Cum a fost la cursa de MotoGP de la Brno

MotoGP este un festival dedicat lui Valentino Rossi.

Aceasta a fost senzația mea în weekendul petrecut pe circuitul de la Brno, Cehia. Pilotul italian, aflat încă din anul 2000 în acest campionat, este cel ce adună zeci de mii de fani pe circuitele din lume și înțeleg pe deplin de ce, și eu făcând parte dintre cei ce au crescut admirând talentul lui Rossi în perioada sa de glorie.

Tribunele sunt o mulțime de culoare galbenă, de steaguri fluturând numărul 46 și de tricouri cu “the doctor”, porecla lui Rossi. Probabil că Marc Marquez, campionul mondial en-titre și actualul lider detașat al clasamentului, își bagă unghia în gât pentru că nici 1 din 100 de oameni îmbrăcați în tricouri de fani nu sunt de-ai lui. Rossi este peste tot, ba chiar am văzut oameni ce au șapcă, tricou, rucsac și alte accesorii dedicate acestui pilot, în timp ce un steag cu Marquez este atât de rar încât devine o curiozitate când în sfârșit vezi unul.

Frumusețea acestui sport se vede, însă, în faptul că fanii lui Marquez stau în tribune cot la cot lângă cei ai lui Rossi, iar piloții trec în viteză în aplauzele tuturor, fără discriminare. Fanii lui Pedrosa sunt și mai rari, iar de Vinales, Dovizioso sau Lorenzo nici nu mai zic, e ca și cum n-ar exista.

Nu-i plângeți de milă lui Marc Marquez. Este tânăr, are 25 de ani față de cei 39 ai lui Rossi, așa că are tot timpul pentru a se dovedi, la finalul carierei, poate cel mai impresionant pilot din istoria motociclismului. A luat deja de patru ori titlul de campion mondial, iar 2018 probabil i-l va aduce pe al cincilea. Are încă mulți ani în față, iar statisticile arată un randament de invidiat: are 40 de victorii din 101 curse, pe când Rossi are 89 de victorii, dar în 284 de curse până în prezent.

Spuneam de o atmosferă de festival. Spectatorii de la Brno de obicei vin cu scaune pliabile și cu umbrele care să-i protejeze de soare (35 de grade au fost acolo) și stau pe dealurile din jurul pistei. Își aduc recuzita, poate tricoul de fan cumpărat de la unul dintre magazinele ce apar la circuit, poate o perucă voluminoasă, ba chiar i-am văzut pe unii în halate de doctori. Pentru ei apar puncte de vânzare bere (2,5 euro) și sucuri, mâncare de toate felurile (4 euro burgerul, tot atât și hot-dog gigantic), zeci de toalete, magazine, sponsori ce oferă distracție în momentele moarte șamd.

Numărul spectatorilor parcă se dublează în fiecare zi. Vineri, la free practice, sunt oameni pe circuit, dar nu simți că-i aglomerat. Sâmbătă, la calificări, deja se adună zeci de mii de oameni, vezi grupuri mari mergând între diverse tribune sau către garaje, elicoptere se învârt pe deasupra, sponsorii dau muzica tare, pe dealuri deja se stă în grup compact. Duminică, la cursă, totul se dublează din nou, deși cu o zi înainte n-aș fi crezut că mai e posibil. Accesul devine greoi, traficul până la circuit fiind bară la bară. Parcările sunt pline. Mii de oameni curg continuu dintr-o parte în alta, iar “cosplay-ul” fanilor este la maxim.

În plus, pe lângă circuit sunt spații de camping, iar în fiecare zi numărul rulotelor parcate acolo parcă se dubla la rândul său, plus că apăreau și acolo diverse puncte de vânzare. Probabil că nici nu-mi pot imagina amploarea adevărată a chefurilor ce se dau acolo în fiecare seară.

M-am întâlnit cu trei grupuri de români la circuit, dintre care unii veneau în fiecare an la Brno și deja aveau experiență în a găsi cele mai bune locuri. Nu mă miră asta, cei din vestul României pot ajunge în câteva ore la Viena, iar de acolo mai este o oră pe autostradă până la circuitul din Cehia.

Cehii organizează de atâta vreme curse la Brno încât experiența face ca totul să meargă perfect. Drumurile de acces sunt clar delimitate, iar fiecare intersecție, fiecare poartă de acces sau zonă unde te-ai putea întreba “acum ce fac?” sau “oare am voie să intru pe aici?” are câte un om prezent care să te îndrume pe calea bună. Apar semne către diversele parcări, iar în funcție de biletul pe care l-ai cumpărat știi rapid până unde poți avansa cu mașina și unde trebuie să te duci pe jos.

Eu am fost acolo la invitația unei echipe, pe numele ei complet Estrella Galicia 0,0 Marc VDS, unde Europe Energy (care activează și în România prin E-nergia Gas & Power) este sponsor, așa că am avut parte de acces VIP și am intrat în mai multe zone. Paddock-ul este foarte interesant, un fel de show auto de camioane și case mobile. Piloții dorm de obicei în astfel de TIR-uri ce se transformă în case mobile, iar restul echipamentelor necesare cursei se descarcă din camioane similare. Mai multe echipe au centre de ospitalitate, construind un fel de vile pe două etaje pentru oaspeții lor, cu tot cu aer condiționat, televizoare de mari dimensiuni pe care să urmărești partida, bere la discreție, mâncare șamd. Cu puțin noroc, te poți întâlni și cu piloții pe acolo.

Desigur, în paddock mulțimea stătea buluc între garajul și camioanele echipei Yamaha, așteptând să iasă Rossi și, în cei 5 metri pe care-i are de parcurs, să se oprească pentru un selfie, un autograf pe o șapcă sau o vorbă bună. Am stat și eu vreo 15 minute, dar n-a ieșit.

Am intrat și în garajul echipei Marc VDS, unde este organizat un fel de țarc pentru vizitatori, chiar în centru. Intri acolo și în jurul tău roiesc mecanici, piloți, analiști și alți membri ai echipei, preparând motocicletele sau analizând tot felul de grafice și tabele afișate pe monitoare.

Zgomotul este infernal. Motocicletele din Moto3 sunt mai suportabile, cele de Moto2 sunt foarte gălăgioase, iar cele din clasa MotoGP sunt asurzitoare când le privești din tribune și îți sparg urechile atunci când stai la marginea pistei și piloții trec pe lângă tine. Cei de la boxe se înțeleg mai mult din gesturi și din faptul că fiecare știe ce are de făcut; radiouri au doar câțiva.

Am intrat și la pit lane walk, adică un tur pe linia boxelor. Garajele sunt de obicei deschise și poți vedea în interiorul lor agitația mecanicilor și piloții așteptându-și momentul, iar unele echipe scot afară motocicletele, le ambalează și le expun pentru vizitatori și fotografi. Tot aici apar și domnișoarele cu umbrelă, adică femei foarte frumoase, îmbrăcate sexy, care țin pilotului o umbrelă pe linia de start, ca să-l ferească de soare, și în restul timpului fac fotografii cu vizitatorii și se plimbă pe acolo pentru a fi admirate.

Multe curse auto au renunțat la prezența acestor femei, dar cei de la MotoGP parcă au compensat pentru asta, aducând acolo femei uimitor de frumoase. Mi-am și făcut un selfie cu două domnișoare de la KTM Red Bull, ambele mai înalte decât mine, ceea ce nu văd toată ziua. Mi s-au părut și foarte mândre de ceea ce făceau acolo, dacă mă iau după conturile lor de Instagram în care se prezentau foarte încântate de a fi alese.

La pit lane walk te lasă să faci ce vrei tu pe acolo, vreo 15 minute, apoi cei de la securitate fac un cordon și-i împing ușor pe vizitatori spre un capăt al boxelor, de unde se iese de pe linia standurilor. Destul de puțini au acces aici, cred că am fost cam 150-200 cu toții, incluzând mass-media cu acreditare.

Am mers și în jurul circuitului, dar nu pe pistă, ci pe drumul auxiliar ce o înconjoară, acolo unde ies piloții implicați în accidente pentru a fi luați de un scuter și duși la boxe. Spectatorii stau în afara acestui drum, separați de acesta printr-un gard înalt de protecție, dar pentru alte tipuri de bilete sau invitații se fac tururi pe acel drum.

Eu am mers de două ori, odată în timpul calificărilor cu un scuter, a doua oară în timpul antrenamentelor dinainte de cursă, la bordul unui BMW X5M. Am filmat câteva cadre inclusiv slow-motion cu Rossi trecând prin dreptul meu, am fotografiat ce-am putut și mi-am rănit timpanele de la zgomotul a 20 de motociclete turate zburând cu viteză maximă pe acolo, ceea ce a fost mega-mișto!

The ultimate VIP experience este, probabil, să intri chiar pe pistă înainte de startul cursei de MotoGP. Piloții sunt acolo, deja aranjați pe linia de start, păziți de domnișoare, filmați pe rând de televiziuni, făcând cu mâna înainte de a-și pune casca în cap pentru a lua startul cursei. N-am intrat acolo, la grid walk, dar zic că este posibil. Tot în funcție de acces poți sta în diverse loje de lux, la etajele 1 și 2 ale clădirii de deasupra garajelor, și inclusiv pe acoperiș.

Cursa, voi spune din nou cu regret ca și la cea de Formula E la care am asistat, se vede mai bine pe televizor. Acolo vezi întreg circuitul, iar în motociclism au loc depășiri în fiecare curbă, în fiecare tur, și totul se trăiește mai intens. Pe circuit, în tribune (sau mai exact, pe dealuri, că la Brno sunt puține tribune propriu-zise și nu înțeleg de ce ar vrea cineva să stea înghesuit pe scaune de plastic), am găsit un loc bun de unde vedeam 4 curbe și o linie dreaptă suficient de lungă pentru a avea parte de ceva spectacol. Atmosfera este mult mai relaxată acolo, oamenii discută între ei, beau și mănâncă, dar pe total mi s-au părut mai puțin atenți la cursă. Cum spuneam, e ca un festival unde nu vii strict pentru muzică, ci și pentru tot pachetul de lângă aceasta.

Echipa Marc VDS n-a mers prea bine în acel weekend. Piloții lor din MotoGP sunt noi, așa că îi găsiți în partea a doua a clasamentului. În Moto2, însă, au doi piloți foarte buni, momentan locurile 3 și 6 în clasamentul provizoriu. Din păcate, amândoi au abandonat în Cehia, unul pe la începutul cursei, celălalt pierzând spatele motocicletei tocmai când depășea pentru a urca pe locul 3. Mi-a părut rău pentru întreaga echipă, că probabil e tare nasol să muncești o săptămână întreagă și apoi să abandonezi după câteva minute, dar așa este în astfel de sporturi și cred că și ei sunt conștienți că orice echipă trece și prin așa ceva.

Nici Rossi n-a excelat. Mi-ar fi plăcut să văd o victorie a acestuia exact când sunt eu prezent în tribune, dar a ieșit pe locul 4, câștigând un loc cu câțiva metri înainte de finish. Câștigător a fost Dovizioso, urmat de Lorenzo, ambii de la Ducati, amândoi deja veterani ai sportului. Pe locul 3 a ieșit Marc Marquez, ceea ce i-a permis să-și crească avansul în clasamentul general. Dani Pedrosa a ieșit pe 8; spaniolul, care mulți ani s-a luptat cu Rossi și din păcate nu a câștigat niciodată un titlu mondial deși a acumulat 31 de victorii în întreaga carieră, a anunțat deja că se va retrage la finalul acestui sezon.

Am plecat în timp ce avioane Saab Gripen treceau pe deasupra liniei de start finish, la altitudine mică. Tocmai când credeam că motocicletele de la clasa regină sunt cele mai gălăgioase mașinării de acolo, piloții respectivi mi-au demonstrat că nivelul sonor poate urca mult, mult, mult mai sus.