i dă un aspect mai plăcut, mai futurist, ceea ce m-a făcut de la început să zic că televizorul este gândit să fie instalat în centrul unei camere.

Porturile sunt pe stativ, chiar în partea de jos a acestuia. Ecranul este foarte subțire, ca la majoritatea televizoarelor moderne de top, așa că stativul include electronica, porturile, chiar și difuzoarele și un subwoofer.

Telecomanda nu-i chiar cea mai bine gândită. În ciuda butonului mare Netflix, binevenit, restul butoanelor sunt destul de mici și înghesuite, în special cele Play/Pause pe care probabil că acum le folosim mult mai des.

CALITATEA IMAGINII ȘI SUNETULUI

Odată terminat rant-ul despre design-ul telecomenzii, să trecem la chestiunile unde excelează: imaginea este foarte bună, iar sunetul este excelent, cel mai bun pe care l-au auzit până acum pe un televizor.

Ecranul este OLED, rezoluție Ultra HD 4K și suportă principalele moduri HDR din prezent, adică HDR10, Dolby Vision și HLG. Cu excepția HLG, care este gândit pentru transmisiuni TV, de restul vă puteți bucura cu abonamentul de top de la Netflix, de exemplu.

Mai mult, pe YouTube sunt acum o mulțime de clipuri 4K și chiar 8K de calitate excelentă, dacă doriți să vedeți ce poate un astfel de televizor. Iată două canale care-mi plac: Jacob + Katie Schwarz, Phil Holland.

Cum spuneam, la partea video televizorul excelează. Culorile sunt vii, dar bine reglate pentru a nu părea artificială, negrul este negru adevărat, toate avantaje ale tehnologiei OLED. Luminozitatea maximă este mare, dar am văzut și televizoare mai puternice; chestia asta nu contează, însă, așa tare în utilizarea de zi cu zi pentru că nu cred că ține cineva televizorul la brightness 100% și și-ar dori chiar și mai mult.

Procesorul X1 Ultimate face o treabă bună cu upscaling-ul transmisiunii TV. Posturile HD arată decent pe acest ecran; cele SD…

Diversele setări tipice televizoarelor (Standard, Photo, Movie, Game etc) modifică destul de puțin calitatea imaginii. Sony AF9 are un algoritm uneori enervant care adaptează singur imaginea la conținut, de exemplu dacă încarci fotografii de pe un stick USB le vei vedea automat pe setarea Photo, fără posibilitatea de a o schimba. Nu m-a deranjat asta, însă, ba chiar apreciez un algoritm care face automat astfel de schimbări deoarece eu nu le-aș fi făcut niciodată manual.

O funcție unde Sony AF9 excelează cu adevărat este cea Motionflow XR, adică creșterea ratei de cadre. Algoritmul este excelent. Am rulat câteva clipuri proprii direct din YouTube, cu segmente unde panning-ul orizontal făcut la 30 fps face ca imaginea să fie foarte choppy, aproape neinteligibilă, iar pe televizor mișcarea arăta dintr-o dată extraordinar de bine, fluentă, foarte plăcută ochiului. Este cel mai bun astfel de algoritm pe care-l văd pe un televizor până acum.

Pentru conectivitate, toate cele patru porturi HDMI suportă 4K HDR la 60 Hz. Există și o ieșire compatibilă eARC, un standard ce sincronizează mai bine sunetul cu imaginea astfel încât sunetul rulat printr-un soundbar sau alt sistem home cinema să nu mai fie decalat și să necesite tuning suplimentar.

Că veni vorba de sunet, acesta este puternic și clar. Sony AF9 include un modul audio complex, un sistem 3.2 cu 3 difuzare de 13 W și 2 difuzoare de 10 W, cu tot cu subwoofere ce dau sunetul în lateral, nu în spate ca pe generațiile anterioare. Difuzoarele sunt atât de bine calibrate încât canalul central face sunetul să pară că vine din ecran, iar Sony spune că televizorul poate prelua rolul unui difuzor central dintr-un sistem complex 5.1 sau 7.1 home cinema, dacă ai așa ceva.

Nu știu câți au astfel de sisteme, dar dacă nu aveți unul, sunetul oferit doar de televizor este suficient pentru filme, jocuri de pe consolă, muzică șamd.

INTERFAȚĂ

Televizorul acesta rulează Android 8 pe partea de smart TV. Nu sunt entuziasmat de televizoarele cu Android. Majoritatea oamenilor cred că vor rula pe televizor aceleași aplicații ca și pe telefonul lor mobil, dar în practică dezvoltatorii de aplicații trebuie să le facă pe ale lor compatibile cu rezoluția televizorului, operarea din telecomandă șamd. În practică, pe un smart TV cu Android nu sunt mai multe aplicații disponibile decât pe alte sisteme de operare pentru televizoare, poate cu mici excepții nesemnificative.

Există, însă, câteva avantaje pe care Sony AF9, un televizor modern și performant, mi le-a arătat acum. Integrarea cu YouTube funcționează perfect, interfața aplicației YouTube este foarte rapidă, iar funcția cast, din telefon sau din laptop, funcționează la fel de rapid. Dacă vă uitați mult pe YouTube, acest televizor este foarte ușor de controlat dintr-un telefon sau laptop.

Apoi, interfața întreagă este ceva mai prietenoasă. Unele aplicații nu mai prezintă doar butoane de accesare, ci de exemplu Netflix îți arată direct recomandări cu posibilitatea de a le deschide direct.

Am instalat și Facebook Video, cu care poți vedea clipuri video și live-uri de pe Facebook. M-am uitat la una dintre emisiunile noastre săptămânale așa.

Twitch are o aplicație, dar nu a funcționat bine. Vedeam chat-ul, dar nu și jocul, imaginea fiind neagră în acea zonă. Un browser de Internet s-a dovedit rapid și a randat bine toate site-urile accesate de mine.

Mi-a plăcut mult integrarea cu Google Assistant. Odată introdus contul de Google în telefon, asistentul poate fi comandat vocal dintr-un buton de pe telecomandă. E plăcut să stai în fața televizorului și să poți întreba cum va fi vremea în weekend sau ce ai în agendă pentru mâine, dacă astfel de subiecte apar în discuție. Este bună și integrarea cu aplicațiile native, de exemplu poți spune “play chef’s table on netflix” și aplicația se deschide chiar acolo. Totul funcționează chiar în timp ce te uiți la televizor și este gălăgie în cameră de la acesta.

 

Sigur, fiind vorba de Android, unele lucruri sunt mai complicate. Ai permisiuni de acordat, când introduci un stick USB ești întrebat dacă vrei să-l deschizi cu Galeria Foto, cu Video Player șamd. Măcar este un sistem cu care suntem obișnuiți de la telefoane.