Viitorul plăților mobile în contextul PSD2

Am fost ieri la o conferință despre plăți mobile, unde mai mulți vorbitori de la bănci și alte instituții financiare au răspuns întrebărilor moderatorului despre viitorul acestei piețe. Iată ce-am înțeles eu de acolo.

Mi-a plăcut cum definesc ei plățile mobile. Nu e vorba de cele în care folosești telefonul pentru a plăti la un POS; aceea este doar o altă formă de plată contactless. Plată mobilă înseamnă să poți plăti către oricine și prin orice metodă folosind telefonul mobil, adică e un termen care acoperă mult mai multe situații.

Mai mult, s-a spus aici încă un lucru ce mi s-a părut interesant: să faci o aplicație pentru a plăti cu telefonul la POS-uri contactless este ceva mai degrabă entry-level pentru că nu rezolvă nici o problemă importantă a clientului, ci doar una minoră (nu mai scoate cardul din portofel, pe când telefonul îl are la îndemână). Dificil este să faci o aplicație care să rezolve probleme reale și s-a dat exemplul aplicației Starbucks din SUA, care este cea mai populară soluție de plată mobilă (mai populară decât Apple Pay) pentru că vine cu avantaje reale: comanzi băutura în aplicație, plătești în aplicație, iar în cafenea sari peste coadă și te duci direct să o ridici.

Cum ar fi, o abordare similară trebuie să aibă și dezvoltatorii români de aplicații. O soluție mobilă devine populară atunci când rezolvă probleme mari și aduce avantaje reale.

Discuția asta are loc într-un context ce trebuie explicat pentru că se apropie un moment important: intrarea în vigoare a regulilor Payment Services Directive versiunea 2, prescurtare PSD2, în septembrie 2019. Printre diversele reguli și modificări, PSD2 prevede și un concept open banking în care băncile sunt obligate să-și deschidă serviciile și API-urile către aplicații third-party. Cum ar fi, după momentul PSD2 vor putea apărea diverse servicii non-bancare care să fie interfața mea sau a ta cu banii din cont.

Asta înseamnă că, dacă eu vreau să folosesc aplicația X pentru a vedea situația conturilor mele, să fac plăți, să trimit bani prietenilor șamd, banca la care țin banii este obligată de lege să dea acces aplicației X la astfel de lucruri. Și serviciile pot deveni complexe, aplicația X ar putea grupa la un loc toate conturile mele de la mai multe bănci, toate creditele, plățile, abonamentele șamd, ar putea face statistici complexe despre cum cheltui banii, ar putea face plăți din conturi diferite, după caz, pentru a-mi micșora taxele și comisioanele, ar putea obține discount-uri la magazine șamd.

PSD2 în septembrie 2019. Mai avem peste un an până atunci și este posibil să auzim mai multe despre această directivă până atunci sau măcar să asistăm la diverse lansări de servicii bancare sau, mai bine zis, fintech.

Este loc în România pentru astfel de servicii, în condițiile în care aici plata cu cardurile are o pondere destul de mică? Se pare că este.

Cei de pe scenă au dat niște analogii bune. În China ponderea era și mai mică, dar asta n-a împiedicat lansarea Alipay, iar serviciul a devenit foarte popular. În domeniul telefoanelor, toată lumea ar fi spus că un smartphone doar cu ecran, fără butoane, nu poate fi util, dar primul iPhone a demonstrat contrariul. Sistemul clasic de taximetrie era bine împământenit, dar chiar și așa Uber a fost un disruptor la nivel mondial.

Prin urmare, același lucru s-ar putea întâmpla și în domeniul financiar, unde managementul banilor s-ar putea schimba prin apariția de noi jucători, mai ales dacă aceștia rezolvă, cum spuneam mai sus, probleme importante pentru client. Și băncile ar putea oferi servicii mai noi și mai moderne, dar am insistat pe “noi jucători” pentru că e un domeniu în care băncile nu pot fi scoase din amorțeala curentă decât de elemente disruptive ce vin din afara sistemului.

Ce nu s-a zis deloc la conferință este faptul că în general lumea nu are mare încredere în bănci. Cât despre serviciile third-party, cine știe ce securitate folosesc și ce fac cu datele personale? Vorba cuiva de la conferință: ați folosi o soluție financiară de la Facebook? Sigur că există reglementări și banii sunt asigurați, dar nu vrea nimeni să treacă prin astfel de proceduri în caz de probleme. Soluția rămâne aceeași: oferă clienților rezolvarea unor probleme reale, îmbunătățește-le confortul într-un mod semnificativ și aceștia vor folosi serviciul respectiv.

Tot băncile sunt foarte bine poziționate să ofere astfel de servicii deoarece au avantajul de a fi deja “în pâine” până la momentul septembrie 2019. Unele deja o fac. Știți că tot mai multe aplicații bancare includ și tot felul de sisteme de bonusare, oferte speciale la magazine, integrarea cu asigurări, rovignete șamd. Ce vor face însă acestea dacă Google va intra în joc nu doar cu soluția Pay, ci direct integrat în restul serviciilor lor, pe care oricum deja le utilizăm cu toții?

În fond, PSD2 se aplică la nivel european, iar piața este foarte mare. Toate marile companii vor dori o bucățică din ea, nu doar băncile, Apple și Google. Cine va domina piața va lua o mulțime de bani chiar de la bănci pentru a le adăuga în sistem, așa că e posibil să vedem o concurență mare. În Danemarca, piața e dominată de aplicația unei bănci care acum ia bani de la concurenții ei pentru a-i integra în sistem.

Tehnologia există. La conferință au participat cei de la Auka, o companie norvegiană ce oferă soluții și know-how celor ce vor să dezvolte soluții fintech. Revolut este un alt exemplu bun, deși mie soluția lor mi se pare că seamănă foarte mult cu una prezentată chiar de VISA sau Mastercard la un Mobile World Congress ca demonstrație despre ce-ar putea face băncile în viitor. PayPal ar putea fi un jucător important și în viitor.

La capătul celălalt al spectrului, m-a deranjat o afirmație făcută de un reprezentant BRD la conferință: trebuie o soluție pentru toate tipurile de clienți. Să vrei din start să abordezi toate tipurile de clienți mi se pare cea mai complicată cale de a eșua cu un produs care încearcă să facă de toate și sunt mici șanse să le facă bine.

S-a mai discutat și despre ce motiv ar avea băncile să investească în astfel de soluții de plată, în condițiile în care nu acestea le generează venituri. Mi-a plăcut răspunsul omului de la Auka: plățile nu aduc venituri băncii, dar sunt principalul canal de a ține legătura foarte des cu clientul. Dacă un alt serviciu preia această “interfață”, banca nu mai poate dialoga direct cu clientul pentru upselling și cross-selling (sau o va face plătind bani către intermediar). Încurcată situație.

Mi-a plăcut și alt amănunt din țările nordice: acolo o soluție populară de plăți mobile s-a răspândit din vorbă în vorbă, în special pentru când cineva avea de dat înapoi bani altei persoane. La ei, se pare că 2,7 euro este (statistic vorbind) suma de la care oamenii vor banii înapoi de la prietenii lor; mai puțin de atât și este un “lasă, fac eu cinste”. Eh, când A îi datora bani lui B, A îi trimitea prin aplicația de plăți, iar B primea un SMS automat în care scria “A ți-a trimis niște bani, instalează aplicația respectivă pentru a-i primi”. Și B instala aplicația nu doar pentru a primi banii, ci și pentru că prietenul său A era utilizator și deci căpăta încredere în aplicația respectivă.

Toată treaba asta m-a făcut să înțeleg și cât de avansate sunt alte țări nu musai ca tehnologie, dar și ca mentalitate și obiceiuri în astfel de privințe.

Cam asta a fost.