Au trecut 3 ani de la Colectiv și nu s-a luat nici o măsură reală

Trei lucruri mi-au rămas întipărite în minte despre tragedia de la Colectiv.

Un interviu văzut la tv cu o operatoare de la 112 care spunea că, vorbind probabil cu părinții unei victime despre care în acele prime zile nu se știa unde este, i-a auzit într-un final pe aceștia bucurându-se când au aflat că copilul lor este la IML. Oamenii bănuiau că este internat acolo, bănuiau că este un spital. Operatoarea n-a avut puterea să le spună că este vorba de morgă.

Focurile de armă de la înmormântarea lui Claudiu Petre. Era liniște în cimitir, oamenii stăteau în tăcere uitându-se la sicriul unei persoane care a murit din incompetența unui întreg lanț de vinovați, neavând ce zice în astfel de momente. Și deodată răsună salvele trase de soldații Regimentului de Gardă, prezenți acolo, atât de puternice încât să strângă și mai mult inima celor prezenți. Mie focurile de armă mi-au adus aminte și mai tare de ideea de moarte.

Marșul din duminica următoare incendiului. Clubul a ars într-o vineri noapte. Duminică a fost un marș de la Universitate și până la Colectiv și tăcerea acestui marș mi-a rămas în minte. M-am întâlnit cu mulți cunoscuți acolo, dar dincolo de a-i saluta nu am avut ce spune. Ce să zici? Cum să exprimi în cuvinte uluirea că așa ceva se poate întâmpla unor persoane de vârsta noastră, ba chiar unor cunoscuți. Și a fost un marș în tăcere, foarte amplu, în care oamenii au mers într-o coloană buimacă până la Colectiv, picioarele parcă mișcându-se singure, majoritatea văzând atunci pentru prima oară acest club.

Toate acestea aveau loc când numărul victimelor era în jur de 30. Infecțiile spitalicești încă nu făcuseră nici o victimă. În lunile următoare, numărul lor urca la 65.

Au trecut trei ani. Nu s-a schimbat nimic. Nu s-a întâmplat nimic în căutarea vinovaților.

Judecătorul care avea cazul s-a pensionat pe 3 septembrie 2018. Tribunalul a numit, cu ceva întârziere, un nou judecător în acest caz, iar acesta a decis, din fericire, că procesul nu se va relua de la zero. Era și asta o posibilitate destul de mare (și probabil ar putea fi un motiv pentru apel). Cu sute de martori de audiat, procesul probabil că va mai dura mulți ani.

În acești trei ani, procesul a fost amânat de multe ori pentru că părțile vătămate nu au fost citate corect. Nu știu ce înseamnă asta, dar sună a greșeală birocratică, a neglijență în aspectele administrative ale cazului.

Autorizațiile de incendiu lipsesc în continuare. Spațiile fără așa ceva s-au redeschis și, la intrare, pe o hârtie, scrie de obicei “acest local funcționează fără autorizație de incendiu”. Un fel de “intri pe propria răspundere, mecanismele normale ale unei societăți nu te pot proteja”.

Nimeni din ISU nu a plătit cu adevărat pentru Colectiv. Doi angajați sunt acuzați în proces, cei care au controlat clubul și n-au luat măsuri. Nimeni, însă, din instituție nu a răspuns pentru un sistem defectuos ce a permis nu doar existența acestui club, ci a sute de alte locuri similare de pe urma căruia se colecta șpagă.

Barocamera de la Spitalul Floreasca este în continuare nefuncțională, după ultimele știri găsite pe net. Deși inaugurată oficial de 3 ori, nu are autorizațiile necesare pentru a fi pusă în funcțiune, iar dosarul DNA în această privință este în continuare pe rol. Cineva a dat un tun bun, a vândut-o la un preț de 7 ori mai mare decât prețul de achiziție. Mai nou nu mai avem nici bancă de piele în țară.

Controale făcute la 300 de spitale din țară au găsit că toate aveau probleme cu infecțiile nosocomiale. Oare câte mii de români, poate zeci de mii, au murit de-a lungul anilor din astfel de infecții ale căror efecte erau ascunse de manageri pentru a nu arăta rău asupra indicatorilor de performanță?

Pe 7 mai 2018, tribunalul a decis că statul român nu va garanta plata daunelor către victime. Daune se cer de la Piedone, patronii clubului și toți ceilalți acuzați în dosar. Dacă aceștia nu au de unde plăti, nu va plăti nimeni, deși un întreg sistem de incompetență, neglijență și corupția din partea instituțiilor statului a generat acest număr mare de victime.

Diseară este un alt marș, ceva scurt de la Piața Unirii până la Colectiv. Începe la ora 19, dacă vreți să mergeți. Pe Facebook sunt mai multe evenimente, inclusiv unul tot în Piața Unirii anunțat pentru ora 17. Nu știu care se va ține, cine le organizează șamd. Eu mă voi duce la cel de la ora 19. Dacă nu vreți Piața Unirii, mergeți până la Colectiv și puneți o lumânare sau doar stați un pic acolo, gândindu-vă la ce-a fost.

Nu contează dacă ați cunoscut sau nu pe cineva rănit sau decedat acolo; mi se pare important ca un număr mare de oameni să spună, prin prezența lor la marș sau la Colectiv, că sunt șocați de faptul că așa ceva s-a putut întâmpla și că încă nu s-au luat măsuri pentru a preîntâmpina o altă tragedie similară. Este important ca mulți oameni să spună, prin prezența lor, că nu au uitat ce s-a întâmplat.