La Maize, restaurantul de pe primul loc din topul Gault & Millau România

Maize (farm to table) este restaurantul de pe primul loc din ghidul Gault & Millau 2018 în România și asta ne-a făcut să mergem acolo și să vedem cum se compară cu nume deja clasice precum Joseph sau The Artist.

Fotografiile sunt din luna mai, că am mers acolo pentru a sărbători Sf Elena. Meniul lor se poate schimba, că multe ingrediente și preparate sunt sezoniere, dar momentan pe site-ul oficial figurează același. Din păcate, am mers la Maize pe seară, iar lumina în interior este destul de slabă și fotografiile n-au ieșit foarte bine, dar asta e. Să vină ghidul Michelin și să facă unele mai bune.

Înainte de ce-am comandat noi, ne-au adus un amuse-bouche făcut dintr-un micuț castravete cu cremă de brânză și verdeață deasupra, inedit gătite, bun ca să te facă și mai curios pentru ce urmează.

Am luat întâi aperitive. Au mai multe aperitive în meniu, inclusiv platouri cu cărnuri românești –mezeluri, dacă vreți– și platou cu brânzeturi românești. Noi l-am luat pe cel de brânzeturi (49 lei), că ne plac astfel de preparate, și vi-l recomand pentru a vedea cât de multe brânzeturi de calitate, inedite ca aromă și preparare, se fac în România și cât de puține dintre ele ajung în piață sau în magazinele uzuale. Platoul a venit însoțit și de o mică salată asortată.

Un alt aperitiv a fost cel intitulat “smântână afumată, chipsuri crocante din legume și lipiuțe cu maia gătite la grătar” (29 lei) și pe care l-am luat pentru că suna foarte interesant. Este o salată, dar inedită și ea, majoritatea frunzelor și legumelor fiind într-adevăr crocante, iar undeva sub el, nevăzută în fotografie, se află smântâna afumată, care este exact ce-i spune numele și tare mi-ar plăcea să știu cum este făcută, fiind foarte bună la gust. Lipiile, două la număr, au venit separat pe un platou.

Ca feluri principale eu am luat “caracatiță ciobănească servită cu mousse de mămăligă, sos de capră și ulei de brad” (99 lei) din secțiunea New Romanian Cuisine, pe care v-o recomand pentru că este foarte bună. Este și foarte inedită ca prezentare, genul de preparat ce-ar fi remarcabil în orice restaurant cu pretenții din lume.

S-a întâmplat așa: au adus două platouri la masă, într-unul fiind în principal un sos foarte bun, în celălalt o mămăligă coaptă în jar, de formă aproape sferică. Persoana care a adus-o la masă a “destupat” mămăliga și înăuntru s-a dovedit a fi caracatița, a mutat tentaculele în platoul cu sos, iar în “vasul” rămas acolo a turnat un mousse de mămăligă, o cremă aproape lichidă, foarte bună la gust.

Caracatița a fost foarte moale (mă temeam să nu iasă gumoasă), sosul foarte bun, tot preparatul foarte mișto ca experiență. Nu știu câte au zilnic; niște oameni de la masa alăturată, care veniseră după noi, au vrut și ei o porție și li s-a spus că nu mai este.

Matilda a luat porumbel gătit în jar (120 lei), servit cu sparanghel și cartofi noi și arăta ca mai jos. Porumbelul în general nu-i foarte mare, dar porția a fost suficientă pentru o persoană, iar porumbelul a fost moale și gătit exact cum trebuie. Din ce văd acum pe site, rețeta s-a schimbat și acum include mere maturate, țelină și prune uscate.

Am luat și desert. “Cornet dulce” este făcut cu păstârnac, ciocolată albă și mușețel și este un desert remarcabil, luați-l cu încredere dacă ajungeți pe acolo. N-aș fi ghicit niciodată că mănânc păstârnac. Oricum, e greu de zic ce-i prin el, ceea ce-l face cu atât mai bun.

“Măr în fân”, însă, nu-i foarte bun. E un măr copt acoperit cu alte toppinguri dulci, dar e prea mult măr și prea puține toppinguri și un gust prea banal în comparație cu celălalt desert.

Asta a fost tot. Împreună cu un pahar de șampanie, trei de Liliac Fetească Regală (24 lei paharul :|) și o apă plată mare, totalul a fost de 512 lei, adică intră tot în categoria restaurantelor unde dai 200-250 de lei de persoană dacă iei 2 sau 3 feluri de mâncare.

Maize arată bine, chiar dacă mesele sunt ușor cam înghesuite pentru gustul meu. Restaurantul se află la ultimul etaj al unei vile mari din Dorobanți, pe strada Paris, cea pe care scrie mare Malvensky. Bucătăria este semideschisă și au și un chef’s table acolo, unde puteți vedea toate operațiunile făcute de bucătari.

Aș vrea să zic că totul a mers perfect, dar nu-i așa. Mâncarea a fost bună, nimic de reproșat acolo cu excepția desertului cam banal, dar un restaurant scump trebuie să ofere o experiență plăcută pe toate planurile și lucrurile n-au stat în totalitate așa.

Am avut impresia că domnișoara care ne-a servit era singură la vreo 8-9 mese, ceea ce făcea ca serviciul să fie uneori ușor întârziat sau grăbit. Pentru noi asta nu e o problemă, dar prin comparație cu restaurante unde am cheltuit la fel de mult de căciulă și serviciul era asigurat de câte 2-3 persoane la masă, e o diferență.

Problema mai mare a fost că mesele sunt foarte, foarte mici. Aperitivele nu au încăput pe masă împreună cu două pahare de vin, așa că ne-am mai adus o masă rabatabilă pe care am pus inițial lipiile și una dintre salate. Mesele sunt oricum apropiate, auzeam tot ce vorbesc cei de lângă mine, vedeam ce fotografii fac ei și aveam impresia că suntem 2+2 acolo.

Ca o concluzie, mâncarea este foarte bună și inedită și îmi place că cineva de la noi reinterpretează bucătăria tradițională într-un stil modern, cu ingrediente de calitate, exact cum puteți vedea în diverse documentare că au făcut restaurante celebre din alte țări cu bucătăriile lor tradiționale și au avut mare succes. Mai trebuie lucrat un pic la celelalte aspecte, dincolo de gastronomie; eu din aceste motive nu l-aș fi pus pe locul 1 în ghidul respectiv, dar în top 3 sau top 5 cu siguranță ar fi intrat, că mi-e greu să-l compar mai precis cu alte restaurante bune din București.

Maize se află în strada Paris 61, la etajul 3 al unei vile. Au site oficial maize.ro și pagină de Facebook. Orar L 17–24, M–S 12-16 și 17-24, D 12–16 brunch. Cu parcarea e mai dificil în zonă, dar poate seara găsiți locuri după ce pleacă lumea de la firmele din zonă.