Din 31 martie 2019 se va cere garanție pe sticle reutilizabile

Pe 17 iulie a fost adoptată o ordonanță de urgență ce prevede că, de la 31 martie 2019, se introduce o garanție de 0,5 lei pentru ambalajele reutilizabile. Cu alte cuvinte, iei o sticlă, lași și această garanție pe care o poți recupera ulterior.

Din păcate, OUG-ul încă nu a fost publicat, ca să-i văd textul oficial, dar știrea de pe Hotnews vorbește despre ambalaje reutilizabile, ceea ce ar micșora mult impactul ordonanței. Pe noi ne-ar interesa mai degrabă ambalajele reciclabile.

Reutilizabile înseamnă, cel puțin pentru mine, sticle și alte recipiente din sticlă, ca pe vremuri când ți se lua garanție pe sticlele de apă minerală. Reciclabile înseamnă PET-uri și cutii de aluminiu, iar problema mare acolo este, că milioane de tone de plastic sunt utilizate anual o singură dată și apoi aruncate la gunoi, fără a fi reciclate.

Cu alte cuvinte, garanția pe reutilizabile doar ar face și mai mulți producători sau distribuitori (adică magazine) să prefere ambalajele PET, ca să nu-și bată capul cu garanții.

Cum spuneam, ordonanța nu a fost publicată, dar iată cum definește legea 211/2011 (pe care o modifică ordonanța) cei doi termeni de mai sus:

reciclare – orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția inițială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere;

reutilizare – orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute;

Garanția pe ambalaje este cerută și în alte țări mai dezvoltate decât a noastră. În Germania, de exemplu, în Bavaria este o taxă de 7 cenți pe sticle și 25 de cenți pe ambalajele PET. De ce diferența? Pentru că plasticul este mai important și pe acela vor să-l recicleze.

Un prieten care trăiește acolo îmi spunea cum în scurt timp a devenit “maniac” cu reciclarea. Ultima oară când ne-am văzut chiar îmi povestea că și-a cumpărat o Cola din aeroport, a venit în România și a păstrat ambalajul gol ca să plece înapoi cu el în Germania și să-l dea la reciclat. Nu-i vorba de bani, ci de ideea că acolo respectivul plastic este reciclat, nu aruncat într-o groapă de gunoaie, și că un mic gest ce nu necesită efort duce la ceva bun.

(Cine o fi avut ideea să aruncăm gunoialele undeva la marginea orașului până se strânge acolo un munte de care nu te poți apropia, iar apoi să ne facem cu toții că asta e ok?)

Am trăit asta pe pielea mea, tot în Germania. Eram într-un parc de distracții, am luat un suc și mi-au cerut garanție și pe paharul de plastic în care l-am primit. Nu-l luam acasă, tot la ei în parc îl aruncam, dar măsura te face să-l duci înapoi astfel încât să-l pună direct în coșul de “reciclare plastic”, iar asta le ușurează munca de a strânge gunoiul din coșurile publice din parc. Cum ar fi la noi, pe la festivaluri, să ți se ceară o garanție de câte ori iei o bere draft?

N-ar fi rău. Vrei câțiva lei înapoi și ideea că faci ceva bun? Duci paharele la loc, nu le lași în iarbă sau nu le arunci într-un coș de unde nu pot fi separate de alte deșeuri.

Asta aș vrea să văd și la noi: garanție pe PET-uri și cutii de aluminiu și un sistem bun de recuperare a lor.

Fotografia este de la fabrica Coca-Cola din Ploiești, apropo, dacă vreți să vedeți cum se produce Cola în acel articol din 2012.