Review de SSD: Kingston A1000 NVMe este un model performant și cu preț bun din gama entry-level

A1000 este un SSD entry-level, dar performanța sa este ridicată chiar și între celelalte unități NVMe testate de mine până acum. NVMe = o interfață mult mai rapidă decât SATA, trecând cu mult peste limita de 600 MB/s a acesteia din urmă. Oficial, A1000 atinge 1500 MB/s la citire și 900 MB/s la scriere în capacitatea de 480 GB, cea testată de mine.

Specificații Kingston A1000:

• SSD tip PCI-Express NVMe Gen 3.0 x2
• format M.2 2280
• memorie 3D TLC, controller Phison E8
• oficial maxim 1500 MB/s citire, 900 MB/s scriere secvențială
• oficial maxim 100.000 IOPS citire și 90.000 IOPS scriere aleatoare 4 KB
• MTBF 1 milion de ore, Total Bytes Written 300 TB
• disponibil și în capacități de 240 GB și 960 GB, cu performanțe ușor diferite
• garanție 5 ani

Preț: în jur de 580 de lei pentru modelul de 480 GB la eMAG, PC Garage și evoMAG.

CUM ARATĂ

Eu am primit SSD-ul într-un mic blister ce includea și un cod pentru sofware Acronis de transfer al datelor din altă unitate.

Nu-i ceva special de raportat aici. E o plăcuță de format M.2 și lungime 80 mm, cu toată memoria pe o parte, acoperită de un burete de protecție pe care nu l-am dezlipit, că bănuiesc că vor SSD-ul intact înapoi.

TEHNOLOGIE

Trec rapid prin ea, că am scris destule review-uri de SSD-uri până acum. NVMe este o interfață mai nouă decât SATA, iar unitatea este conectată direct la magistrata PCI Express a computerului, ceea ce permite viteze mult mai mari decât SATA, care are limita teoretică de 600 MB/s.

A1000 este considerat entry-level, dar este mult peste orice unitate SATA din acest motiv. În plus, este construit cu un controller performant pentru gama entry-level, acel Phison E8, și memorie 3D Triple Level Cell fabricată de Toshiba, cu 3 biți pe celulă, care nu este cea mai rapidă din lume, dar ține prețul destul de jos.

Controllerul folosește 512 MB de memorie RAM pentru accelerarea transferurilor de date și include algoritmi de corecție de erori, de utilizare uniformă a memoriei și inclusiv un buffer ce folosește celulele în mod Single Level Cell pentru a accelera suplimentar transferurile. E de reținut un aspect: SSD-ul este de tip PCI-Express x2 și pe piață există și modele x4, mai rapide. Unul x2 este potrivit pentru laptopuri deoarece are un consum energetic mai mic, dar dacă îl luați pentru un desktop, probabil veți prefera un SSD de tip x4.

REZULTATELE TESTELOR

Cum testez: folosesc o placă de bază Asus Z170 Premium, procesor Core i5-6600 Skylake, 32 GB memorie RAM, Windows 10 cu toate update-urile la zi. Toate programele consumatoare de resurse sunt oprite, conexiunea la Internet este dezactivată. Pentru transferul de fișiere folosesc un disc virtual în memoria RAM (de asta am 32 GB) și comanda robocopy /e /j /nfl /np. Pentru teste sintetice folosesc programele numite în review, iar testele variabile le fac cu IOmeter cu configurație proprie.

TRANSFER DE FIȘIERE

Am testat folosind următoarele pachete:

• un film de aproximativ 9,01 GB într-un singur fișier.
• folder cu fotografii, 3,47 GB în 631 fișiere.
• folder cu diverse cărți și alte documente, 5,2 GB în 13.725 fișiere organizate în 6.771 foldere.

Acestea solicită SSD-ul și cache-ul său în diverse moduri. De exemplu, transferul de fotografii folosește din plin mecanismul de caching și de aceea rezultatele sunt foarte bune, în timp ce un transfer secvențial de durată va satura acest mecanism și ulterior viteza va scădea. Rezultatele au fost foarte bune, mecanismele de caching își fac treaba și oferă performanțe ridicate, peste cele anunțate oficial, în anumite situații:

Comparat cu alte SSD-uri de tip NVMe testate de mine, timpul total de transfer pentru toți cei 17 GB, scriși și apoi citiți din SSD, este următorul:

Cum ar fi, A1000 se plasează la locul său, într-o zonă entry-level. Rezultatul foarte slab al lui Western Digital arată foarte bine de ce fac aceste reviewuri: pe hârtie sunt similare, în practică observați ce diferență mare apare.

Viteza medie de transfer pentru tot pachetul de 17 GB este mai jos:

PC MARK 8 STORAGE TEST

PCMark 8 de la Futuremark este un program de benchmark ce include și testarea stocării interne. Face asta simulând, timp de vreo două ore, tot felul de operațiuni în programe cunoscute de tip office sau editare și chiar și jocuri, un test care măsoară foarte bine performanța real-world a SSD-ului.

Nu obține viteze maxime, dar prezintă un scor de performanță reală ce uneori are mai multă relevantă decât testele sintetice pe care le fac ulterior.

TESTE SINTETICE

Acestea le fac cu IOmeter, un program scrie și citește după scenarii definite de mine pe SSD, folosit cam de toată lumea pentru a vedea performanța în diverse moduri de accesare a unității. Scopul lor este să streseze SSD-ul în anumite moduri pentru a vedea când se comportă bine și când nu.

În accesare secvențială, performanța este bună indiferent de mărimea blocului de test. Observați că SSD-ul nu oferă o performanță foarte diferită la accesări multithreaded, ceea ce este bine, că nu sunt multe aplicații care să-l acceseze folosind 4 nuclee de procesor sau alte asemenea metode.

Nu există o diferență mare de performanță dacă variem dimensiunea cozii de comenzi, graficele fiind destul de plate. Controllerul își arată limitele la scriere, unde, asemănător cardurilor de memorie, îi scade performanța dacă utilizăm o coadă prea lungă.

IOPS înseamnă operațiuni de intrare-ieșire pe secundă și se măsoară folosind blocuri mici de 4 KB și accesări aleatoare, în diverse părți ale memoriei, tocmai pentru a stresa la maxim controllerul. Am obținut și chiar depășit cifrele anunțate oficial de 100.000 IOPS citire și 90.000 IOPS scriere.

Comparat cu alte SSD-uri, iată cum stă:

TESTE BENCHMARK

Programele sunt disponibile gratuit, le puteți utiliza și voi pentru a compara unitatea cu ce aveți pe acasă.

CrystalDiskMark 6

Anvil Storage

AS SSD

HD TUNE

Cele două grafice de mai jos arată foarte bine cum se face scrierea și citirea pe măsură ce mecanismele de caching se saturează.