Cum tehnologiile civice au șansa să îmbunătățească semnificativ lumea

Zilele trecute a avut loc în București conferința Code for All Global Summit, iar eu am mers interesat în primul rând de partea de Civic Tech. Civic = cetățenesc, care privește cetățenii. Termenul se referă la toate proiectele, aplicațiile și tehnologiile ce pot îmbunătăți viața cetățenilor și mi-am dat seama că România nu stă deloc rău la acest capitol, unde putem vorbi despre aplicații precum Civic Alert de raportare a problemelor, de sisteme de alertare la cutremure sau de tehnologie aplicată pentru investigații precum cele făcute de Funky Citizens.

Iată un exemplu și mai bun: cei de la Code for Romania au făcut aplicația Monitorizare Vot, unde 538 de observatori au acoperit peste 1500 de secții de votare și au raportat, prin aplicație, 1.736 de nereguli. Tehnologia poate sesiza astfel de probleme imediat, poate aduce aproape în timp real în atenția oamenilor fraudele electorale.

România seamănă cu alte țări în acest aspect, în sensul că majoritatea proiectelor de care am auzit la conferință au pornit de la oameni bine intenționați care au utilizat tehnologia modernă în acest scop. Există și proiecte făcute de autorități locale sau de guvern, reunite sub numele de e-government, domeniu unde desigur că alte țări sunt mai avansate.

Un exemplu bun: niște oameni din Brazilia au creat un bot care accesa listele de cheltuieli făcute de diverși politicieni din bani publici. Listele sunt imense, dar un bot nu obosește, iar cu o filtrare bună a datelor programul scotea la iveală cheltuieli personale făcute din bani publici și… le făcea publice pe rețele sociale.

Tehnologia botului respectiv este open source, așa că acesta a fost preluat, adaptat și îmbunătățit de mulți oameni în diverse scopuri similare. Observați, însă, că întâi este nevoie de o lege care să impună publicarea cheltuielilor din bani publici într-un format potrivit, că un PDF scanat (cum se face de obicei în România, iar unii fac OCR pe asta; la conferință a fost prezentat și proiectul Moonsheep, care face OCR prin crowdsourcing) nu poate fi citit. Cum ar fi, este un exemplu perfect despre cum un punct bun de start în transparența guvernării a fost dus, cu ajutorul tehnologiei, mult mai departe, crescând și mai mult transparența întregului domeniu.

Un alt exemplu bun vine din Mexic. Tehnologia modernă a arătat că notificările push pot ajunge la oameni înaintea undei seismice, câtă vreme tehnologia este aplicată sistemelor de detecție a cutremurului. După un seism nasol în 2017, o aplicație (SkyAlert) a devenit foarte populară în Mexic, cu câteva milioane de instalări, iar finanțările obținute i-au permis instalarea unor senzori seismici proprii prin țară. Cu aceștia, trimite alertele mai rapid decât alte aplicații similare, iar în doar 3 ani a reușit să ofere acoperire pentru întreg teritoriul țării.

Sistemul este acum exportat și în alte țări și implementat pe scară largă. Noi avem sistemul de pe Telegram, dar o aplicație dedicată ar fi mai utilă. Poate vom avea cândva una.

Un alt panel la care am asistat a fost legat de fake news, subiect care, mai ales prin prisma evoluției din România și a blogului, mă interesează destul de mult (uitați aici și o analiză bună făcută de Mozilla). Problema este una globală, iar diverși voluntari au luat măsuri. De exemplu, Trendolizer a luat naștere ca o aplicație ce identifica trending stories pe baza popularității diverselor articole în social media. Omul din spatele site-ului le arăta apoi pe cele false. În timp, analizând trendurilor și metodele de popularizare a diverselor fake news sau a articolelor făcute doar pentru a atrage un click și a afișa reclame, a descoperit o rețea de amploare de site-uri și de boți ce răspândeau astfel de materiale, arătând că totul făcea parte dintr-o acțiune bine organizată a cui o fi pus la cale respectiva rețea.

Există și alte proiecte bine făcute și care, cu finanțarea potrivită, s-ar putea extinde. Credibility Coalition lucrează la un algoritm complex de identificare a fake news în funcție de linkuri, site, consistența articolului și alți factori. Pop-up Newsroom vrea să standardizeze colaborarea în redacțiile de știri pentru a elimina clickbait-ul. Reveal face verificări pentru a confirma sau infirma veridicitatea unor articole sau clipuri video. Google, Facebook și chiar Uniunea Europeană finanțează unele dintre aceste proiecte.

Și mai interesantă a fost însă discuția despre acțiunile ce se pot lua în privința fake news. Adică ok, am detectat un astfel de articol folosind diverși algoritmi. Ce ar trebui făcut apoi? Aici au fost multe opinii în sală.

În primul rând, lupta cu fake news este foarte greoaie. Să minți este simplu; să demonstrezi minciuna este mult mai dificil dpdv muncă și o astfel de demonstrație ajunge la mai puțini oameni decât fake news-ul inițial. Cu alte cuvinte, demontarea lor nu va fi niciodată o acțiune de succes în combaterea fake news. Odată lansată o știre falsă, deja a câștigat cursa.

Ce-ar trebuie atunci să facă rețelele sociale? Să șteargă direct un link către fake news? Ar putea fi împotriva libertății de exprimare, iar algoritmul ar putea fi imperfect și ar duce la ștergerea unor mesaje reale. Au fost, de-a lungul istoriei, cazuri în care diverși oameni raportau diverse comploturi ce inițial păreau fanteziste și apoi s-a dovedit, după ceva investigații, că aveau dreptate, ceea ce a dus la mari anchete și descoperiri.

Cu câteva astfel de cazuri în spate, întotdeauna vor fi voci care vor spune de la “nu este ok să ștergeți direct o știre falsă” și până la “sunteți parte din complot, că altfel nu le-ați șterge”. În plus, aș mai adăuga eu, rețelele sociale nu au scopul de a informa corect utilizatorii despre probleme de viață, ci de a crește engagementul și timpul petrecut în rețeaua lor.

Ar putea atunci să le marcheze ca fake news și să scadă “ratingul” contului care le distribuie? Ar putea, dar cum fac rețelele diferența între cei care le distribuie cu rea-voință și cei care iau țeapă și le distribuie crezând că sunt adevărate?

Mai este un aspect: să zicem că vezi un post pe Facebook și sub el scrie mare “atenție, ar putea fi fake”, că așa a decis un algoritm. OK, unde te duci pentru a verifica informația? Ce faci ca să afli adevărul? Pentru că, dacă răspunsul este “cauți pe Google și te informezi mai bine, citești și alte opinii”, mi se pare că soluția este imperfectă. Treci de la știrile propagate de un gigant al tehnologiei la cele propagate de un alt gigant al tehnologiei.

Cine știe, poate că acesta este viitorul, o viață în incertitudine unde, ca în fizica cuantică, vom vorbi doar de probabilitatea de a ști adevărul, mereu cu un principiu al incertitudinii în ecuație.

Dacă vreți mai multe informații despre cum este Internetul de astăzi, citiți raportul Internet Health Report făcut anual de Mozilla. Ei au identificat că sunt necesare 53 de skilluri noi pentru “full participation” în ceea ce înseamnă Internet. Mi se pare extrem de mult, dar asta pentru că eu am crescut cu ele și le-am asimilat treptat, fără a-mi da seama.

Văd însă în jurul meu oameni care acum învață să utilizeze un smartphone sau un computer și procesul de învățare este lent. Un skill necesar, de exemplu, este conectarea la un wifi. Pentru majoritatea dintre noi pare ceva banal, dar pentru o persoană care acum ia pentru prima oară contactul cu așa ceva acum este dificil de înțeles de ce uneori i se cere parola, alteori trebuie să găsească un redirect spre o pagină de login, să completeze un formular, să introducă vreun cod primit pe SMS șamd.

Alt skill necesar: cum se folosește un ecran tactil. Nimeni nu-ți explică ce sunt tap, swipe, hold șamd. Ca să afli asta, în absența unor manuale pe hârtie, trebuie să știi deja să folosești un ecran tactil.

Un alt lucru la care oamenii nu se gândesc, dar raportul îl pune într-un format bun, este că 5 mari companii decid ce citim, ce cumpărăm și ce discutăm: Google, Facebook, Amazon, Apple și Tencent. Și mai creepy este că majoritatea canalelor sociale sunt controlate de Facebook, Google și Tencent. Serviciul WeChat, de exemplu, îți permite să faci transferuri de bani, să comanzi mâncare, să aplici la joburi, la matrimoniale și, în principiu, ca orice aspect important al vieții; în prezent testează posibilitatea de a funcționa ca act de identitate.

Layer peste layer de servicii adăugate și s-a clădit o industrie mare și cu o putere mare de profiling, control și influențare.