Puține lucruri sunt mai enervante decât un tub de neon care clipește

Citeam un material primit despre standardele moderne ale clădirilor de birouri și în particular despre WELL, care nu se referă la cât de eficientă sau “verde” este clădirea din diverse puncte de vedere, ci analizează direct cât de benefică este pentru sănătatea și confortul ocupanților, ceea ce, pentru angajatul de rând, este mai important decât primul aspect.

Mi-am dat seama, în primul rând, că pe vremea mea important era să nu clipească neonul în lampa de deasupra ta și să ai un scaun de birou care să nu se rupă.

Mă bucur, în al doilea rând, că și în România se dă tot mai multă atenție unor astfel de standarde și mediului de lucru creat în interiorul unei clădiri. Dincolo de un anumit nivel, banii nu mai reprezintă singurul criteriu de alegere a unui job de către angajat sau a unei clădiri de către compania ce închiriază spațiu acolo, iar asta este foarte bine, având în vedere că oamenii petrec zilnic între 8 și 10 ore în acele birouri, ceea ce de obicei înseamnă mai mult timp decât petrec (treji) acasă cu familia.

(În particular pentru WELL, primele clădiri cu această certificare implementată în întregime vor fi deschise la noi în 2020. Este vorba despre fazele Campus 6.2 și Campus 6.3 ale ansamblului Campus 6 dezvoltat de Skanska vizavi de Apaca, în Militari, care vor avea și această certificare pe lângă cea LEED Gold (care vorbește despre eficiența clădirii). Mai este până atunci, dar putem spune că cei ce le vor ocupa ulterior vor lucra în cele mai moderne clădiri din țară.)

Am fost cândva la un sediu ANAF după o adeverință. În biroul de unde s-a emis lucrau vreo 8 persoane în condiții greu de suportat. Ferestrele erau blocate de bibliorafturi și folie opacă, lumina era asigurată de câteva becuri slabe cu dulia prinsă direct de firele ce ieșeau din tavan, fără măcar un abajur pe ele, mobilierul era din lemn din acela masiv și vechi și scorojit. Mi-am încruntat ochii imediat ce-am intrat acolo, atât de slabă era lumină, dar mirosul mi-a rămas în minte: un amestec de “stătut” și “mucegăit” ce provenea de la faptul că peste tot printre birouri erau saci de rafie cu zeci de bibliorafturi în interior, cine știe cât de vechi.

N-aș fi putut lucra zilnic acolo. Nici nu poți cere performanță de la oameni care lucrează în astfel de condiții. Eu aș fi arțăgos și nesuferit și somnoros toată ziua dacă aș lucra în astfel de condiții.

Un lucru care-mi place la certificarea WELL este că dă importanță iluminatului natural și artificial. Sunt incluse în certificare și analize privind calitatea aerului și cât de bine este împrospătat sau a apei și cât de bine este purificată sau a sistemului de climatizare, dar acestea par normale, iar importanța lor este ușor de intuit. Iluminarea este deseori ignorată, fiind simplificată la modul “să fie lumină și e bine”.

V-a enervat vreodată un tub de neon care “clipește” periodic înainte de defectarea totală? Sau o cameră unde lumina este prea galbenă sau, din contră, prea albă, atât de rece încât parcă te dor ochii de la ea? Vi s-a întâmplat să fiți lipsiți de energie doar pentru că afară este înnorat? Sau să ieșiți din vreo clădire și afară, la soare, să vă simțiți deodată energizați?

Se pare că explicația are legătură cu ritmul circadian, un ciclu de 24 de ore după care lucrează nu doar corpul uman, ci și cel al majorității viețuitoarelor de pe planeta noastră. Și, fiind de 24 de ore, se poate deduce ușor că are legătură în primul rând cu lumina Soarelui, iar milioane de ani de evoluție ne-au reglat corpul astfel încât să ne simțim plini de energie în lumină puternică, de o “culoare” asemănătoare cu a soarelui, și să ne relaxăm pe măsură ce lumina scade spre seară.

Nu degeaba inclusiv producătorii de becuri recomandă pentru lustre o lumină mai albă ziua, când ai diverse activități, și una gălbuie seara, când în aceeași cameră poate că te relaxezi. Din același motiv, majoritatea restaurantelor au o lumină mai caldă și nu foarte intensă; vor să te relaxezi pentru a asocia această senzație de bine cu mâncarea lor.

Este unul dintre motivele pentru care clădirile moderne sunt concepute cu fațada, în mare parte, vitrată. Când aduci foarte multă lumină naturală în interiorul clădirii, chiar Soarele oferă această variație de intensitate și culoare cu care evoluția a obișnuit corpul uman. Pentru mine, un iluminat inteligent măsoară intensitatea luminii din diverse puncte ale clădirii și reglează intensitatea luminii artificiale (și culoarea ei, la o adică) la nivelul necesar de a suplimenta lumina solară atunci când afară, să zicem, este înnorat sau iarnă și “soarele rotund și palid se prevede printre nori”.

Și prin reglaj automat mă refer la nivel de lampă, că oamenilor ce stau lângă fereastră nu are rost să le aprinzi lumina la același nivel precum celor din centrul “floor-ului”. E un sistem mai complex, dar pe termen lung probabil economisește mai mulți bani decât costă.

Certificare WELL merge chiar mai departe și analizează dacă orientarea corpurilor de iluminat ține cont de poziția monitoarelor computerelor, astfel încât becul să nu bată în ochii angajaților, dar nici să nu se reflecte din monitorul acestora. La o primă vedere pare un aspect SF, dar mă bucur să observ că l-am intuit singur, astfel încât acasă am preferat să cumpăr lustre cu becul orientat spre tavan, nu în jos, astfel încât să nu mă deranjeze la ochi. Mă bucur când citesc standarde de confort și descopăr că uneori le-am aplicat și eu fără să știu că fac asta.

Așa arată primele clădiri din Campus 6, la intersecția Iuliu Maniu cu Vasile Milea. Pe vremea mea, acolo era o covrigărie nu foarte bună, încă o dovadă că vremurile se schimbă.